Posted on Sep 21, 2011 in Vacante | 0 comments

Ce se poate vizita în Maramureş – Partea 2

Casa Olarului din Baia Sprie e şi locul în care am vrut să ne cazăm în prima fază, numai că în perioada respectivă nu mai erau locuri. Atât de mult m-a atras locul ăsta şi ceea ce face Daniel Leş, încât am zis că dacă tot nu am putut sta acolo, măcar să mergem să-i vedem atelierul şi să-l cunoaştem. Din păcate, dacul nostru nu era acasă şi am rămas doar cu vizita la atelier, dar care a meritat din plin. Cum n-am rezistat, am cumpărat şi măscuţă pe care o vedeţi în poze, dar şi o ramă foto care arata într-un mare fel. Omul ăsta pune atâta suflet în lucrările sale, încât n-ai cum să nu observi asta. De fapt, omul ăsta pune mult suflet în orice. Uitaţi-vă numai cum povesteşte. Şi mergeţi să-i vedeţi atelierul. Iar dacă-l prindeţi acasă, e şi mai bine. Trebuie să-l vedeţi. Şi nu doar pentru premiile pe care le-a obţinut, ci si pentru ceea ce face. E singurul ceramist din România care face ceramică figurativă. Şi, până la urmă, e unul din oamenii care m-au făcut să merg în Maramureş… 🙂

Biserică din lemn Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril din Şurdeşti a fost construită în 1721 de meşterul Ion Macarie. Şi asemănător celorlalte biserici din Maramureş, este una cu un turn înalt, care măsoară 54 metri lungime, înălţimea totală de la sol fiind de 72 metri. Bineînţeles, începând din 1999, şi această biserică se afla în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Instalaţiile Hidraulice Ţărăneşti şi Centrul de Artă Populară din Sârbi. Din punctul meu de vedere, denumirea dată pe hărţi, pliante, etc, este puţin pompoasă. Cu greu am nimerit aici, în prima fază trecând pe lângă ele fără să ne dăm seama. În faţa batozei, un maramureşean cu un clop pe cap, se pregătea de vizita unor străini care veneau să vadă batoza, moară, vâltoarea, etc. Simpatic ‘nea Gheorghe Opriş. L-am întrebat de toate, ne-a explicat el pe acolo, ne-a cântat puţin, ne-a invitat şi în casă să ne arate ce face în timpul liber, adică scăriţe şi alte chestii băgate în sticle. L-am întrebat cât ne costă turul şi ne-a spus: “apăi, nimic! Dacă beţi un pahar de horincă împreună cu mine şi cumpăraţi vreo sticluţă, mai vorbim. Altfel, drum bun şi să fiţi sănătoşi!”. 🙂 Cum la partea de horinca nu stăm prea bine, l-am întrebat unde vedem şi cum se fac clopurile, adică unde-i atelierul. Atelierul era în spate, la casa altui vecin, ‘nea Vasile Borodi. L-am prins la fix, în timp ce făcea un clop. Am văzut tot procedeul, n-am putut pleca fără să nu ne luăm şi câteva mici amintiri şi am tras şi câteva “cadre”. Una peste alta, de văzut, dar aşa cum spuneam, nu vă aşteptaţi la ceva impunător sau foarte bine marcat. Sunt doi oameni care muncesc, în sau aproape de casele lor. 🙂

Biserică de lemn Cuvioasa Paraschiva este una dintre cele mai mici biserici din lemn construite în Maramureş. A fost construită în 1630, contribuţia majoră la ridicarea ei, fiind a văduvei Hapca Palaghia. Pe la 1780, forma bisericii a fost modificată, însă au fost păstrate o parte din obiectele de valoare (iconostasul, Uşile Împărăteşti şi câteva icoane triunghiulare). Găsiţi bisericuţa în Valea Stejarului, comună Vadu Izei, şi tot aici, puţin mai în vale, o să găsiţi şi biserica nouă din sat, locul unde, de altfel, se ţin şi slujbele.

Ştiu, din nou Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva, însă de data asta e din Poienile Izei. Biserica mai e cunoscută şi că Biserică de lemn din Poienile Glodului, a fost construită în 1632, a fost pictată în 1785 de Radu Munteanu şi continuată în 1794 de un zugrav localnic. Deşi poate nu vi se pare interesantă, este biserica denumită şi Voroneţul Maramureşului. Arata extraordinar şi fiind atât de veche, în interior nu vei putea fotografia, însă merita să baţi un drum până acolo şi să suni, în cazul în care n-o găseşti deschisă.



Leave a Reply