Posted on Sep 26, 2011 in Vacante | 3 comments

Ce se poate vizita în Maramureş – Partea 3

Am lăsat pentru final Sighetu Marmaţiei, pentru că aici ne-am petrecut o zi întreagă. La prima vedere, nu pare un oraş în care să ai ce face atât de mult timp, dar când ne-am uitat la ceas după ce terminasem cu toatele, se făcuse 17:00. Un orăşel simpatic, cu două străzi principale cu sens unic, una de dus, cealaltă de întors. Am parcat frumos în centru, am întrebat doi reprezentanţi ai poliţiei de unde îmi iau bilet de parcare, s-au uitat lung la mine, mi-au spus că, probabil, găsesc la chioşcul de ziare din faţa mea, vânzătoarea de la chioşc s-a uitat la fel de lung la mine când am cerut un bilet pentru o zi întreagă (costă 5 lei). Să înţeleg că sunt printre puţinii care fac asta? Nu mai contează… Şi-am luat-o la pas prin oraş.

Prima oprire? Evident, Memorialul. Însă, până acolo, am dat şi peste Casa Memoriala Elie Wiesel, membru al Academiei Americane de Artă, profesor la catedra de Ştiinţe Umaniste din Boston, Doctor Honoris Causa a 55 de universităţi din întreaga lume şi, poate cel mai important, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1986.

Revenind la Memorial, nu ştiu… Nu cred că m-a impresionat ceva mai mult în viaţa asta. Dacă până acum nu mă deranja să aud că “mai bine era pe vremea comunismului”, după ce-am văzut acolo, nu prea pot să mai ascult vorbele astea… Am intrat, şi vocea Anei Blandiana a început să ne prezinte ce putem vedea în muzeu. O s-o auziţi şi voi în filmuleţul de mai jos. Vocea ei, dar şi ce e acolo, m-a făcut să mă simt ciudat şi, în acelaşi timp, mic… Mic de tot…

Deşi nu are vreo legătură, cât am stat acolo am avut în nas doar miros de carne arsă… Liniştea, sunetele uşilor de la celule, pereţii, plasele puse la fiecare nivel pentru ca vreun puşcăriaş să nu se arunce, faptul că nişte oameni, cunoscuţi, sau mai puţin cunoscuţi au stat şi au murit acolo, faptul că, pe unii dintre ei, îi criticăm fără s-avem nici cea mai mică idee ce-au pătimit, felul în care Viteaza din Nucşoara, sau aşa cum mai mulţi o ştiu, Elisabeta Rizea, povesteşte ce a trăit aici, celula în care a murit Iuliu Maniu, metodele de tortură de acolo şi liniştea în care se aude o maşină de scris, “neagra” sau celula de pedeapsă, hârdăul (deci cum hârdăul…?!) în care se ducea mâncarea (lăturile) celor închişi, celula în care a murit Gheorghe Brătianu…toate, dar absolut toate îţi dau un sentiment de teamă, de frică, de micime, de tot ce vreţi.

Au fost şi obiecte care mi-au smuls un zâmbet: camera cu lucruri pe care le ştiu atât de bine, adică, peştele din sticlă care, de obicei, stătea pe televizor, lampa pe care o aprindeam atunci când nu era curent, lanterna cu baterie “pătrată”, sticla de Pepsi sau cea cu ulei şi capac din aluminiu (care avea încă ulei în ea), sticlele de lapte, uniforma de şoim al patriei, sifoanele, “blidonul” de gaz, pachetul de BT (printre primele ţigări pe care si eu le-am fumat), reclamele de la acea vreme (printre ele, “nici o masă fără peşte”), vechiul radio la care se ascultă, uneori, Vocea Americii sau Europa Liberă. 🙂

Totul, aici, te face să amorţeşti…să strângi din când în când pumnii şi să scrâşneşti din dinţi. Totul… Şi că să fie complet, în spate, e şi un grup statuar impresionant. Impresionant… Nişte oameni, goi, care spun totul… Spun exact ce trebuie să înţelegem: durere, suferinţa, lacrimi, teamă, frică, groază, dar, printre toate acestea, SPERANŢA… Trebuie să vedeţi asta. Poate mai mut decât orice în Maramureş…

Ne-am oprit pentru câteva minute şi la Monumentul Holocaustului, apoi la Cimitirul Evreiesc şi Monumentul Săpunului. La cimitir am găsit închis şi pentru că mai aveam mult de străbătut prin oraş, n-am mai sunat. Aşa că ne-am îndreptat către Locomotiva cu Aburi, care, pe hartă, arata că ar fi poziţionată chiar pe linia de cale ferată. În drum am văzut şi Palatul Cultural, care acum găzduieşte ceva şcoli înalte. Am ajuns şi am trecut prin gară, am ieşit pe peron, dar să dea naiba dacă vedeam vreo locomotivă. Erau multe trenuri garate şi nu se vedea. Aşa că am întrebat câţiva angajaţi CFR şi unul dintre ei s-a oferit să-mi arate unde e. După toate garniturile alea parcate, am văzut-o. Poate nu vi se pare nimic interesant, însă mie, unde sunt şi pasionat de tot ce înseamnă maşină, bicicletă, motocicletă, tren, avion, mi-a placut mult. Atât de mult, încât am fost şi curios ce e înăuntru. Nimic…însă se mai văd urmele locului în care stătea fochistul şi aruncă niscaiva cărbuni în focar. 🙂 Deci, dacă sunteţi pasionaţi, merită un drum până acolo.

În traseul nostru către pensiune, ne-am oprit şi la Cimitirul Săracilor, locul unde sunt îngropaţi Iuliu Maniu şi Gheorghe Brătianu, alături de mulţi oameni politici ai României Interbelice, dar şi de mulţi oameni, aşa cum şi numele o spune, săraci, din zonă. Este şi locul unde a fost descoperită o groapă comună, acest lucru fiind marcat de plăcile memoriale din zonă. Plus că, toţi brazii/pinii ăia (că nu mă pricep) care înconjoară locul, formează harta României, lucru care se va putea vedea de pe postamentul la care tocmai se lucrează. 🙂

Cam asta-i, dragilor. Închei… Închei cu un sfat: va rog…mergeţi în Maramureş. Mergeţi în Maramureş cu inimă deschisă. E locul care, fie că vrei, fie că nu, îţi aduce în suflet atât de multă durere, dar, în acelaşi timp, atât de multă bucurie. Cred că mă repet, dar e locul în care m-am simţit cel mai bine din toate locurile #dinRomania… Şi e locul în care mă voi întoarce cât pot de repede. 🙂

Doar câteva cuvinte mai am de spus. Şi le spun din tot sufletul meu: Maramureş, să trăiesti, tăt mai mândru să-nfloreşti, să te ştie-ntreaga lume, că ai cel mai mândru nume!



3 Responses to “Ce se poate vizita în Maramureş – Partea 3”

  1. Anonim says:

    Bataie de joc ce-a ajuns locomotiva aia. A fost garata acolo candva prin anii 80. In ultimele 10 ani s-a degradat cel mai mult (comparate, cel putin, cu celalalte monumente prezentate aici). Pe hartie e si locomotiva un monument istoric, insa in practica…

  2. Anonim says:

    Apropo, in Viseul de Sus se poate gasi una aproape identica (150.216) dar care e infinit mai bine ingrijita

Leave a Reply