Ce este o companie fără un nume bine ales sau fără un logo potrivit? Ce este un brand fără un nume care să se potrivească perfect cu ceea ce fac şi ce este un brand al cărui logo parcă ar scârţâi? Bine… În momentul în care devii brand, nu prea ai cum să nu ai un nume pe care să nu-l ştie toată lumea, nu ai cum să ai un logo care să nu fie recunoscut, indiferent că-l arăţi cuiva la piaţă, la bibliotecă, la o spălătorie de maşini, într-o firmă, într-o corporaţie, oriunde… Oricine-l va recunoaşte.

Dar să fim sinceri, există şi companii, ori oameni care lucrează în companii, ori firme care se ocupă de promovarea acelor companii, care nu că nu se pricep la promovarea pentru care au fost angajaţi, fie că vorbim despre un logo, despre un banner, despre un lucru aşezat prost pe o reclamă, despre un text care să nu “lovească” exact cum trebuie publicul ţintă… Dar au niscaiva lipsuri… Există şi aşa ceva, nu?

Ei bine, trebuie să ştiţi că există şi firme care se pricep la astfel de treburi, oameni care se ocupă de astfel de aspecte, oameni angajaţi fix pentru a face acest lucru, între ei aflându-se şi băieţii de la Seed Consultants, o companie care încearcă şi, se pare, reuşeşte să ajute unele dintre firmele româneşti să devină brand-uri. Şi dacă deja sunt brand-uri şi consideră că “au ajuns la un impas”, să le “rebrenduiască”…

Şi uite aşa, cei de la Seed au ajuns la cea de a patra ediţie Cel mai promiţător brand românesc. Ce înseamnă asta? Simplu: dacă ai o firmă, o companie care vrea mai mult, care vrea să “urce în top”, ai o companie ai căror oameni consideră că au nevoie de ajutor, că vor mai mult, Seed te poate ajuta. Cu oameni care au idei, cu oameni care fac lucrurile să se “mişte”.

Programul se desfăşoară pe întregul ţării, a început pe 7 Martie anul acesta şi se va încheia pe 7 Aprilie 2013. Cine poate participa? Orice persoană juridică, dar cu cel puţin un an de activitate, orice firmă, dar care să fie românească, orice companie care produce diverse chestii, dar pe care să scrie “Made în Romania”.

Ce vrea Seed de la voi? Printre altele, să argumentaţi nevoia de branding şi să vadă potenţialul de dezvoltare al brandului. De restul se ocupă ei. Pentru că premiul este doar unul şi constă, după cum chiar ei o spun, în realizarea gratuită a unui proiect de brading pentru produsul, serviciul sau compania pe care ei o consideră “eligibilă”.

Ce trebuie să faceţi după ce vă trimiteţi “proiectele”? Să aşteptaţi… Pentru că în perioada 24-30 Aprilie 2013 o să aflaţi dacă aţi câştigat sau nu. Şi ştiţi ce mai trebuie să faceţi? Aşa cum bine spune şi buna mea prietenă Tiţa, haideţi să-i lăsăm pe cei care se pricep să facă lucruri la care se pricep…

PS: Amicii de la BlogalInitiative au avut şi un concurs pe această temă, numai că, din motive care nu au ţinut de mine (fiind legat de mâini, mouse, cablu de alimentare, cu o reţea care m-a omorât şi cu un router care putea face orice numa’ să nu se conecteze) n-am reuşit să vă anunţ în timp util… Şi cer scuze şi vouă, şi lor…

Sursa foto

N-am fost niciodată un elev model. N-am excelat niciodată la şcoală. Am spus-o şi o voi recunoaşte oricând. Am avut doar câteva obiecte care mi-au plăcut şi la care am învăţat. Patru, mai exact… Iar unul dintre ele a fost Limba şi Literatura Română. O să vă spun o mică poveste. Și sunt convins că ai mei părinţi, după atâţia ani şi la vârsta pe care o am, n-or să mă mai certe…

Eram elev… Şi-mi plăcea să citesc! Citeam tot ce prindeam, indiferent că vorbim despre şcoala generală, indiferent că vorbim despre liceu. Şi aveam un birou, care în partea de sus avea un sertar. Ei bine, fie că aveam de învăţat la chimie, fie că aveam de învăţat la fizică, fie că aveam de învăţat la matematică, eu citeam… Citeam orice care nu avea legătură cu obiectul respectiv… Citeam Moromeţii, citeam Ion, citeam Răscoala, citeam La Medeleni, citeam Dumbrava Minunată, citeam Nunta Domniţei Ruxandra, citeam Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă, citeam Baltagul, citeam Neamul Șoimăreștilor, citeam Popa Tanda, citeam Mara, citeam O scrisoare pierdută, citeam Doua loturi, citeam Conul Leonida fata cu reacţiunea, citeam D-ale carnavalului… În concluzie, citeam! Şi în momentul în care mama sau tata se apropiau de camera mea, aruncam cartea respectivă în sertar, îl închideam şi mă prefăceam că învăţ la obiectele pe care le aveam pentru a doua zi. Să nu înţelegeţi că le ignoram, dar învăţam atât cât considerăm că-mi vor fi de ajutor pentru viitor…

De ce am făcut introducerea asta? Pentru că la toată povestea mea există o parte frumoasă, dar şi o parte tristă. Partea frumoasă e că, acum 20 – 30 de ani, copii nu sufereau din cauza lipsei cărţilor. Oricine avea posibilitatea să citească din titlurile pe care vi le-am înşirat mai sus. Partea tristă e că acum sunt extrem de mulţi copii care, poate, ar face exact ce făceam eu când eram la scoală… Ar citi… Dar n-au de pe ce…

Şi cum “întotdeauna binele învinge răul”, mai e o parte frumoasă. Ştii că poţi schimba o viaţă cu o carte? Ştii că există peste 15.000 de copii, din 53 de comunităţi rurale, care nu au acces la cărţile de care au nevoie pentru educaţie? Ştii că putem să ajutăm aceşti copii? Cum? Simplu… Foarte simplu… World Vision România a lansat o campanie care se numeşte “Cu o carte schimbă o viaţă”. Aceasta campanie a început pe 26 Februarie şi se încheie pe 31 Mai 2013. Iar principalul obiectiv este dotarea bibliotecilor din 53 de comunităţi rurale, cu cel puţin 15.000 de cărţi, fie că vorbim de beletristica, fie că vorbim despre enciclopedii, fie că vorbim despre lucrări de specialitate.

Ei bine, dacă doriţi (şi sunt convins că doriţi) să ajutaţi, o puteţi face atât prin donaţii financiare (găsiţi detaliile aici), dar şi prin donaţii de cărţi în librăriile partenere din Bucureşti, la librăria Cărturești (Verona, Muzeul Țăranului Român, AFI Palace Cotroceni), librăria Mihai Eminescu din Piața Universității și librăria Bastiliei din Piața Romană. Şi toate aceste cărţi vor ajunge în şcolile din Iaşi, Vaslui, Ialomiţa, Vâlcea, Dolj şi Constanța.

Ştiţi? E destul de trist ce se întâmpla acum în România… Nu vorbim de faptul că unii copii, care chiar vor să înveţe, merg pe jos ceva kilometri pentru a ajunge la şcoală… Insă trebuie să știți că există școli care nu au o bibliotecă. Dacă ar fi să ne luăm după datele Ministerului Educaţiei, în 2010 doar un sfert din şcolile din România erau dotate cu o bibliotecă. Există tot felul de studii legate de acest aspect, iar unul dintre ele, făcut de către sociologii americani, spune că pe parcursul a 20 de ani, în 27 de ţări, “un copil care a crescut într-o casă cu o bibliotecă de 500 de cărţi ajunge să aibă un nivel de educație similar cu acela pe care l-ar fi dobândit dacă ar fi avut părinți cu educație universitară”.

Ca să înţelegeţi şi mai bine despre ce-i vorba, Adela Fundulea, Marketing Manager World Vision România, spune că „din păcate, în multe dintre satele din România, accesul copiilor la lectură este foarte scăzut. Bibliotecile din cadrul instituțiilor de învățământ din mediul rural sunt, de cele mai multe ori, slab dotate, iar lipsa resurselor materiale împiedică familiile copiilor să le cumpere acestora măcar cărțile școlare. De aceea, am decis să continuăm eforturile de facilitare a accesului la lectură și lansăm un apel către toți cei care văd mesajul nostru să doneze pe site-ul fundației în secțiunea dedicată campaniei – Cu o carte schimbă o viaţă”.

Cam asta-i… Acum, spune-mi că nu vrei să ajuţi… Spune-mi că nu vrei ca, începând cu luna Iunie, nişte copii din ţara asta să se bucure de nişte cărţi… Spune-mi că nu vrei să schimbi, atât cât poţi, o viaţă. Spune-mi că nu vrei ca mâine, poimâine, peste câţiva ani, un copil să nu ştie cine-i Niculae Moromete, cine-i Ion, cine-s Olguta, Monica şi Danut, cine-i Vitoria Lipan, cine-i Calistrat Bogza, cine-i Mara, cine-s Tipătescu, Dandanache, Pristanda și Zoe, cine-i Lefter Popescu, cine-s Pampon si Crăcănel, cine-i Bibicul şi cine-i Mangafaua…Poţi? Nu cred… Haideţi să ajutăm atât cât putem… Pentru că putem…

V-am povestit în articolul trecut că pasiunea mea avea o culoare… De fapt mai multe culori… Amestecate… Şi într-un final, a avut şi o „formă”… Cubul Rubik! Tot atunci, v-am povestit că şi pentru cei de la Renault (şi nu numai), pasiunea avea o culoare. Şi împreună, inginerii, tehnicienii, designerii, toţi angajaţii Renault, au reuşit să-şi unească pasiunea într-o formă… Le-a ieşit de minune… Iar acea formă a devenit noul Renault Clio.

În acelaşi timp, v-am rugat să-mi povestiţi în comentarii despre pasiunile voastre şi cum au prins ele contur. Şi am avut plăcuta surpriză să descopăr că toate comentariile au fost diferite… De la arte marţiale, la muzică, la literatură, la scris, la gadgeturi, la petrecerea timpului în aer liber, la India, la ceaiuri, la parfumuri, la paraşutism şi până la filmele poliţiste… Chiar m-am bucurat că n-au fost două pasiuni identice.

De aceea, împreună cu Renault, am ales să-i premiem pe următorii: Ovidiu, Corina şi Anca. De ce Ovidiu? Pentru că egoismul tinereţii l-a trezit şi l-a schimbat. De ce Corina? Pentru că, în câteva rânduri, a ştiut să-şi descrie atât de frumos pasiunea. De ce Anca? Pentru că a fost sinceră şi a recunoscut că nu reuşeşte să-şi „concretizeze pasiunea într-o formă”. Apropo, Anca, luăm exemplu de la noul Renault Clio şi rezolvăm problema, da?

Şi dacă tot am ajuns la Renault Clio, hai să vorbim niţel despre el. Sper să nu-mi supăr amicii de la Renault şi, în acelaşi timp, sper să-i bucur… Da, recunosc, n-am fost niciodată un mare fan Renault. Şi ştiţi de ce? Pentru că, în cazul lor, am considerat (fără să vreau) că pasiunea are o culoare, dar nu avea formă… Sau nu forma pe care mi-o doream… De-a lungul anilor au venit (şi ei, dar şi diverşi designeri) cu tot felul de idei, cu tot felul de concepte… Întotdeauna m-am întrebat: oare de ce nu se folosesc de asta? Oare de ce nu se folosesc de cealaltă? Oare de ce nu iau puţin din acest concept… Parcă ar merge pe Megane/Clio/etc… Ei bine, într-un final “mi-au răspuns” tuturor întrebărilor… Şi pasiunea devenit o formă: noul Renault Clio.

Mai mult, noul Renault Clio a ajuns în România în luna Octombrie a acestui an. Şi dacă vreţi să-l vedeţi mai de-aproape sau vreţi să vedeţi de ce este în stare, cei de la Renault vă aşteaptă la un drive test. Şi după asta, poate vreţi să-l vedeţi şi în garajul propriu. Pentru că nu este o maşină scumpă. Preţul pentru o versiune bine echipată este de doar 10.200 euro. Sigur că n-o să vă descriu aici fișa tehnică, dar dacă vă interesează ce înseamnă „bine echipată”, eu şi cei de la Renault vă stăm la dispoziţie.

Şi când vă cumpăraţi noul Renault Clio, nu mă uitaţi… Daţi un semn, că vreau să văd şi eu cum arată nouă formă a pasinuii pe care v-aţi ales-o!

Îmi voi aminti mereu când am descoperit Cubul Rubik pentru prima oară… Nu… nu vă voi povesti ce este el şi nici de unde vine. Mulţi ştiu, iar dacă nu, Google vă stă la dispoziţie. Însă vă voi vorbi despre ceea ce înseamnă pasiunea pentru acest lucru perfect, cubul Rubik.

Întotdeauna mi-au plăcut lucrurile perfecte. De mic… Ce însemna “perfect” pentru mine? Simplu! Pătratul este perfect, cercul este perfect, triunghiul echilateral este perfect, cubul este perfect, sfera este perfectă, piramida triunghiulară regulată este perfectă. Orice are dimensiuni egale în plan sau spaţiu, e perfect. Am început şcoala, am descoperit pătratul, apoi cubul. Dacă mă luai repede şi-mi spuneai să-ţi desenez ceva, primul lucru pe care l-aş fi făcut ar fi fost cubul. Între timp, nimic nu s-a schimbat.

Timpul a trecut… Şi cred că prin clasa a 5-a am descoperit cubul Rubik. La un vecin de scară. Evident, mi s-a părut perfect, cum altfel… ?! Cum l-am văzut? Ca pe un cub cu mai multe cubuleţe, pe care trebuie să le aşezi, prin diverse formule, în aşa fel încât, dintr-o perfecţiune haotică, să devină o perfecţiune ordonată. Şi atunci a apărut pasiunea. Ciprian, pentru că aşa-l cheamă pe vecinul meu, ştia să-l facă. Şi am stat lângă el ore, zile, săptămâni, până am reuşit să învăţ să-l fac. Când am făcut una dintre feţe am zâmbit… Când am reuşit să-l fac integral, mi s-a părut că am reuşit să fac cel mai greu lucru din lume.

Nu, nu sunt un profesionist în cubul Rubik… Dacă-mi aduc bine aminte, recordul personal este de 2 minute şi vreo 20 de secunde… Dar pasiunea m-a făcut să pierd (sau să câştig?) ore din viaţă pentru a învăţa să-l fac. Pasiunea mă face şi acum să mă uit la cei care reuşesc să-l facă mult mai repede decât mine. Pasiunea mă face să mă uit la campionatele mondiale, campionate în care recordurile sunt de câteva secunde. Pasiunea mă face să mă uit la cei care se pricep atât de bine, încât îl fac puţin diferit faţă de noi şi se folosesc de diverse trick-uri (de genul “blând”) pentru a-l face. Şi, din când în când, pasiunea mă face să scot unul din cuburile pe care le am în dulap, să-l stric şi să-l fac de câteva ori.

Da… aţi văzut bine… două dintre link-urile “ascunse” până acum în text duc către Renault. Mai exact către noul Renault Clio. De ce? Pentru că şi maşinile fac parte din pasiunile mele, iar noul Clio, aşa cum scriam şi în articolul din momentul în care a fost lansat la Salonul Auto de la Paris, din punctul meu de vedere, arată într-un mare fel. Pot spune că băieţii de la Renault au reuşit să reinventeze Clio-ul. Chit că au împrumutat niscaiva linii de la Renault DeZir. Dar arată perfect!

Pasiune… Sunt milioane de oameni cu zeci de pasiuni pe lumea asta… De aceea, v-aş ruga să-mi povestiţi în comentarii care ar fi pasiunile voastre şi cum v-aţi întâlnit pentru prima oară cu ele. Chiar sunt curios… Iar cele mai interesante povestioare vor fi recompensate de Renault Clio cu o machetă simpatică foc.

Acest post despre pasiune a fost scris la provocarea noului Renault Clio, noua formă a pasiunii.

Mi-ar plăcea să nu-i mai „certăm”… Mi-ar plăcea să nu mai fie înjuraţi… Mi-ar plăcea să nu mai spunem „cum ? Doar atât a putut ?”. Mi-ar plăcea să-i lăudăm… Mi-ar plăcea să scriem despre ei doar de bine… Mi-ar plăcea să-i oprim pe stradă şi să le spunem un simplu „Mulţumesc !”… De ce ? Pentru că ne reprezintă, pentru că reuşesc să pună steagul României pe primele locuri la concursurile sportive, pentru că muncesc enorm, pentru că ne fac să fim mândri de ei, pentru că sunt printre puţinii care reuşesc să facă din România o ţară cunoscută chiar şi în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii.

La sportivii noştri mă refer. La cei care ne-au reprezentat la Jocurile Olimpice de la Londra, la cei care merită şi au fost premiaţi şi la întoarcerea în ţară, zilele trecute… La cei care, aşa cum spuneam şi în articolul trecut, ne fac să dăm cu pumnul în masă, la cei care ne fac să plângem de tristeţe sau bucurie, la medaliaţii noştri, aşa puţini cum sunt. Sunt ai noştri, îi iubim şi vreau să fim mândri de ei !

103 sportivi, 15 discipline, locul 27 în clasamentul pe naţiuni. Asta ar fi pe scurt câteva date despre lotul românesc care a participat la Jocurile Olimpice de Vară Londra 2012. Cu ce am plecat ? Cu 9 medalii: 2 aur, 5 argint şi 2 bronz. Mai exact, aur – Sandra Izbaşa (sărituri) şi Alin Moldoveanu (tir), argint – Alina Dumitru şi Corina Căprioriu (judo), Roxana Cocoş (haltere), Rareș Dumitrescu, Alexandru Sirițeanu, Florin Zalomir, Tiberiu Dolniceanu (sabie – echipe) şi Cătălina Ponor (sol), iar bronz – echipa feminină de gimnastică (Cătălina Ponor, Sandra Izbașa, Diana Chelaru, Diana Bulimar, Larisa Iordache) şi Răzvan Martin (haltere).

14 oameni… 14 oameni care ne-au făcut să tremurăm pe toată durata competiţiei… 14 oameni cu care ne mândrim… 14 oameni care au fost premiaţi atât la Jocurile Olimpice de la Londra, dar şi la Gala de Premiere de acasă, unde au fost recompensaţi de către Renault cu câte un autoturism. Un autoturism pentru fiecare medalie. Au fost 16. De ce ? Pentru că am avut doi sportivi premiaţi atât cu echipa, cât şi individual, dacă mai era nevoie să vă spun, două fete inimoase, pe numele lor Sandra Izbaşa şi Cătălina Ponor.

Şi dacă eraţi curioşi, autoturismele au fost oferite în funcţie de locul obţinut pe podium de către medaliaţi. Astfel, pentru aur, maşina obţinută a fost Renault Latitude, pentru argint, Renault Megane Olympic, ediție limitată special creată pentru celebrarea Olimpiadei, iar cei medaliaţi cu argint şi bronz în probele pe echipe, au primit câte un Renault Twingo.

Partea frumoasă ştiţi care e ? Ca Renault România n-a fost doar sponsor oficial al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român la Jocurile Olimpice de la Londra… Nu doar a premiat medaliaţii la Jocurile Olimpice… Renault România a mai vrut ceva… A vrut să găsească 100 de ambasadori ai valorilor olimpice, 100 de oameni obişnuiţi, 100 de oameni, care în viaţa de zi cu zi nu vor decât să le iasă totul bine, să fie corecţi, să exceleze, să fie profesionişti. Exact ca şi olimpicii despre care vă scriam mai sus, 100 de oameni care se ghidează după excelentă, profesionalism şi fair play.

Vreau să cred că, alături de Renault România, am pus şi noi umărul la găsirea celor 100 de ambasadori ai valorilor olimpici. Noi, cei 5 care am fost implicaţi în campania Ştafeta Renault Megane Olympic (Răzvan BB, Vali, Andreea, Alina/Răzvan şi cu mine), dar şi ceilalţi care au mai scris despre acest eveniment… Pentru că acei 100 de ambasadori au fost găsiţi. Şi odată cu premierea olimpicilor romani, au fost onoraţi şi aceştia.

Mai multe detalii şi imagini în continuare

Thomas Dubruel, Director General Renault Commercial România, cred că spune totul: „Sportivii sunt un real model pentru mulți dintre noi, de aceea, valorile care îi conduc pe aceștia către podium, au ajuns să inspire și oamenii simpli. Am fost plăcut surprinși ca prin intermediul competiției Renault caută 100 de ambasadori ai valorilor olimpice să găsim sute de români cu atitudine olimpică, români care merg cu determinare și curaj spre succes.”. Pentru că în cadrul campaniei au fost scrise sute de poveşti emoţionante, care vorbesc atât despre excelentă, curaj, profesionalism şi fair play, dar şi despre spiritul de sacrificiu, demonstrând astfel că mai sunt destui romani care au poveşti de succes de împărtăşit.

Tuturor, celor de mai sus, vă mulţumeşte Octavian Morariu, Preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Roman: „Mulțumim tuturor celor care au fost aproape de sportivii români și au făcut posibilă participarea lor la cea mai înaltă competiție sportivă, Jocurile Olimpice. Comitetul Olimpic și Sportiv Român este onorat de parteneriatul cu Renault România și le mulțumim pentru implicare, sprijin și oferirea unor recompense cu adevărat valoroase sportivilor noștri: câte o mașină pentru fiecare medalie. Suntem siguri că și pentru ei va fi o mare bucurie să își vadă eforturile răsplătite într-un mod concret. Dorim în plus să mulțumim Renault pentru că au susținut și promovat valorile olimpice și în rândul oamenilor obișnuiți, ceea ce vine ca o continuare firească a activității COSR.”.

Şi pentru că am început cu „Mulţumesc”, vreau să închei cu „Mulţumesc”. Mulţumesc Sandra Izbaşa, Cătălina Ponor, Diana Chelaru, Diana Bulimar, Larisa Iordache, Alina Dumitru şi Corina Caprioriu, Roxana Cocoş, Alin Moldoveanu, Rareș Dumitrescu, Alexandru Sirițeanu, Florin Zalomir, Tiberiu Dolniceanu şi Răzvan Martin. Vă mulţumesc mult pentru tot ce aţi făcut ! Mă plec şi vă respect !

Cei 100 de ambasadori ai valorilor olimpice, vă mulţumesc mult pentru tot ce faceţi în viaţa de zi cu zi ! Mă plec şi vă respect !

Nu în cele din urmă, mulţumesc Monica Jitariuc, The Practice şi Renault România pentru că mi-aţi dat şansa să fiu parte din frumoasa voastră campanie !

Adică la Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, unde am predat „torţa” (cheile) Renault Megane Olympic. A fost frumos… Şi ne-am bucurat enorm (eu şi coechipiera mea, Sabina) să fim alături de Răzvan BB, Vali, Andreea, Alina şi Răzvan, cei care au dus ştafeta prin ţară.

Deşi ştiau că ştafeta rămâne pe mâini bune, cheile mi-au fost predate cu mare greu şi cu părere de rău de către TVDeCe la Iaşi (link TVdece). Şi ca să-i asigur că rămân pe mâini bune, am mers împreună până în faţa Palatului Culturii la o mică şedinţă foto. Vedeţi voi ?! Ştafeta asta… Chiar am considerat-o ca pe o torţă simbolică. De aceea am vrut să fie puţin altceva… Să fac altceva. Am vrut să afle cât mai mulţi, să vadă că aceasta campanie e vie, că se întâmplă ceva. Şi uite-aşa, ca-ntr-o joacă, am vorbit cu câţiva băieţi din Clubul Bicicliştilor Vasluieni, tot ca-ntr-o joacă m-am dus la Primărie şi am obţinut o autorizaţie, iar Sâmbătă, într-un cadru organizat, Stefeta Renault Megane Olympic s-a plimbat puţin pe străzile din Vaslui.

Ieri, Duminică 12.08.2012, totul s-a terminat. După un frumos traseu Bârlad, Tecuci, Focșani, Râmnicu-Sărat, Buzău, Urziceni, ştafeta a ajuns la Bucureşti, în faţa Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, acolo unde zilele următoare va avea loc şi festivitatea de premiere a olimpicilor noştri la Londra.

Dacă mi-a plăcut maşina ? Da… cu doar câteva mici minusuri, dar care sunt acoperite de alte chestii, da… Mi-a plăcut. Dar asta e o cu totul altă discuţie, iar impresiile mele despre Renault Megane Olympic le găsiţi, evident, pe Automod.

Ştiţi? Vă spuneam că Renault România caută 100 de ambasadori ai valorilor olimpice, 100 de oameni simpli, care ştiu ce vor, care se ghidează în viaţă după aceleaşi valori, asemănător olimpicilor români: excelenţă, profesionalism şi fair play. Însă mai cred ceva… Mai cred că Renault România, aşa cum bine aţi văzut scris pe maşină, chiar vrea să ducă mai departe spiritul olimpic.

Când mi-am dat seama de asta ? Atunci când, la COSR, am intrat în Muzeul Sportului. Şi discutând cu Monica Jitariuc şi Andrei Cismaru, concluzia lor a fost următoarea „uite… vezi ?! Sportului românesc încape într-o cameră de câţiva metri pătraţi…”. Da… Toată istoria sportului românesc încape într-o cameră. Frumoasă… Plină cu oameni care ne-au făcut să dăm cu pumnul în masă, să tremurăm, să ne doară, să plângem de tristeţe, de bucurie, dar cu care ne mândrim, şi-n faţa cărora ne înclinăm. Şi nu cred că sunt singurul căruia i-ar plăcea să umplem câteva camere bune cu trofee şi cu imaginile olimpicilor care vor veni. Pentru că vor mai veni…

Asta-i… S-a terminat… S-a încheiat o campanie minunată, o campanie pe care aş fi promovat-o fără să stau prea mult pe gânduri chiar şi dacă nu eram implicat în ea. Iar faptul că am fost implicat, m-a făcut s-o iubesc şi mai mult. Mulţumesc !

Mai multe imagini în continuare

Mai exact, la Iaşi ! Şi Vaslui ! Iaşi – Vaslui, Vaslui – Iaşi… Cum vreţi… Important e ca a ajuns la mine… „Torţa” Renault Megane Olympic… la ea mă refer. Sigur că m-am bucurat, sigur că abia aşteptam să pun mâna pe chei, sigur că abia aşteptam să mă văd şi cu bunii mei amici Alina şi Răzvan, pe „numele lor de familie” TVDeCe. Şi aşa cum vă spuneam în articolul trecut, bucuria maximă a fost să fac parte din această campanie… Până la torţa reală pe care mi-aş dori să o duc pentru câţiva metri, sunt extrem de mulţumit că o duc pe cea Renault Megane Olympic…

Şi cum aveam nevoie de un coechipier, am considerat că persoana potrivită este nepoţica mea, Sabina, căreia i-a plăcut mult ideea campaniei şi s-a bucurat şi mai mult atunci când i-am propus să-mi fie coechipier. Până la urmă, copii sunt cei care, poate, vor ajunge fie să participe la una dintre ediţiile viitoare ale Jocurilor Olimpice, fie să ducă torţa către următoarele destinaţii, nu?

Astăzi am „purtat” niţel ştafeta pe străzile Iaşiului, am dus-o puţin în faţa Palatului Culturii, am vrut puţin şi în faţa Casei Studenţilor şi lângă Bibliotecă Eminescu (dar străzile erau în lucru şi nu se putea face o poză mai reuşită), urmând ca mâine să ajungă la Vaslui, să-i fac cunoştinţă cu Statuia lui Ştefan cel Mare. Duminică, ne vom îndrepta către Bucureşti, unde vom aduce ştafeta chiar la Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, dar până acolo, vom trece prin Bârlad, Tecuci, Focșani, Râmnicu-Sărat, Buzău, Urziceni. Aşa că, fiţi pe fază ! Dacă ne vedeţi, poate ne faceţi cu mâna.

Şi nu uitaţi, Olimpiada nu s-a terminat… Mai e puţin… Şi în tot acest timp, Renault România nu s-a oprit din căutat cei 100 de ambasadori ai valorilor olimpice, cei 100 de oameni obişnuiţi, care păşesc în viaţă şi după urmele lăsate de olimpicii noştri: excelenţă, profesionalism şi fair play.

Mai multe imagini în continuare

Later Edit: Am vrut ceva… Am vrut altceva de la Ştafeta Renault Megane Olympic… Şi mi-a ieşit… Ce ? Vedeţi în filmuleţul de mai jos… Şi nu am cum să nu le mulţumesc câtorva oameni…

Mulţumesc Clubului Bicicliştilor Vasluieni ! Mulţumesc Primăriei Vaslui ! Mulţumesc Poliţiei Municipiului Vaslui ! Mulţumesc Inspectoratului de Jandarmi ! Mulţumesc Poliţiei Locale Vaslui ! Mulţumesc Poliţiei Rutiere Vaslui !

Mai exact, mulţumesc domnului primar Vasile Pavăl, domnului comisar Claudiu Rîpâ Hâj, domnului căpitan Catalin Barbuta, domnului director Valentin Chistol, domnului inspector Iulian Munteanu, dar şi băieţilor din Clubul Bicicliştilor, Florin Pătraşcu, Ioan Creţu, Bogdan Bucătaru, Vlad Bujoreanu, Gabriel Opriţă, Florin Popa, Cristian Creţu, Alexandru George, Ştefan Cezar, Danuţ Bz, Alexandru Tudor, Dani Pod şi Luca Alexandru. Am uitat pe cineva ? Să mă trageţi de mânecă…

Începe… Olimpiada… La ea mă refer. Încep Jocurile Olimpice 2012 de la Londra. Pentru a treia oară la Londra. Un eveniment aşteptat de toată lumea, un eveniment cu o festivitate de deschidere extrem de bine pusă la punct. Cred că-mi veţi da dreptate, dar parcă, de la ediţie la ediţie, festivitatea de deschidere este mai frumoasă, mai fastuoasă, mai elegantă, mai emoţionantă…

Şi ştiu că torţa a ajuns la Londra. Şi ştiu că printre cei care au purtat-o cu mândrie am avut şi doi români, Nadia şi Adi. Dar există ceva ce voi nu ştiţi. Că avem şi noi, românii, o torţă a noastră. O ştafetă… O torţă care se numeşte Ştafeta Renault Megane Olympic, o ştafetă simbolică, o ştafeta care a plecat azi din Bucureşti şi care va face înconjurul ţării. Aşa cum vă spuneam, a plecat din Bucureşti, de la Răzvan Baciu, va ajunge la Braşov, la Timişoara, la Cluj Napoca şi Iaşi. La Braşov o va primi Vali Petcu, la Timişoara o va prelua Andreea Ursu, care o va duce către Cluj, celor de la TVDeCe, adică Alina Crâncău şi Răzvan Dragoş, urmând ca ei să aducă torţa la Iaşi, loc de unde o voi prelua eu şi o voi duce mai departe, către Bucureşti, la sediul Comitetului Olimpic şi Sportiv Roman, pe 12 August 2012.

Ştafeta Renault Megane Olympic este o campanie foarte frumoasă. De ce? Pentru că Renault România este sponsorul oficial al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român la Jocurile Olimpice de la Londra, susţine jucătorii români prezenţi la Jocurile Olimpice şi…tadaaaaa… caută 100 de ambasadori ai valorilor olimpice, mai exact, 100 de OAMENI. Simpli… obişnuiţi… 100 de oameni, care se ghidează în viaţa lor după aceleaşi valori ca şi olimpicii români. Care ar fi acestea? Excelenţa, profesionalismul şi fair play-ul.

De aceea… vă place sportul? E parte din viaţa voastră? Vă ghidaţi în viaţă după aceleaşi valori ca olimpicii români? Vreţi să ajungeţi la Gala de premiere a olimpicilor medaliaţi la Londra? Vreţi să fiţi înscrişi chiar la o tragere la sorţi pentru un city break la Londra? Trebuie doar să vă înscrieţi. Cum? Daţi cu clicku’ pe Megane Olympic până pe 12 August şi aveţi toate şansele să ajungeţi la Londra. Şi pentru toate cele despre care vă spuneam, dar şi pentru Tower Bridge, Westminster Abbey, London Eye, Big Ben, Trafalgar Square, Madame Tussauds, sau orice altceva vă mai doriţi să vedeţi. Apropos… deja avem 3 omuleţi care au câştigat excursii la Londra, deci…

V-aţi înscris? Bine-aşa… Atunci, cât aşteptaţi voi să vedeţi dacă aţi câştigat, fiţi cu ochii pe noi. Răzvan, Vali, Andreea, Alina şi Răzvan, chiar şi eu, vă vom ţine la curent cu ce se întâmplă şi pe unde se află “torţa” Renault Megane Olympic. Cu poze, cu filmuleţe… cu tot ce trebuie. Şi că tot veni vorba despre Renault, să vă spun câteva cuvinte şi despre “torţă”.

Vom „duce aprins” un Renault Megane Olympic, o ediţie specială a celor de la Renault, un Megane bazat pe versiunea facelift 2012, cu diverse îmbunătăţiri pe care abia aştept să le descopăr şi pe care vi le voi povesti, un model cu un design special, cu un motor de 1.6 litri şi 110 CP. Îl vom ţine „aprins” începând de azi, cu Răzvan, şi-l voi aduce „aprins”, la Bucureşti, pe 12 August.

Olimpiada încă nu s-a terminat… Crede-mă… Şi tu poţi fi olimpic !

PS: Nu ştiu voi cum v-aţi fi simţit, dar pentru mine este o mare onoare, mai ales ca sunt şi cel care va duce ştafeta înapoi la Bucureşti…

Mai multe imagini în continuare

Mai e puţin şi încep Jocurile Olimpice 2012, eveniment care, după cum probabil bine ştiţi, va avea loc la Londra. Mai e o zi. Dar ştiaţi că, în timpul ăsta, în România are loc un altfel de Olimpiadă? Se numeşte Family Olympics şi s-a desfăşurat în 10 oraşe din ţara noastră: Alba Iulia, Bistriţa, Bucureşti, Cluj Napoca, Constanţa, Iaşi, Ploieşti, Piatra Neamţ, Sibiu şi Timişoara. Au mai rămas 2: Bucureşti şi Alba Iulia.

Ce se întâmplă în cadrul acestor evenimente? Ce îşi propune Family Olympics împreună cu World Vision? Doar lucruri frumoase. În primul rând încurajează sportul practicat în familie şi o viaţă sănătoasă. Apoi, vor să creeze un model foarte uşor de implementat ulterior, în grupuri mici de participanţi, fie că vorbim de curtea casei, fie că vorbim despre curtea şcolii, fie că vorbim despre tabere, fie că vorbim chiar de o ieşire la iarbă verde. Şi, nu în cele din urmă, poate cel mai important, susţine un program de prevenţie a abandonului şcolar. Cum? La început, din donaţiile care se vor face în cadrul acestui eveniment, cei implicaţi vor cumpăra 18.000 de ghiozdane pentru copiii defavorizaţi din mediul rural. Ce va urma? Vom vedea. Oricum, mai multe informaţii găsiţi aici.

De ce am ales să scriu tocmai azi? Aşa cum vă spuneam, pentru că mâine începe Olimpiada de la Londra, dar şi pentru că, în acest week-end, Family Olympics va fi în Bucureşti, pe 28 şi 29 Iulie, evenimentul având loc în Parcul Tineretului, de dimineaţă şi până seara, iar în Alba Iulia, pe 29 Iulie, în parcul din fața Casei Studenților. Sunt convins că va fi frumos, sunt convins că vă veţi distra. Şi de aceea, îmi permit să vă arăt cam ce aţi putea face timp de două zile, departe de calculator (sper să citească părinţii), departe de televizor (sper să citească părinţii), departe, poate, chiar şi de căldura din apartamente. Şi dacă vreţi să vă înscrieţi, o puteţi face aici.

Vă rog eu… lăsaţi pentru două zile activităţile cotidiene, lucrurile pe care le faceţi în fiecare săptămână… Şi mergeţi cu familiile în Parcul Tineretului. Credeţi-mă, o să vă distraţi… Şi cu ştafeta în saci, şi cu cea cu baloane, poate un badminton, sau fotbal, niţel minigolf, puţin tir cu arcul şi multe, multe altele.

De ce vă rog să faceţi toate astea? Pentru că, împreună cu cei de la World Vision, putem să-i ajutăm pe copiii despre care vă spuneam mai sus. Pentru că, din cauza sărăciei, 30.000 de copii de la sate, frecvent, merg la culcare fără să mănânce. Pentru că 65% din copii abandonează şcoala timpuriu din cauza sărăciei, 12% o fac pentru a câştiga bani, iar 23% din cauza rezultatelor slabe la şcoală. Pentru că absolvenţii claselor I-VIII, dau în medie doar 4.9 răspunsuri corecte din 10 la testele de matematică, doar 4 din 10 copii citesc corect un text simplu de 60 de cuvinte, iar 4% dintre ei nu-l înţeleg. Şi pentru multe, multe altele…

Şi nu pot decât să vă mulţumesc !

Mai multe imagini în continuare

Ai fost azi la magazin? Şi ţi-ai făcut cumpărături pentru toată luna, nu? Sau cel puţin pentru o săptămână, nu? Ai pus în coş 10 ouă? Şi un kilogram de roşii? Da’ niscaiva fleicuțe?! Nu se poate fără, aşa-i? O pungă de detergent ai luat? Dar un pachet de unt, lapte şi nişte brânză? Aşa-i că n-ai putut renunţa la un pack de bere? Aşa-i că ţi-ai luat şi un pachet de ţigări? Spune drept… când ai ieşit cu coşul, ţi-ai luat şi o revistă glossy, nu? Şi… aşa… în trecere… nu ţi-ai luat şi o folie pentru telefon? Că prea se zgârie…

Bun! Sunt convins că ai făcut toate astea. În cazul în care ai fost la cumpărături. Şi dacă n-ai fost, sunt sigur că te vei duce. Mai ales că vine Paştele. Şi, dacă tot te duci, n-ai vrea să renunţi la cel puţin unul dintre produsele pe care le-am scris mai sus? Doar la unul… Pentru că e cineva care are nevoie de ajutorul tău. De fapt, nu e cineva… Sunt mai mulţi… Şi sunt copii…

Cine sunt ei? Sunt noii-născuți. Şi nu prea au loc… Pentru că în secţia de terapie intensivă de la Spitalul Marie Curie sunt doar 11 paturi, iar pentru a putea acoperi cazurile anuale, e nevoie de 18. Ce se întâmplă cu restul de 7? De cele mai multe ori, sunt ţinuţi în paturi pe holurile spitalului… De aceea, e nevoie de încă o secţie… Şi de asta, alături de alţii, îţi cer ajutorul.

Pentru că noua secţie costă 1 milion de euro. Ştiu… sunt foarte mulţi bani, dar cu ajutorul tău, sigur vom reuşi. Vodafone deja a donat 100.000 de euro Asociaţiei Inima Copiilor, dar diferenţa, vreau să vină de la tine… Ştiu că poţi… Ştiu că poţi renunţa la cel puţin unul dintre lucrurile pe care ţi le cumperi zilnic…

2 euro… Atât îţi cer. Exact cât dai pe 10 ouă, pe un kg de roşii, pe nişte carne, pe o pungă de detergent, pe nişte unt, lapte sau brânză, pe un pack de bere, pe un pachet de ţigări, pe o revistă. Crezi că poţi renunţa la unul dintre lucrurile astea? Sunt convins că da. Şi dacă poţi renunţa la mai multe, e şi mai bine.

Cum putem ajuta? Iată: trimite un SMS la numărul 858. Aşa cum spuneam, costă doar 2 euro şi este disponibil în orice reţea mobilă. Şi să ştii că Fundaţia Vodafone va dubla suma pe care o donezi tu. Vrei mai mult? Poţi redirecţiona cei 2% din impozitul pe venit în 2012. Vrei şi mai mult? Poţi dona online şi poţi dona şi în cont. Oricum ai vrea, se poate. Trebuie doar că tu să vrei. Şi sunt sigur că vrei. Pentru că poţi!

Şi te mai rog ceva… Te rog să dai de veste mai departe… Să ştie toată lumea. Ştiu că ai cel puţin un cont de Twitter, Facebook sau Google+. Dacă scrii şi pe blog, e perfect! Hai să ajutăm micuţii, pentru că au nevoie de noi!

PS: Dacă eu nu te-am convins, poate o va face mai bine doctorul Cătălin Cîrstoveanu, şeful secţiei de terapie intensivă nou-născuţi de la spitalul Marie Curie. Citeşte, gândeşte şi hai să ajutăm împreună!

CONTEXT

Tratam in fiecare an cam 200 de copii veniti din toata tara. Refuzam tot cam atatia. Cu toate acestea, sectia este permanent supraaglomerată, avem cate 17-18 pacienti in loc de 11, cati ar trebui sa fie. Nu e normal nici sa inghesui copiii, sa pui paturi pe culoare, dar nu putem nici sa refuzam internarea pacientilor, pentru ca asta inseamna sa refuzam unor nou-nascuti dreptul la viata. Avem foarte mare nevoie de o sectie mai mare ca sa-i putem primi pe toti, si mai moderna ca sa-i tratam mai eficient si mai repede. Proiectul acesta va dubla practic capacitatea sectiei noastre.

DE CE E NEVOIE

Sectia de terapie intensiva nou-nascuti de la spitalul Marie Curie din Bucuresti este foarte buna, dar insuficienta. Noi incercam sa impulsionam oamenii sa doneze prin sms sau prin alte mijloace pentru a mari spatiul pentru acest nou-nascuti cu probleme.
Pentru extinderea acestei sectii, Fundatia Vodafone doneaza 100.000 de euro pentru inceperea constructiei. Insa in final, extinderea sectiei va costa 1 MILION de euro.

CUM SE POATE DONA

Asociatia Inima Copiilor a pornit aceasta campanie de strangere de fonduri, in care oricine poate dona 2 Euro printr-un SMS la numarul 858 (valabil in orice retea mobila), iar Fundatia Vodafone dubleaza suma donatiilor. Pentru finalizarea constructiei, Asociatia Inima Copiilor isi propune sa stranga 1 milion de euro.
De asemenea, toate sumele colectate de Asociatia Inima Copiilor prin redirectionarea a 2% din impozitul pe venit in 2012, vor fi folosite pentru acest proiect.
Donatii online
Donatii in cont

CUM POTI AJUTA TU

Daca ai un blog, spune aceasta poveste. Si invita-i si pe ceilalti sa o spuna mai departe, dar mai ales sa voteze. Daca nu, o poti face cunoscuta pe Facebook, Google + sau Twitter (#inimacopiilor)
Poti de asemenea pune unul din bannerele de aici
Campania tine doar pana la 25 Mai si are nevoie si de sprijin in mediul online. Suntem deja 20 de oameni care ne-am oferit sa ducem mai departe mesajul campanie. Sper sa ni se alature mai multi.

ALTE INFORMATII

Dupa constructie, noua sectie de terapie intensiva va avea:
• un spatiu mult mai mare si o capacitate aproape dubla fata de cea actuala: 18-20 paturi fata de 11, cate sunt in prezent;
• spatiu separat pentru fiecare pacient, ceea ce asigura nou-nascutilor confortul necesar si este foarte important pentru dezvoltarea psihosomatica din primele zile de viata;
• sistem de monitorizare centralizat, sistem de telemedicina pentru diagnostic la distanta
• climatizare performanta pentru a asigura delimitarea zonelor de sterilitate diferita. Vor fi astfel create conditii speciale de sterilitate, ce vor permite realizarea interventiilor chirurgicale „la pat”, pentru pacientii care nu pot fi transportati in conditii de siguranta in sala de operatii si pentru care aceste interventii sunt de importanta vitala;
• spatiu dedicat pentru prepararea solutiilor perfuzabile si a solutiilor de hrana parenterala (hrana speciala pentru pacientii care nu se pot alimenta adecvat oral); spatii conexe pentru medici si asistente, pentru parintii care insotesc nou-nascutii internati, sali de consultatii si spatii tehnice;
• un centru de training pentru urgente pediatrice la parterul noii cladiri, unde vor transmise si procedurile medicale complexe.

MAI MULTE DETALII

despre proiect, despre campanie, despre donatii, sunt pe www.inimacopiilor.ro.