E un film în care, poate, mulţi se vor regăsi. Pentru unii, amintiri, pentru alții, nou… E un film făcut în anul 1970. Aşa arăta Vasluiul în acei ani. Ce am încercat eu? Să fac o comparaţie între acei ani şi cei în care trăim, comparație pe care o vedeţi şi în pozele de mai jos.

Filmul pe care-l vedeţi l-am găsit la Andrei Beşliu, cel care, de altfel, este şi omul care se ocupă de contul Vasluiul Comunist pe Facebook. Andrei s-a născut în Vaslui, este arhitect şi lucrează în advertising de vreo 15 ani, iar de vreo 20 de ani s-a mutat în Bucureşti. Iar proiectul Vasluiul Comunist l-a început singur în urmă cu câţiva ani.

Nu în ultimul rând, vreau să vă spun că toate aceste cadre pe care le vedeţi în film au fost realizate în 1970 de către fotograful ieşean Ioan Matei Agapi şi de către Dumitru Jijie. Iar vocea de pe fundal este tot a domnului Jijie, un om deosebit, pe care-l cunosc destul de bine, în perioada copilăriei mele fiindu-mi şi profesor de chitară.

Sper să vă placă! Așa cum spuneam la început, sper să vă regăsiți în el. Și sper ca, după anii ce vor trece, să continuie cineva acest pararelism.

PS: Filmul a fost restaurat aproape integral de către Muzeul Judeţean Vaslui

Mai multe imagini în continuare.

35 de motive pentru care orice om trebuie sa vadă filmul Home…
și 35 de motive pentru care noi toți ar trebui să facem ceva…

“- viaţa a modificat atmosfera…
– pe întreaga planetă, o persoană din patru trăiește aşa cum o făceau omenii cu 6000 de ani în urmă…
– agricultura a fost prima noastră mare revoluţie…
– suntem ca orice altă specie de pe Pământ. Principala noastră preocupare zilnică este să ne hrănim…
– cu petrolul a început a era omului…
– în 50 de ani, într-o singură viaţă, Pământul a fost schimbat mai mult decât au făcut-o toate generaţiile anterioare….
– acum 40 de ani, Shenzhen, China, era doar un mic sat de pescari. Acum are sute de zgârie-nori si milioane de locuitori…
– un litru de petrol, generează mai multă energie decât 100 de perechi de mâini în 24 de ore…
– în Statele Unite au rămas doar 3 milioane de fermieri, care produc destul de cereale pentru a hrăni 2 miliarde de oameni…
– serele din Almeria, Spania, sunt grădinile de legume ale Europei. Un oraş de legume, care aşteaptă în fiecare zi sute de camioane pentru a le duce către supermarket-urile continentului…
– Los Angeles, un oraş care se întinde pe mai mult de 100 de kilometri și in care numărul autoturismelor este aproape egal cu numărul de locuitori. Dacă acest model ar putea fi urmat de fiecare societate, planeta nu ar avea aprox. 900 milioane, câte are în prezent, ci undeva la 5 miliarde…
– Dubai-ul este un fel de apogeu al modelului vestic. Dubai are puţine resurse naturale, dar cu bani de pe petrol pot aduce milioane de tone de material. Dubai nu are terenuri agricole, dar poate importa alimente. Dubai nu are apă, dar îşi poate permite să cheltuiască cantităţi imense de energie pentru a desaliniza apa mării…
– din anul 1950, capturile de pescuit au crescut ameţitor, de la 18 la 100 de milioane de tone pe an…
– peştele este dieta stabilă a unuia din cinci oameni…
– 500 de milioane de oameni trăiesc în deşerturile lumii. Ei știu valoarea apei…
– Iordan-ul de odinioară este acum doar o prelingere. Apele sale s-au scurs în supermarket-urile din toată lumea în lăzi de fructe şi legume…
– nivelul Mării Moarte scade cu peste un metru pe an…
– în India, irigările masive au hrănit populaţia în creştere. În ultimii 50 de ani, 21 de milioane de fântâni au fost săpate, forajul fiind făcut din ce în ce mai adânc. La mii de kilometri distanţă, sunt consumate între 800 și 1.000 de litri de apă, de persoană pe zi…
– lipsa de apă ar putea afecta aproape 2 miliarde de oameni, înainte de 2025…
– în ultimul secol, jumătate mlaştinile lumii au fost drenate…
– în doar 40 de ani, cea mai mare pădure tropicală, pădurea Amazonului, a fost redusă cu 20%…
– cu 20 de ani în urmă, Borneo, a patra ceea mai mare insulă din lume, era acoperită de o mare pădure. La rata actuală de despădurire, o să dispară în aproximativ 10 de ani…
– Haiti. Odată numită “Perla din Caraibe”, Haiti nu mai poate să îşi hrănească populaţia fără ajutor străin…
– din anul 1950, populaţia lumii aproape s-a triplat… În 50 de ani, diferenţa dintre bogat şi sărac a crescut mai mult decât oricând. Astăzi, jumătate din averea lumii este în mâinile a 2% dintre cei mai bogaţi oameni.
– 1 din 6 persoane locuieşte acum într-un mediu precar, nesănătos, suprapopulat
– până în 2050, un sfert din speciile de pe Pământ ar putea fi în pericol de dispariţie…
– în jurul Polului Nord, gheaţa a pierdut 30% din suprafaţă, în 30 de ani…
– gheţarii se topesc cu o viteză la care nici cei mai pesimişti oameni de ştiinţă nu se gândeau cu 10 ani în urmă…
– 20% din populaţia lumii consumă 80% din resursele sale…
– lumea cheltuie de 12 ori mai mult pe programe militare decât pe ajutorul oferit ţărilor în curs de dezvoltare…
– 5000 de oameni mor pe zi din cauza apei nepotabile…
– 1 miliard de oameni nu au acces la o sursa sigură de apă potabilă…
– aproape 1 miliard de oameni suferă de foamete…
– peste 50% din cereale comercializate în întreaga lume sunt folosite pentru hrana animalelor sau ca biocombustibili…
– în fiecare an, 13 milioane de hectare de pădure dispar…”

Pământul este un miracol. Viaţa, rămâne un mister…

Dacă tot vorbeam zilele trecute despre muzica din filme, am zis că ar fi cazul să scriu un articol la care mă gândesc de ceva vreme. Subiectul? Filme de dragoste. Ce analizez? Clasificarea unor filme în categoria “Filme de dragoste”. Cine face această clasificare? Noi toţi. Uneori chiar marii critici de film. De ce o facem astfel? Nu înţeleg.

Adică înţeleg eu, dar nu prea e corect. Din punctul meu de vedere, nu orice film în care apare o poveste de dragoste, este un film de dragoste. Ştiu, în dragoste se mai şi plânge. Dar in unele filme de dragoste se plânge prea mult. Oamenii suferă, se chinuiesc, unii sunt bolnavi, alţii mor… Atunci cum poate fi aceea o poveste de dragoste? Cum poate fi acel film un film de dragoste? Am înţeles, oamenii se iubesc, iar povestea lor se întinde pe tot parcursul filmului. Dar de aici şi până la a fi un film de dragoste, mi se pare cale lungă. În cel mai fericit caz (dacă pot folosi cuvântul “fericit”) este un film trist, o dramă, povestea dureroasă a doi oameni care se iubesc.

Sa dezvoltăm puţin. Şi o sa iau ca exemplu câteva filme pe care nu cred că le-aţi ratat.

Putem să clasificăm Gone With the Wind ca fiind un film de dragoste? Dar despre Titanic ce părere aveţi? Aşa cum spuneam şi în titlu: Love Story sau Sad Story? Dar Ghost? Oare să vă întreb despre Romeo şi Julieta? Aţi văzut Sweet November? Cum poate fi acesta un film de dragoste? Drama? Da! Tragedie? Da! Cam astea ar fi categoriile în care eu încadrez toate aceste filme. Într-adevăr, fiecare dintre ele cu o poveste de dragoste, dar clar nu pot spune că sunt filme de dragoste.

Vreţi să ştiţi care ar fi după părerea mea câteva filme, într-adevăr, de dragoste, romanțioase? O să vă ofer doar trei titluri: The Sound of Music, Pretty Woman, You’ve Got Mail.

Ştiu, nu orice poveste de dragoste trebuie sa se termine bine. O poveste de dragoste, este o poveste de dragoste. Cu tot ce presupune asta: lacrimi, durere, suferinţă, zâmbete…tot. Dar cu toate astea, filmul de dragoste trebuie să înceapă frumos, să se desfăşoare frumos şi să se termine frumos, nu credeţi?

Ştiţi cum e? Ca în poveştile pe care le citeam în copilărie. Şi ne plăceau, nu? Şi Alba ca Zăpada, şi Capra cu trei iezi, şi Scufiţa Roşie, şi multe altele. Însa puţini dintre noi vedeam cât de malefică e mama Albei, sau masacrul pe care-l face lupul când reuşeşte să intre în casă, sau cruzimea cu care celalalt lup o mănâncă pe bunicuţă. Chiar dacă la final totul se termina cu bine.

Tocmai de aceea, în momentul în care mă uit la o poveste de dragoste şi zâmbesc de la început până la sfârşit, pot spune „da, am văzut un film de dragoste!”. Altfel…

Sursa Foto

Daca cineva mi-ar fi spus acum 22, 23 sau cati ani vreti voi in urma, ca o sa stau sa ma uit 3 ore pentru a-l vedea pe Nicolae Ceausescu, i-as fi spus ca-i nebun. Daca cineva mi-ar fi spus acum 22, 23 sau cati ani vreti voi, ca o sa dau bani pentru a-l vedea 3 ore pe Nicolae Ceausescu, l-as fi incadrat la aceeasi categorie. Uite ca s-a intamplat. Si nu numai ca am stat 3 ore ca sa-l vad. Mi-a si placut.

Autobiografia lui Nicolae Ceausescu mi s-a parut unul dintre cele mai reusite filme de dupa 1989. Evident, daca ar fi sa-l incadrez la categoria lui. Inainte de a-mi da eu cu parerea despre film, o sa va arat ce-au spus cativa oameni care se pricep la a face critica, fie ea de film sau literara.

Romulus Rusan spune ca “regizorul si-a lasat personajul sa se exprime singur si nu prin intermediar: tot ce se vede pe ecran este plasmuirea ambitiei si vointei care l-au facut sa urce atat de sus si sa se prabusească atat de lamentabil”.

Dan C. Mihailescu – “e teribila, uneori aproape innebunitoare, lipsa comentariului, a oricarui ghid si plan de traseu prestabilit. Insa tocmai aceasta este uriasa calitate a filmului lui Andrei Ujica, indiferent dacă multora li se va parea ceva criminal”.

Vladimir Tismaneanu – „Autobiografia lui Nicolae Ceausescu este formidabil, deopotriva artistic si politic”.

Richard Porton, editor la Cineaste Magazine – “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu a facut ca majoritatea filmelor de fictiune sa para banale si plictisitoare”.

Ciudat sau nu, filmul acesta mi-a raspuns la o gramada de intrebari pe care mi le-am pus fie de-a lungul anilor care au trecut de la Revolutia din 1989 incoace, fie la unele puse chiar in timpul filmului. Intrebari atat despre ce vedeam in imagini, dar si despre felul in care imaginile erau montate.

Filmul incepe cu vestita replica „Nu raspund decat in fata Marii Adunari Nationale” dupa care, imediat, se trece la derularea evenimentelor importante din viata lui Nicolae Ceausescu. Si incepe cu inmormantarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, eveniment la care a participat si Ceausescu. Da, e paradoxal sa vezi atata lume adunata pentru a-i aduce un ultim omagiu omului care la acea vreme era considerat nu doar lider comunist, dar si dictator. Oare asa a fost? Oare a fost dictator? Oare lumea aia era adunata pentru “a sarbatori” in liniste? Sau nu?

N-o sa va povestesc tot filmul, dar urmeaza imagini de la diverse evenimente, intalniri cu presedinti de stat si de guvern, vizite de lucru, petreceri private, cuvantari, imagini de la vanatoare, imagini cu inceperea lucrarilor de constructie la Casa Poporului, imagini de la Metrou, toate montate in ordinea in care s-au perindat. Ei bine, pe tot parcursul filmului una din intrebarile pe care mi le-am pus, a fost de ce regizorul nu a gasit de cuviinta sa scrie din cand in cand cine sunt acele personaje care apar alaturi de Nicolae Ceausescu.

Cu greu imi aduc aminte eu cine erau acele personaje. Cu greu am recunoscut eu pe cativa dintre ei, desi am trait o perioada in acele vremuri. Tinerii care vad filmul n-au de unde sti cine este Manea Manescu, Emil Bobu, Constantin Dascalescu, Stefan Voitec, Gheorghe Maurer, Emil Bodnaras, Paul Niculescu Mizil, Ilie Verdet si Stefan Andrei. Sau cine este Kim Ir Sen, Todor Jivkov, Leonid Brejnev, Wladislaw Gomulka, Mao Zedong si Ciu En Lai.

M-am bucurat totusi ca am auzit pe pelicula numele lui Constantin Parvulescu, unul dintre putinii oameni cu functie politica de la acea vreme, care a avut curajul ca in 1979, la cel de al XII-lea Congres al Partidului Comunist Roman, sa se impotriveasca regimului.

Apoi am inteles. Acest film nu este Biografia lui Nicolae Ceausescu. Este AUTOBIOGRAFIA lui Nicolae Ceausescu. Normal, intr-o autobiografie orice om normal mentioneaza si persoanele cu care interactioneaza. Dar aici nu e cazul. El era Nicolae Ceausescu si nimeni in rest nu conta. Nimeni. Nici cu cine se intalnea, nici cu cine petrecea, nici cu cine vana, nici cu cine semna tratate. El era „Atotputernicul”. Poate de aceea filmul incepe si se termina, asa cum va spuneam, cu replica „nu raspund decat in fata Marii Adunari Nationale”. „Intelegeti? Voi nu contati. Sunteti niste NIMENI” parca ar fi spus Ceausescu. Si, din punctul lui de vedere, avea dreptate. Dar doar din punctul lui de vedere.

A meritat sa stau 3 ore sa vad un film cu imagini pe care, multe dintre ele, le mai vazusem? Clar da. De ce? Pentru ca asa cum v-am spus, filmul asta mi-a raspuns la o gramada de intrebari. Concluzia pe care am tras-o dupa vizionarea acestui film? Una singura. Stiti ca este vorba aia care spune ca nu armele omoara oameni ci oamenii omoara oameni? Asa este si cu dictatorii. Dictatorii nu se nasc dictatori. Dictatorii sunt facuti dictatori de catre noi. De catre oameni.

Vedeti filmul. Si analizati-l bine…

PS: Pe cei mai tineri ii sfatuiesc sa-l vada impreuna cu cineva mai in varsta, care le poate spune cine apare in imagini.

PPS: La vizionarea filmului a fost invitata si doamna Irina Margareta Nistor, care la inceput a adresat cateva cuvinte celor prezenti.

Sursa Foto 2

Ok. Am spus eu ca blogul asta o sa devina unul de lepse. Dar n-am ce face. Sunt incoltit. Primul care ma mentioneaza, e amicul Valentin Bosioc, iar cel de al doilea (care ma loveste direct) e amicul Vlad Dulea. Deci iar n-am cum sa refuz.

So…serialele mele preferate: Daca nu se vede foarte bine din imagine, sa detaliem:

Pe locul I este Seinfeld, un serial care mi se pare oricand actual. E un fel de…(daca-mi dati voie), un fel de Caragiale al americanilor. Intre ghilimele, fireste.

Pe locul 2 este Prison Break, un serial cu unul din cele mai inteligente scenarii pe care le-am vazut vreodata. Cat mi-a placut de mult? Destul cat sa am inca pe telefon ca ringtone, tema din film.

Pe locul 3 este 24. L-am vazut de 2 ori si cred ca l-as mai vedea fara probleme.

Urmeaza Dream On. Sau Viata ca-n filme. Multi dintre voi probabil nu l-ati vazut. Daca aveti ocazia, nu ezitati. E un serial BESTIAL. Nu-l gasesc nicaieri, desi il caut de ceva timp.

Vine Friends. Aici nu cred ca sunt multe lucruri de spus.

Si ultimul este The Nanny. Da, si pentru Fran Drescher/Fran Fine, dar in mod special pentru Daniel Davis/Niles. Sublim

Cam astea-s. Cui dau leapsa? Hmmm….sa vedem… Lui Andrei Crivat, lui Alex Negrea (ca stiu ca-i place Seinfeld), lui Alin Pandaru si lui Andrei Maguleanu.

S-a terminat de ceva timp TIFF 2009. S-a terminat si concursul organizat de catre Ursusfilm.ro, care au fost si sponsori principali ai festivalului. Ce vreau de la acest articol? Nu vreau foarte multe. In primul rand sa-i felicit pe TOTI cei care au participat la acest concurs. Apoi pe toti cei care s-au situat in primii 10, adica

1. Blogu’ lu’ Costel si articolul Marea TIFF-uiala
2. Jovimpresii si articolul Vinyan – TIFF 2009
3. Dani’s Corner si articolul Festivalul International de Film Transilvania
4. Ambrusha si articolul TIFF 2009
5. Chocollat si articolul SALVATI CINEMA REPUBLICA! Un proiect initiat de TIFF ‘09
6. Alex Moldovan si articolul TIFF (6)
7. Radu Neag si articolul TIFF, o gura de aer necesara
8. Laptopisetul si articolul TIFF, prin ochii unui cinefil de ocazie
9. Andreear si articolul Treaba de barbat

Apoi nu pot sa nu-l felicit pe Stefan Teisanu (aka Laptopisetul) :), care pe langa faptul ca s-a asezat frumusel pe locul 8, a primit si Ursus Award 2009. Felicitari, felicitari, felicitari!

La final multumiri TUTUROR celor care m-au votat si felicitari si multumiri Ursul Filmolog si TIFF. Speram sa nu va opriti aici si sa ne mai aduceti si alte editii. Pana la urmatoarea, salutari si numai bine.

Clar a fost, din toate punctele de vedere. Adica, multa lume, multe vedete, multi regizori, multi actori, multe filme, multe multe multe… Si nu numai atat. Corneliu Porumboiu, cel al carui nume de film l-am citat in titlul articolului si care a fost premiat anul acesta la Cannes, “n-a iertat” nici de aceasta data. A fost premiat cu Trofeul Transilvania pentru filmul Politist adjectiv. Nu a fost singur: alaturi de el, pe scena a urcat si regizorul Rune Denstad Langlo, care a luat acelasi premiu pentru filmul “Nord”.

Toti castigatorii TIFF 2009 ar cam fi urmatorii:

Politist adjectiv (regia Corneliu Porumboiu) – Trofeul Transilvania
Nord (regia Rune Denstad Langlo) – Trofeul Transilvania
Barmak Akram (Kabuli Kid, Franţa, 2008) – Premiul pentru regie
Philip Ogaard (Nord, Norvegia 2009) – Premiul pentru imagine
Kan door huid heen/Trece prin piele (regia Esther Rots) – Premiul FIPRESCI
Machan (regia Uberto Pasolini) – Premiul publicului
Mircea Albulescu – Premiul de excelenta
Dan Pita – Premiul pentru intreaga cariera
Florin Piersic – Premiul pentru intreaga cariera
Claudia Cardinale – Premiul pentru intreaga cariera
Menahem Golan – Premiul Special TIFF pentru contributia adusa cinematografiei mondiale
Cealalată Irina (regia Andrei Gruzsniczki) – Premiul Zilelor Filmului Romanesc pentru lungmetraj
Pentru el (regia Stanca Radu) – Premiul Zilelor Filmului Romanesc pentru scurtmetraj
Danse Macabre (regia Pedoro Pires) – Premiul pentru scurtmetraj in sectiunea “Umbre”
La Nana (regia Sebastian Silva) – Premiul pentru cea mai buna interpretare
Andrei Dascalescu (Constantin si Elena, 2008) – Premiul de Debut din cadrul Zilelor Filmului Romanesc
Acasa la tata (Mimi Brănescu) – Premiul HBO pentru scenariu de lung metraj
Trofeul “Oase Manciu” (Octav Gheorghe) – Premiul HBO pentru scenariu de scurt metraj
Victoria, între 8 şi 9 (Adrian Voicu) – Premiul HBO pentru scenariu de documentar
Politist adjectiv (regia Corneliu Porumboiu – Premiul special Adevarul de Seara
Stein Alaiv (Adrian Florin Ardelean, Mihai Nanu, Sergiu Zorger) – Premiul Let’s Go Digital! pentru cel mai bun scurt metraj
Amintiri din Epoca de Aur (regia Ioana Uricaru, Hano Hofer, Razvan Marculescu, Constantin Mungiu) – Mentiune speciala a juriului Zilelor Filmului Romanesc

Ok. Ce-ar fi de spus… Ca printre nimicurile care se intampla la noi in tara, sau mai bine zis…printre multele lucruri care NU se intampla la noi in tara, avem un festival extraordinar, un festival al filmului care aduna elita cinematografiei romanesti si nu numai, un festival care a ajuns la cea de a opta editie, un festival care speram din tot sufletul sa nu dispara niciodata, un festival la care sa vedem in continuare filme bune, un festival care sa ne bucure de fiecare data vazul si auzul.

Felicitari Corneliu Porumboiu, felicitari Rune Denstad Langlo. Felicitari tuturor castigatorilor si participantilor.

Felicitari organizatorilor si tuturor celor care au “facut treaba sa mearga” (asta ca sa citez si dintr-o reclama).

Felicitari Ursusfilm.ro, sponsorul principal TIFF 2009.

Si nu in ultimul rand, Felicitari TIFF!

Sursa TIFF si Adevarul
Foto: David Sugar

Destul de multe. Ca de aia e festival de film.

In primul rand trebuie sa stiti ca domnului Dan Pita ii va fi decernat Premiul pentru Intreaga Cariera. Si cam merita omul asta asa ceva, nu credeti? Decernarea se va face in cadrul Galei de Inchidere a TIFF ce va avea loc pe 6 Iunie. Mai mult, ca un omagiu adus regizorului Dan Pita, astazi (4 Iunie) incepand cu ora 21.00 va putea fi vizionat filmul Concurs, film ce prezinta o critica puternica la adresa comunismului. Tot in cadrul sectiunii 3×3, pe langa filmul Concurs, veti mai putea viziona si alte doua filme extraordinare si care si-au pus amprenta in cinematografia romaneasca si nu numai. Primul este Pas in doi, iar cel de al doilea este Hotel de Lux, film ce a fost distins in 1993 cu Leul de Argint la Festivalul Cinematografic de la Venetia. Si tot in cadrul sectiunii 3×3, alaturi de regizorul Dan Pita, vor mai fi omagiate inca doua nume importante din cinematografie: Jim Jarmusch şi Mika Kaurismaki.

Si daca tot am vorbit de cei doi mari regizori, aflati ca astazi (4 Iunie), ora 23.00 la Cinematograful Republica veti putea viziona filmul Night on Earth in regia lui Jim Jarmusch si in care ii veti putea vedea in rolurile principale pe Winona Ryder şi Gena Rowlands. Cel de al doilea film este Helsinki Napoli All Night Long regia Mika Kaurismaki, un film cu un extraordinar umor nordic.

Continuam.

Moth este un om ca toti oamenii, dar care a facut inchisoare pentru o crima pe care nu a comis-o. Arestat chiar inaintea loviturii de stat din Bulgaria, acesta iese din inchisoare si face primii pasi intr-o lume din care nu prea face parte sii care este noua pentru el: totalitarismul anilor ’60. Pe Moth il puteti vedea in pelicula Zift, iar daca nu apucati sa-l vedeti azi (4 Iunie) de la ora 19.00, mai aveti o sansa Sambata 6 Iunie la ora 23.00, Cinematograful Republica.

Iubitorii de fotografie sunt invitati in perioada 4-8 Iunie la expozitia organizata de ATELIERPHOTON si intitulata Intimitatea in spatii publice. Lucrarile care pot fi vazute, poarta semnaturile Razvan Anghelache, Ovidiu Cincheza, Andreea Dobre, Mihai Marin, Elena Pascalau, Madalina Paunică, Cristian Plesea si altii.

Si cum nici o editie a Festivalului International de Film Transilvania nu poate trece fara parteneriatul cu Home Box Office si de aceasta data acestia sunt prezenti. Multe, extrem de multe filme sunt aduse si anul acesta de catre HBO. Intre acestea amintim doar cateva: Bernard and Dorris, film nominalizat la 10 premii Emmy si trei Globuri de Aur si in care ii veti putea vedea pe Ralph Fiennes si Susan Sarandon, apoi Apocalipsa dupa soferi, un film de Alexandru Solomon in care ne este prezentat traficul din Bucuresti sau filmul lui Tudor Giurgiu „Nunti, muzici si casete video” ce ne dezvaluie cam ce se intampla in spatele industriei fotografilor si cameramanilor de nunti din Romania.

Tot HBO ne aduce „Recount”, un film semnat Jay Roach si in care ii puteti vedea pe Kevin Spacey si Bob Balaban. In Recount sunt prezentate alegerile prezidentiale din Statele Unite in anul 2000, de altfel alegeri destul de controversate. Filmul a primit Globul de Aur pentru Cea mai buna actrita intr-un rol secundar si inca trei premii Emmy.

La final am lasat poate una din cele mai interesante pelicule ce merita vazuta si anume House of Saddam (Prabusirea Casei Saddam). Filmul trece putin de patru ore, patru ore in care veti putea vedea interviuri si imagini de arhiva inedite, toate legate bineinteles de Saddam Hussein. Este considerat de multi un „Must See” si va rula Duminica 7 Iunie incepand cu ora 12 la sala 7 Cinema City.

Cam asta-i pentru moment. In limita timpului de care dispun, o sa revin si cu un articol gen „A fost sau n-a fost” TIFF 2009 ? Asta ca sa-l citez pe Corneliu Porumboiu.

Sursa TIFF

Pentru cine nu stia, ieri a inceput Festivalul International de Film Transilvania sau asa cum multi il stiu, Transilvania International Film Festival (TIFF) 2009. Evenimentul se desfasoara pe durata unei saptamani, mai exact pana pe 7 Iunie 2009, la Cluj Napoca.

Deschiderea a avut loc la Cinema Republica din Cluj-Napoca, unde au participat peste 1000 de spectatori. Al doilea moment al serii si poate si cel mai asteptat al zilei, a fost proiectia filmului Amintriri din Epoca de Aur, varianta de 155 minute, adica cea integrala. Bineinteles la premiera au participat si cei 5 regizori Cristian Mungiu, Ioana Uricaru, Hanno Hofer, Constantin Popescu si Razvan Marculescu.

Incepand de astazi 30.05.2009 orele 16.00, la Casa Tranzit, doritorii vor putea vizita si expozitia 100 de ani de film polonez 1908-2008, in cadrul careia se va putea vedea istoria filmului polonez prezentata prin intermediul fotografiilor.

Tot astazi, incepand cu ora 21.30, pe Autostrada Transilvania, pasionatii Drive-In vor putea urmari proiectia JCVD, un film in care Jean-Claude Van Damme il joaca pe…Jean-Claude Van Damme. Doritorii trebuie sa stie ca intrarea este gratuita, dar doar in limita a 120 de locuri. Si o chestie foarte interesanta: sunetul este transmis pe frecventa radio direct in masina, asa ca verificati-va sistemele audio.

Si sunt atatea de vazut si eu sincer nu prea as sti cum sa ma impart. Tot de la 21.30 si tot azi 30.05.2009, va fi prezentat un documentar facut de Adelin Petrisor intitulat Ultima Misiune, un film de 14 minute in care este prezentata povestea eroului roman Tiberius Marcel Petre, ucis in apropiere de Kabul, Afganistan.

Nu o sa va insir acum tot ce va putea fi vazut la TIFF 2009. “Filmul” complet al filmelor ce vor putea fi vizionate il gasiti aici. Dar sunt convins ca in afara de Amintiri din Epoca de Aur, inca un film pe care cu siguranta toata lumea-l asteapta este Politist Adjectiv al lui Corneliu Porumboiu. Filmul a fost premiat la Cannes cu distinctia FIPRESCI (Federation Internationale de la Presse Cinematographique). Politist Adjectiv este povestea unui politist dintr-un oras de provincie, care obligat sa investigheze cazul unui licean, realizeaza ca incepe sa nu mai creada in propria meserie. Filmat bineinteles la Vaslui, orasul natal al lui Corneliu Porumboiu, ca de altfel si pelicula A fost sau n-a fost? pentru care a primit in 2006 tot la Cannes premiul Camera d’Or si nu mai putin de trei premii la TIFF in acelasi an, filmul Politist Adjectiv a primit si cateva cronici laudative din partea presei internationale, si aici ma refer la Variety sau The New York Times. Cei ce vor dori sa vada filmul, si sunt convins ca nu-s putini, o vor putea face Joi 4 Iunie la Cinematograful Victoria incepand cu ora 22.00 sau Vineri 5 Iunie in sala Auditorium din cadrul Universitatii Babes Bolyai, de la ora 18.30.

Ok. Cam asta e. Sunt foarte multe lucruri de spus de spre TIFF. Despre TIFF la modul general, nu strict cel de anul acesta. E bine ca avem asa ceva, e normal sa avem asa ceva si speram sa se mai faca asa ceva. Nu cred ca un festival gen TIFF merita “ucis”. Si speram sa nu se intample acest lucru niciodata.

Felicitari organizatorilor, felicitari sponsorilor si zile cat mai frumoase la TIFF 2009.

Toate detaliile despre TIFF le gasiti pe www.tiff.ro, sau puteti urmari TIFFteam pe Twitter, unde stirile despre eveniment sunt cat se poate de calde.

Pentru final am lasat prezentarea sponsorului principal TIFF 2009, care nu putea fi altcineva decat Ursusfilm.ro si pe care de asemenea puteti sa-i urmariti si pe UrsusFilmRo pe Twitter.

Inca o data felicitari tuturor!

Sursa TIFF

Un film aparut in anul 2000, film pe care eu nu l-am vazut pana acum si despre care mi-a spus un foarte bun prieten. Asta e. Nu le putem sti sau vedea pe toate.

In regia lui Juan Carlos Fresnadillo si avand in rolurile principale pe Leonardo Sbaraglia, Eusebio Poncela, Monica Lopez, Antonio Dechent si Max von Sydow, Intacto incearca sa ne arate…Nu. Mai bine nu va spun. Si pe bune, daca nu stiti despre ce e vorba, nu cautati vreu review pe net. Nu mai are acelasi farmec.

O intrebare am totusi: e noroc?! sau e altceva? Decideti voi.