Posted on Aug 20, 2011 in Diverse | 0 comments

Prima mea amintire…

A trebuit să sap mult, la rugămintea lui Cristi, până să-mi aduc aminte care e prima mea amintire din copilărie. Dacă aş fi avut talentul lui Ion Creangă, probabil aş fi fost departe. Dar cum nu-l am, sunt aproape. 🙂

Prima mea amintire… Prima mea amintire e de la cămin, locul unde aproape orice copil îşi petrece primii ani din viaţă. Prima mea amintire e un amestec de mai multe. Măsuţe, scăunele, doamnele educatoare, copii, copii cu care mai târziu m-am întâlnit în clasa I, jocuri, masa de prânz, tobogane, balansoare, nisip… Un joc. În mare, îmi amintesc că totul era un joc din care nu mai voiam să ies niciodată şi care speram să ţină pentru totdeauna. Dar s-a terminat.

S-a terminat odată cu clasa I. Aici ar fi cea de a doua amintire, însă una neplăcută şi care m-a marcat. Era sfârşitul de an, moment în care noi, elevii, eram premiaţi. Stăteam frumos în rând, toţi aşteptând să vedem ce premiu vom lua. Cum de cele mai multe ori se întâmplă, majoritatea am luat premiul I. Cu coroniţă. Coroniţă care mi-a fost aşezată frumos pe cap de către “tovarăşa” învăţătoare.

S-a terminat premierea. Toţi eram fericiţi. Inclusiv eu. Dar asta până în momentul în care o doamnă, mama unuia dintre colegii mei, s-a îndreptat spre mine şi mi-a smuls coroniţa de pe cap. De ce? N-am înţeles, însă mi-a explicat mama mai târziu. Pentru că, la acea vreme, din lipsa unor fonduri, toate acestea, premii, coroniţe, etc, erau făcute şi plătite de către părinţii noştri. Şi doamna mea învăţătoare, dintr-o greşeală, mi-a aşezat pe cap coroniţa altcuiva. Iar mama acelui coleg, mi-a smuls-o de pe cap pentru că aceea, cea făcută de ea, era mai mare, mai “bogată”, cu mai multe flori.

Am fost trist… Am fost trist deşi înţelegeam ce-mi explică mama. Dar, Doamne, cât de frumoase sunt amintirile mele faţă de ce amintiri pot avea unii copii din ţara asta. Daţi un click şi vedeţi ce fac oamenii din spatele World Vision România. Mai daţi şi un click pe butonul “play” de la filmuleţele de mai jos.

Şi, în cele din urmă, nu vreţi şi voi să scrieţi despre amintirile voastre din copilărie şi despre World Vision România? N-o să nominalizez pe nimeni, aşa cum o fac de fiecare dată când scriu despre o chestie pe care o primesc sub formă de „leapşa”. Vă las pe voi… Vă las pe voi să alegeţi dacă merită să scrieţi sau nu…

Sursa Foto

încă un filmuleţ în continuare



No Responses to “Prima mea amintire…”

  1. […] Sorin Grumazescu si Ruxandra Predescu au scris despre prima lor amintire pentru a sustine campania World Vision […]

Leave a Reply