Mulți dintre voi nu știu cine e Marius Matache. Păcat… Dar nu e păcat dacă ascultați câteva dintre piesele lui. Make, prietenul meu (dacă-mi permite el să-i spun așa), este în primul rând chimist. Sau folkist? Folkist… Oare e corect spus?! Nu știu, dar îmi place piesa Alexandrei Andrei & Cosmin Vaman, De ce n-apar folkistii la televizor.. Poate de asta nici Make n-apare. Sau poate că e chimist și suntem extrem de puțini cei care-am iubit chimia în școală?! Damn… Mă pierd și mă îndepărtez de subiect.

Revenind, chimistu’ și folkistu’ Marius Matache urmează să-și lanseze noul album. Ați fi zis că albumul e posibil să se numească Alchimistu’. Nu, aia e altceva. Și nu cred că Make are vreo legătură cu Coelho. Dar sunteți p-aproape. Albumul se numește Alchimie. Și eu deja am ascultat una dintre piese, Azi plouă. Da, na, ce să fac, trebuie să dau din casă.

Partea bună e că piesa sună bine, la fel ca și piesele din primul lui album, Hoinar prin Piața Matache. Nu știu încă și restul pieselor de pe albumul Alchimie, dar știu sigur că vor suna la fel de bine. Cel puțin la fel de bine ca piesa mea preferată de pe primul album, Ce de vaci în București. Nu că-n restul țării n-ar fi. Vaci și boi…:)

Bun! Ce vrea Make? Nimic! El nu vrea decât să cânte și să se ocupe în continuare de pasiunea lui, alchimia. Scuzați… chimia. Dar noi putem să-l ajutăm. Cum? Avem în primul rând campania care se desfășoară prin crowdfunding. Apoi, un share, un like, orice de pe pagina lui, e posibil să ajungă acolo unde trebuie, la cine trebuie. Și, nu în cele din urmă, dacă aveți un blog, scrieți despre el, dacă vă place. Știu sigur că-l ajută, deși n-o cere nimănui, niciodată.

PS: Să știți că puteți asculta muzică folk. Chiar dacă sunteți fani clasică, rap, trance, hip-hop, house, populară și chiar manele. Cultura muzicală (și cea generală) vi se va îmbogăți.

Sursa foto

Întotdeauna am mulţumit celor care m-au ajutat. Şi-n viaţa de zi cu zi, dar şi-n cea online. Întotdeauna am mulţumit pentru orice fel de promovare, pentru niscaiva like-uri pe Facebook, pentru un RT pe Twitter. Şi întotdeauna am vrut să scriu un articol în care să explic de ce fac asta. Pentru că de foarte multe ori am fost întrebat de ce mulţumesc , plus că am fost rugat să n-o mai fac.

N-am reuşit niciodată să-l scriu. Pentru că nu mi-am găsit cuvintele. Nu ştiu… de fiecare dată când începeam să pun „pe hârtie” câteva vorbe, mă pierdeam. Nu reuşeam să leg nimic. Nu-mi ieşea…

Dar astăzi, Sorin Tudor a reuşit să facă asta. A scris un articol pe care, sincer, aş fi vrut să-l scriu eu. Nu… nu-l urăsc pentru asta. Din contră… mă bucur mult ca un om a reuşit să scrie un articol cu frânturi de idei parcă smulse din creierul meu.

De aceea, mulţumesc, Sorin! Mulţumesc mult că ai scris despre ceea ce eu n-am fost în stare! Mulţumesc că exişti, mă bucur că te-am cunoscut şi sper că data următoare când ne vedem, să stăm mai mult la poveşti! Plecăciuni şi respect!

Bun! S-a terminat votarea la RoBlogFest 2012, da? Ca să n-avem vorbe, n-am publicat până acum ce am votat… Şi-am votat aşa:

Etapa I

Blog colectiv – Foto Union
Blog de muzică – RadioOnMusic
Blog culinar – Reţetele Bunicii
Blog de filme – Filme Tari
Blog de sport – Valentin Bosioc
Blog travel – Xplorio
Blog de fashion – Sigina
Blog auto – Mircea Meşter
Blog de părinţi – Nu am votat
Cel mai popular blog – Papen
Site-uri – Wall Street

Etapa II

Blog colectiv – Foto Union
Blog de muzică – RadioOnMusic
Blog culinar – Reţete fără secrete
Blog de filme – Filme Tari
Blog de sport – Valentin Bosioc
Blog travel – Xplorio
Blog de fashion – Sigina
Blog auto – Mircea Meşter
Blog de părinţi – Nu am votat
Cel mai popular blog – Cabral
Site-uri – Wall Street

Să vedem ce iese la final. Că nu mai e mult până sâmbătă, nu?

PS: Şi vă rog eu mult… De alt an, nu mai “cereţi” voturi… Sub nicio formă… Cei care vă apreciază sau care consideră că sunteți buni, vi le vor da oricum… Credeți-mă…

Şi pentru că n-a dat nici un semn de viaţa atunci când am spus pe twitter c-o să-i public prezentarea dacă el nu vrea, iată că mă ţin de cuvânt. Vorbesc despre prezentarea lu’ Chinezu la Social Media Summit Iaşi 2012. Şi aprobarea lui o am, staţi fără grijă, da’ cică-i pe riscul meu.

E bine să vedeţi despre ce a vorbit omul, indiferent că sunteţi bloggeri, indiferent că sunteţi reprezentanţi ai companiilor sau agenţiilor. De ce? Sper să aveţi răspunsul după ce vedeţi înregistrarea. Și sunt convins că multora dintre voi vă va fi de ajutor.

Cam asta a fost prezentarea mea la Social Media Summit Iaşi 2012. Prima de până acum, de altfel! Şi sper că nu ultima, că abia m-am încălzit…

Cu emoţii, cu bune, cu rele… Sper că n-am dezamăgit pe nimeni, cred că am spus ce aveam de spus, sper că lumea prezentă să fi rămas cu ceva după prezentarea mea şi după prezentările celorlalţi vorbitori. Şi sper să ne vedem şi la alte ediţii SMS ale Revistei Biz.

Aştept feedback…

Şi dacă vreţi să vedeţi cam tot ce am spus, daţi un click pe play, mai jos.

Pareri despre SMS Iasi 2012 ? Găsiţi la Marius, Gabi, Virgil, Anda, Pavel si Cătălin. Iar poze de la eveniment găsiţi aici, aici, aici şi aici.

Prost. Extraordinar de prost. O să vă las sa citiţi atent ce a scris Sebi în articol lui. Eu o să va dau doar tilturile, ca să zic aşa.

1. Asiguraţi-vă că puteţi plăti.
2. Rezolvaţi-vă actele din timp.
3. Nu mă plimbaţi de la un colg la altul.
4. Chiar nu vă interesează ce fac eu cu banii mei şi câţi am.

Repet, citiţi atent ce a scris el şi bagaţi la cap. Pentru că şi noi începem să băgăm la cap cum lucraţi voi. Şi e posibil ca-n viitor, fie să nu mai lucrăm cu voi, fie să vă punem noi condiţiile. Vreţi? Bine. Nu vreţi? Tot bine.

Ca o concluzie, atâta timp cât eu îmi respect termenele și tot ce mai scrie în contract fără să mă scarpin la urechea stângă cu mâna dreaptă, nu veni și-mi spune “ştii?! Durează niţel până se strâng toate contractele şi până viram banii”. Nu mă interesează. Ai o dată trecută în contract? Ţine-te de ea la fel cum m-am ţinut şi eu şi am respectat tot ce scrie în el. Şi, poate cel mai important, tu, omule cu care am “bătut palma”, răspunde la mail-uri… Cât poţi tu de repede…

PS: Da, pentru moment, fără nume… Dacă va fi nevoie, revin.

Sursa Foto

Acu’, când am fost în Redescoperă România, într-una din zilele de la Sâmbăta de Sus, stăteam la o vorbă cu Claudia şi cu Andrei. Şi ne întrebam noi aşa… oare care-o fi cel mai în vârstă blogger român? Da’ cel mai tânăr?

Dintre cei pe care-i ştiu eu ar fi cam aşa: Marieta şi Alexandra. Voi ştiţi pe alţii care să-i “depăşească? Şi oare n-o fi interesant să-i vedem invitaţi la vreun eveniment ca speakeri, unde să ne spună “de ce, de unde, cât, până când” şi alte lucruri de genul ăsta? Mie mi-ar plăcea să le aud poveştile.

Sursa Foto

Se spune despre Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale Astra din Sibiu că, din reţeaua naţională a muzeelor în aer liber, ar cam fi unicat. Şi tind să fiu de acord cu spusele oamenilor, pentru că este foarte frumos şi foarte interesant construit. Ca să nu mai vorbim despre ce găseşti aici. Este în genul Muzeului Satului, dar are altceva, e altfel aşezat şi e şi asfaltat. Mai degrabă e oarecum asemănător cu Muzeul Satului Maramureşean. În cea mai mare parte, discutăm despre tehnica populară, colecţie de unelte, instalaţii, sisteme de depozitare şi mijloace de transport. Proiectul iniţial a fost prezentat în 1962, de altfel, până în 1990 numindu-se Muzeul Tehnicii Populare, moment în care, proiectul a fost completat şi cu arhitectură populară sau monumente de cult religios.

Şi-am ajuns la Câlnic. La Cetatea Câlnic. Un loc care ascunde o istorie de vreo câteva sute bune de ani. Mai exact, anul construcţiei pare a fi 1272. Se mai povesteşte că în 1599 Calnicul a fost jefuit de armatele lui Mihai VIteazu. Asta, aşa, că mici detalii.

Cetatea arata foarte bine, deşi a trecut atâta vreme. Însă, nu cred că s-ar supăra nimeni dacă s-ar mai şi investi câte ceva. E pacat să laşi astfel de locuri să se părăduiască. Am intrat şi în crama care până în 1989 încă mai păstra butoaie cu vin. Butoaiele există, însă vinul a cam dispărut. N-am ratat ocazia de a urca în turn, unde, împreună cu Doru Panaitescu am tras puţin de limba unuia dintre clopote. Încet, doar cât să atingă marginea. Nu vreţi să ştiţi cum a răsunat în toată localitatea.

Ne-am oprit pentru câteva minute şi la Cetatea Făgăraşului, da’ cum era cam târzior, am plecat spre Sâmbătă de Sus, de unde va şi scriu. Mai scurt azi, într-adevăr. Vedem ce-o mai fi pentru mâine.

Mic update cu sceneta “Nişte ţărani”. În rolurile principale Augustin si cu mine. Imaginile au fost filmate de Adrian Ciubotaru.

Redescoperă România este un proiect Petrom, împreună cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul Naţional al Ţaranului Român

Mai multe imagini ]n continuare

Da, încep cu ziua doi, pentru că, după toate peripeţiile prin care am trecut zilele astea, după o noapte în care am dormit doar 3 ore, am ajuns şi eu alături de echipa Redescoperă România. Unde? Într-unul dintre oraşele mele preferate din ţară: Timişoara. Nu ştiu… oricât de obosit aş fi, oricât de necăjit aş fi, oraşul ăsta îmi schimbă tot. Mă face să zâmbesc, mă face să mă simt „acasă”.

Prima oprire a fost la Muzeul de Artă Timişoara, unde ne-a aşteptat doamna Claudia Mandi, muzeograf şi plastician, dar şi cea care ne-a prezentat muzeul. Nu ştiu dacă traseul pe care l-am făcut noi e şi cel care se face de fiecare dată. Am început cu sălile dedicate lui Corneliu Baba şi picturilor sale. E şi partea care pe mine m-a impresionat cel mai mult. Şi vă spuneam că felul în care ne-a fost prezentat muzeul. Am început cu pictorul Baba, ale cărui picturi te introduc într-o oarecare stare de tristeţe, am mers mai apoi la Sala Barocă şi am terminat cu partea de artă contemporană, care îţî schimbă optica şi te face să zâmbeşti.

Următoarea oprire a fost la Muzeul Satului Bănăţean. Frumuşel, dar încă se mai restaurează unele case, plus că lucrează la nişte alei. Însă merita o oprire de câteva minute şi o micuţă plimbare. Sunt câteva căsuţe chiar drăguţe.

Întotdeauna sportul e binevenit, aşa că am urcat până la Cetatea Şoimoş. Trebuie să ajungeţi aici. E atâta linişte… Plus că ne-au bucurat privirile câteva multe buburuze.Insă ce merită, e şi un aurcus/coborâş care scoate toată vlagă din tine. Mic sfat: nu veniţi cu încălţări nepotrivite. De preferat bocanci. În rest, spor la deal.

Apoi am ajuns la Castelul Săvârşin, castel construit între anii 1650-1680 şi care aparţine Familiei Regale Române. Cum mai totul a fost confiscat de comunişti la acea vreme, adică prin 1948, la fel s-a întâmplat şi cu proprietatea familiei regale. Totul a revenit familiei la 1 Iunie 2001. Pentru moment castelul se află în faza de restaurare, noi găsindu-i aici chiar pe arhitecţii care se ocupa de acest lucru. Şi ca să nu bateţi drumul degeaba, trebuie să ştiţi că nu se poate vizita (din nefericire), fiind proprietate privată. Însă, din fericire, atunci când va fi gata, părţi din domeniu vor putea fi vizitate. Imaginile pe care le vedeţi, au fost publicate cu acordul Casei Regale a României.

Ne-am oprit pentru două poze şi la Biserica Gurasada, una dintre cele mai vechi biserici din piatră din România.

Atât pentru azi. Ne auzim mâine.

Redescoperă România este un proiect Petrom, împreună cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul Naţional al Ţaranului Român

Mai multe imagini în continuare

Vedeţi voi?! Indiferent dacă sunteţi sau nu din Bucureşti, indiferent dacă aţi mai fost invitaţi la vreo ediţie de până acum, indiferent dacă spuneţi că aţi văzut Bucureştiul de câteva ori, trebuie să participaţi la ceea ce, Corina Georgescu, i-a spus atât de frumos, Prin Bucureştiul Meu. #PrinBucurestiulMeu e de fiecare dată altfel, Bucureştiul e de fiecare dată mai frumos, Bucureştiul iese în evidenţă de fiecare dată cu altceva, Bucureştiul e alt Bucureşti atunci când îl baţi cu piciorul pentru a-l descoperi, mai ales, dacă ai şi un ghid pe măsură. Aşa s-a întâmplat şi cu noi (cred), cei invitaţi din ţară, adică ză TV DeCe, Denisa, VisUrât, Gaben, Tudor, Eftimie, Andrei Crivăţ şi cu mine, dar şi cu restul omuleţilor invitaţi din Bucureşti.

Am fost şi la ediţia de anul trecut, am fost şi la ediţia de anul ăsta şi nu cred că voi rata vreo ediţie în cazul în care Corina mă v-a mai invita. Pentru că îmi place. Mie mi-a plăcut Bucureştiul întotdeauna. Ştiu, o să spuneţi că spun asta doar pentru că nu stau acolo zi de zi, ca trafic, ca nebunii, ca timp pierdut, ca scump, ca…diverse. Cu toate astea, nu cred că m-aş satura vreodată de Bucureşti.

Ce-am făcut anul ăsta? Ne-am văzut cu toţii în Piaţa Victoriei la 8.30, de unde, împreună cu ghidul nostru, doamna Magda Nicolae, o doamnă deosebită si plină de istorie, am început turul oraşului. Nu tot, că nu se poate face într-o singură zi. Calea Victoriei, Piaţa Palatului, Opera, Academia Militară, Colina Patriarhiei, Piaţa Unirii, Curtea Veche, Hanul lui Manuc, Universitate, Casa Poporului (văzută doar din autocar, pentru că mai fusese şi în proiectul de anul trecut), Palatul Mogoşoaia, Muzeul Ţăranului Roman.

Din nou, o să spuneţi că aceste lucruri le vedeţi în fiecare zi, când vă duceţi la serviciu, când reveniţi de la serviciu, când mergeţi să vă luaţi copii de la şcoală, când mergeţi să vă plătiţi facturile, când mergeţi la cumpărături, când plecaţi în concediu şi treceţi pe lângă ele cu maşina. Dar nu se compară cu „văzutul” atunci când mergeţi special pentru asta. Ca să nu mai vorbim că, de fiecare dată, e posibil să găsiţi în locurile astea tot felul de evenimente, multe dintre ele nefiind de ratat. Credeţi-mă, o să vă uitaţi la toate locurile astea cu alţi ochi…

Piaţa Victoriei cu o linişte sublimă sâmbăta dimineaţa, Palatul Regal, Ateneul, opriţi-vă şi beţi o cafea sau un ceai la Hanul lui Manuc, vedeţi Mogoşoaia, unde un ghid va povesti şi va răspunde la întrebări despre Brâncoveanu cât poate el mai bine, vedeţi Muzeul Ţăranului Român, unde, apropos, până în februarie 2012 veţi găsi o expoziţie de sunet cum rar aţi mai văzut şi care se numeşte Pe aripile timpului, vedeţi tot ce poate în Bucureşti. Iar dacă v-aţi ieşit din starea de agitaţie pe care o aveaţi, opriţi-vă la final la o partidă în Laser Maxx. N-o să-l mai vedeţi cenuşiu şi aglomerat, n-o să-l mai vedeţi negru şi îmbufnat, n-o să-l mai vedeţi „ameninţător” şi obositor. O să-l vedeţi cu totul altfel. Bucureştiul, aşa cum credeţi voi că e, are farmecul lui aparte…

Corina ne întreba într-un mail dacă am găsit vreo hibă în ediţia din acest an. Sincer, fiind la cea de a doua experienţă #PrinBucurestiulMeu, n-am găsit nicio hibă. Nici la prima ediţie, nici la cea de acum. Singurul lucru pe care mi-aş fi dorit, totuşi, să-l văd, a fost Muzeul Antipa. Poate a fost prea în scurt şi oricum la intrare era o coadă de spuneai c-au adus dinozauri vii, însă sunt deja convins că se afla pe lista Corinei pentru Prin Bucureştiul Meu 2012.

Aşa că, până atunci, nu putem decât să-i mulţumim mult Corinei pentru invitaţie. Şi mulţumim şi celor fără de care doamna noastră dirigintă nu şi-ar fi putut duce proiectul până la capăt:

Paralela 45 – Site, Facebook, Twitter
Hotel Răzvan – Site, Facebook, Twitter
Groupon România – Site, Facebook, Twitter
Laser Maxx – Site, Facebook, Twitter

PS: Un lucru mai vreau. Să-i amintesc pe toţi cei care au fost invitaţi la ediţia de anul acesta. Pentru că pot şi pentru că vreau!

Anca Bundaru, Ana Bulgăr, Elena Marcu, Lumea Mare, Lumea Mică (Lumea mică e fiica Roxanei şi a lui Alex de la Lumea Mare), Andreea Burlacu, Pietricel, Andrei Cismaru, Gabi Udrescu, Sara Nistor, Chinezu, Hoinaru, Alina Constantinescu, Miruna Siminel, Bogdan Dascalescu, Auraş Mihai, Lavinia Biberi, Ligia Adam, Anca Duma, Mariciu, Andrei Crivăţ, Alina Crăncău, Razvan Dragoş, Sebi Bârgău, Denisa Bârgău, Ovidiu Eftimie, Gaben, Tudor Popa, Corina Georgescu, Honeybunny, Alexandru Negrea, Alina, Oana Dincă, Raluxa, Pyuric, Valentin Bosioc, Tudor Galoş, Alex Mielus, Papa Daniel, Victor Caras, Andrei Antonescu, Corina Scheianu, Elena Ciric şi, nu cea din urmă, Oana Portase.

Foto 142-151 via Gaben