De ce am fost la vot | Sorin Grumazescu
Posted on Nov 19, 2014 in Oameni | 0 comments

De ce am fost la vot

who_am_i

Acest articol este un guest post. Cine l-a scris? O să vedeți la final. Și, dacă vi se pare prea lung, după ce o să vedeți cine l-a scris (pentru că sigur vă veți uita înainte de a-l citi), poate o să-l citiți atent. Pentru că este scris de un om, pentru că e scris din suflet, pentru că este scris atât de bine. 🙂

M-am uitat în oglindă duminică dimineață. Cine sunt eu? Atent mi-am privit chipul și apoi mi-am dat seama că nimeni nu ar ști să răspundă cinstit la întrebarea simplă, cine este? Dacă eu nu știu cine sunt, dacă noi nu știm cine suntem, atunci de unde să știu și să știm cine sunt cei care vor să ne conducă. Ei știu cine sunt? Dar mai ales, ei știu cine suntem? Sau, și mai cinstit, ei știu că noi existăm? Am zâmbit. Ca om care face politică am realizat că toți știu de noi atunci când ștampila trebuie pusă în patrulaterul corespunzător. Mi-am mutat privirea de pe oglindă la televizor. Existăm! A fost primul gând atunci când am văzut că românii îndură frigul, ploaia, umilințele, foamnea, sărăcia, și cu toate acestea au tăria să își zâmbească, puterea să se ridice, minte să discearnă.
Așa că au ieșit să voteze.

I-am privit pe cei care au ieșit la vot. Motivele lor s-au unit în mii și mii de glasuri, în sute de like-uri pe pagini de socializare, în mii de postări pe internet, în pașii făcuți la secțiile de votare, în orele de așteptare, în timpul petrecut pe drum până la urnă, în amențeala televiziunilor avide după putere, în forța cu care au apăsat micuța ștampilă pe hârtia a buletinului de vot ce părea că e reciclată. Dacă pot ei, pot și eu. Dacă au ei motive, am și eu. Nu știu dacă sunt la fel, însă rezultatul contează.

Am ieșit la vot. Întrebat -de ce ieșiți la vot?- orice om răspunde scurt, este dreptul meu! Apăsat de greutăți, dreptul lui la o viață mai bună, la un trai decent, dreptul de a-și vedea acasă copiii plecați peste hotare, dreptul de a fi respectat în țara pe care tainic o iubește, se transformă în vot.

Votul de la aceste alegeri a fost unul de suflet. Da, cu toată responsabilitatea spun acest lucru. A fost un vot de suflet. Refuz să dau crezare cârcotașilor cu inima frântă după pierderea controlului absolut, că românii au votat dintr-un simplu efect de turmă. Românii mei nu sunt așa. Am ieșit să îmi exercit dreptul constituțional pentru mi-a fost în primul rând teamă. Recunosc, mi-a fost frică să nu mi se fure și acest drept, cel de a vota liber într-o țară democrată. Am văzut ani la rând mașini de campanie cum descărcau, asemenea sacilor de cartofi, pe cei care pentru un leu își vindeau dreptul de a trăi liber. Acum am văzut oamenii care au ieșit să strige că s-au săturat să fie înșelați și manipulați.

Strigătul românilor că le-a ajuns cuțitul la os a fost cel aruncat, in cel mai frumos mod posibil, în fața politicienilor, prin vot. Românii nu își mai vând sufletul, iar asta duce spre normalitate. Mi-a fost teamă să nu fie toată democrația un eșec și ca nu cumva cei care au strigat cu pieptul gol în 1989 să se fi stins degeaba. Așa că am ieșit să votez. Secțiile de votare au fost pline de oameni care s-au săturat să fie priviți de Europa ca cetățeni ce provin dintr-o țară dezechilibrată. Odată cu ei, îmi doresc stabilitate între conducători și alegători, cooperare în clasa politică, legi drepte aplicate pentru toată lumea, măsuri economice menite să crească nivelul de trai pentru fiecare familie, echilibru între generații.

După primul tur cred că un singur om credea că lucrurile se pot schimba și că România se poate îndrepta. Sunt convins că avea emoții, dar sunt aproape sigur că a știut că poate ieși președinte. Și-a păstrat verticalitatea, discursul impecabil, liniștea din ochi și suflet, dar cel mai important este, după parerea mea, că nu a cedat presiunilor. Nu a fost omul care să se avânte în alianțe, să caute sprijin în jumătăți iluzorii de măsură sau să accepte o campanie murdară din care ar fi ieșit învingător cu o conștiință încărcată. I-a făcut pe români mândri că au ieșit la vot și că l-au votat.

Este mândru că este român, a spus asta fără nicio reținere, iar eu sunt mândru că sufletele amorțite de promisiuni au părăsit cochilia, au ieșit la vot și au dat o lecție de viață. O viață pe care și-o doresc mai bună. O viață pe care străinii, de grai, de țară, de români, o privesc încă nedumeriți după anunțarea rezultatului final al votului. Un rezultat care mi-a dat putere să cred că țara mea nu este cea pe care ne-o aruncă în față, fără să o cunoască, politicienii cu urechile ciulite după foșnetul banilor. E o țară deschisă, gata să accepte un conducător pe care românii îl consideră capabil și nu pe care doar unii îl consideră apt să o conducă. Un univers considerat ciudat de mulți după alegeri.

Dar ei nu știu că românii au conviețuit de secole, în armonie, alături de alte etnii și culte, și mereu au trecut peste toate greutățile împreună ca buni oameni, ca buni vecini, ca buni concetățeni, ca adevărati români. Azi, România nu mai are timp de ură, sau de preferințe, are nevoie de oameni capabili să muncească, oameni care înțeleg că țara lor este aceea în care trăiesc și în a cărei limbă visează. Așa că românii au ales o să trăiască într-o Românie unită prin diferențe, unită prin același țel și lipită de aceleași dorințe. Votul meu a mers pentru schimbarea unei clase politice, a unui sistem golit din esență, găunos. Am votat pentru liniștea copiilor mei, a vecinilor mei, a oamenilor dragi, a României. Pot acum, alături de miile de români, să stau cu fruntea sus în fața copiilor mei. Am demonstrat că putem schimba o țară doar uniți, putem consolida un viitor prin toate inimile ce bat la unison, iar lecția aceasta e cea mai frumoasă din cartea de istorie pe care pot să le-o citesc copiilor mei.

România merge în direcția corectă, iar de simțim că ceva nu se îndreaptă, am demonstrat că poporul este forța și a lui este voința. Și, de este cazul, o mai demonstrăm o dată!

Ei bine, cel care a scris acest articol se numește Sorin Cătălin Radu. Și, pentru cei care nu știu, este viceprimar al municipiului Vaslui. Pare ciudat pentru o “zonă roșie a țării”, nu? Iată că nu! E firesc, e normal, e uman, e tot ce vreți voi! 🙂

Sursa foto



Leave a Reply