Oare chiar nu putem lăsa puțin subiectele de căcat, care, chipurile, vă aduc/fac rating, și să discutăm și chestii care chiar contează? Da, Antena 1, Antena 3, Realitatea, la voi mă refer, deși știu că vorbesc ca să n-adorm… Oare chiar nu putem să-l lăsăm pe „Ștroscan” (Strauss-Kahn) și cum a trântit-o el la pământ pe cameristă? Oare nu putem să le lăsăm pe Strâmba lui Dodel, Câșa lui Dorel și Mufa lui Costel, să se strâmbe, „câșâie” și „mufăie” cum vor ele?

Oare n-ar fi bine să mai dezbatem și subiecte care chiar contează? La ora 18, cineva pe Twitter, Sandman mai exact, îmi spunea că s-a dezbătut acest subiect „mai devreme”. La cel despre caii sălbatici de la Letea fac referire. Prieteni, nu mă interesează „mai devreme”. Mă interesează sa se discute astfel de probleme în primetime. La ore de maximă audiență. Că altfel, e degeaba…

Haideți, vă rog, să mai lăsăm căcaturile și să mai discutăm și lucruri care chiar dor. Care merită. Am înțeles…”e foame de bani, băieți”, dar din când în când, există și subiecte care merită discutate.

Știu, sunt oameni care o fac. În cazul de față, Cabral (1, 2) și Doru, dar nu e destul…

Sursa Foto

Departe de zgomot, de masini, de ochii curiosi ai lumii, departe de tot ce inseamna “civilizatie”, undeva in judetul Brasov, mai exact la Zarnesti, exista un loc unde 48 de “blanosi” traiesc linistiti in Rezervatia de Ursi de la Zarnesti, asa cum de altfel ar fi trebuit s-o faca din momentul in care s-au nascut.

Totul a inceput cu cativa ani in urma (in 2005), cand Cristina Lapis, presedintele asociatiei Milioane de Prieteni, impreuna cu WSPA (World Society For The Protection Of Animals) si cu ajutorul Primariei Zarnesti care a donat suprafata unde acestia traiesc in pace, au pus bazele acestui proiect. Astfel, in 2007, rezervatia LiBEARty a fost inaugurata.

Este impresionant. Este impresionant sa-l vezi liberi, sa-i vezi in spatiul lor, fara teama ca cineva i-ar putea rani, bate, ar putea rade de ei in spectacolele de circ, unde in spatele reprezentatiei din arena, se ascund zile si zile de batai, lipsa de hrana, constrangeri, etc.

70 de hectare de pasune impadurita, 3.000 de stalpi de lemn, 1.500 metri cubi de pamant escavat, multe camioane de pietris, 240 metri cubi de beton, 1.500 metri gard electrificat si 15 kilometri de sarma electrica, este ceea ce reprezinta CASA pentru toti cei 48 de ursuleti.

Va spuneam de circ. Da, pentru ca toti ursii din rezervatie sunt ursi ce au fost crescuti in captivitate si au fost adusi aici de la circ, diverse baruri, benzinarii etc. Ultimii chiriasi veniti sunt in numar de patru, intre care si binecunoscutul Baloo.

Este minunat sa-i poti privi in mediul lor. Fiecare are un nume si are povestea lui, de obicei trista. Sunt frumosi si fiorosi in acelasi timp. Multi sunt micuti si “arata” ca le lipseste mama. O sa-i vedeti putin mai jos in fotografii. De departe cel mai simpatic este unul care se teme de toti ceilalti si se urca in copaci cu o viteza impresionanta. El este.

Aaaa, mai e si o zabauca de vulpe, pe care ursuletii o fugaresc de colo colo si care, sireata cum e, le fura mancarea.

Intotdeauna am crezut ca ai destul multe sanse sa scapi atunci cand esti fata in fata cu un urs. M-am inselat. Nu e asa. Nu ai nici cea mai mica sansa. Nici pe pamant, nici in apa, cu atat mai putin in copaci. Viteza cu care un urs urca intr-un copac este cu mult mai mare decat reusim noi sa o facem, pe o scara din aceea de lemn.

Repet, i-am vazut, sunt simpatici, sunt frumosi, sunt fiorosi, sunt exact asa cum trebuie sa fie ursii. Toate cuvintele de lauda si tot respectul pentru cei care au facut ca aceasta rezervatie sa devina reala. Mai jos o sa vedeti poze cu cateva din placile pe care sunt trecute numele celor care au donat bani pentru aceasta rezervatie.

Inca ceva: desi am pus in articol o mica harta cu locatia exacta a rezervatiei, nu va duceti singuri. Nu veti fi primiti, pentru ca asta este politica. Sunt primite doar grupuri de minim 20 de persoane, doar in weekend si doar cu diverse aprobari. Daca totusi vreti sa ajungeti acolo, luati legatura cu proprietarii Vilei Niculina din Moieciu de Jos (aici am stat eu si de aceea ii mentionez). Ei va pot ajuta. Poate mai sunt si altii prin intermediul carora sa puteti ajunge in rezervatie, dar eu nu-i stiu. Oricum, un lucru e sigur: e pacat sa ajungeti in Moieciu sau in zona si sa nu vedeti si Rezervatia de Ursi de la Zarnesti.

Inca doua filmulete si mai multe imagini in continuare

Nu. Nu e nici o gluma si nici vreo prelucrare in Photoshop. Fotografia este cat se poate de reala.

El este Johnny, un purcelus ce tocmai s-a nascut la o ferma din Marea Britanie. Animalutul face parte din rasa Kunekune (o sa-l mai gasiti scris si Kune kune, Kune-kune sau Kune) si este cel mai mic purcel din lume.

Este o rasa extrem de rara, cu aproximativ 3.000 de exemplare la nivel mondial si este originar din Noua Zeelanda. Purcelusii Kunekune poat fi de mai multe culori: alb cu negru, brun-roscat, alb, auriu, cafeniu si maron. In momentul in care ajung la maturitate, purcelusii Kune cantaresc intre 50 si 80 de kg.

De la inceputul anului si pana acum s-au nascut 10 exemplare din aceasta rasa. Se vede foarte bine si din imagine, dar va dati seama cat de mici sunt, daca atunci cand s-au nascut cei trei, adica Johnny si cei doi frati ai sai, incapeau fara probleme in mana fermierului?

Sursa Descopera si Wikipedia