Atunci când am citit povestea lui Mihai Barbu spusă în Vând Kilometri, a fost ca un WOW… A fost ceva de genul „Dumnezeule… băiatul ăsta a avut mare curaj să facă aşa ceva…” Şi să fim sinceri… o călătorie până în Mongolia, de unul singur, doar cu o motocicletă, nu e chiar cel mai uşor lucru din lume… Nu ştiu… Mi-aş fi dorit să pot face şi eu o astfel de călătorie. Mi-aş fi dorit să fiu cu el. Mi-aş fi dorit să pot să-l ajut cumva (uneori). Da… cred că mi-aş fi dorit, în cele mai multe din cazuri, să fiu eu Mihai Barbu… Cartea a rămas în bibliotecă, la loc de cinste (aş putea spune). Ce înseamnă „loc de cinste” ? Înseamnă că, undeva, cândva, o voi mai deschide…

A trecut timpul… Şi, la un moment dat, văd pe Twitter o „ciripeala” de la prietenul Cabral. Nu-mi aduc aminte exact ce scria fratele meu negru, dar tweet-ul lui conţinea cuvântul „Dacioţi” şi un link. Cum am ceva treabă cu maşinile, mi-a atras atenţia şi am dat un click. Ce-am găsit? Am găsit asta ! Şi am început să citesc… Şi am început să realizez că, oarecum, e aproximativ acelaşi lucru asemănător celui făcut de Mihai, numai că e pe patru roţi care „susţin” caroseria unei Dacii, iar scopul e cât se poate de caritabil.

Da… Sunt trei „nebuni”, trei nebuni frumoşi… Jules, Molo şi Nicu, împreună formând Daciotii. Ce încearcă băieţii ? Ceva de genul „free Willy”. Numai că e cât se poate de autohton… Şi se numeşte Free Mioriţa. Evident, maşina cu care pleacă în Mongolia, pentru că pleacă în Mongolia, e una la fel de autohtona: Dacia. Şi, daţi-mi voie să mă laud puţin (pot, pot, pot ? :D), Daciuţa lor se numeşte Mioriţa. De ce mă laud? Pentru că şi eu am contribuit la numele dat acesteia. Ei bine, nu vreţi să vedem ce vor face toţi 4 (cei 3 omuleţi împreună cu Daciuţa) ?

Păi haideţi să vedem… Iulian Angheluţă (Jules), Alexandru Molovata (Molo) şi Nicolae Stancu (Nicu) pleacă într-o aventură, după cum v-am zis, în Mongolia. Care ar fi scopul? Să arate că şi romanii pot duce la bun sfârşit un proiect sănătos. Şi deşi ei spun că „Mioriţa e doar o baladă”, eu vreau să-i asigur că Mioriţa nu-i doar o baladă… E ceva real şi se vede… Ce mai vor să arate prin intermediul acestui proiect? Vor să atragă atenţia asupra copiilor orfani sau abandonaţi din Mongolia, dar nu uită nicio secundă copiii din România, copii care au nevoie şi de ei, dar şi de noi.

Unde vor ajuge bănuţii strânşi de ei? Exact acolo unde vă spuneam: în Mongolia şi în România. Mai exact, la Lotus Children’s Centre şi la Asociaţia Beneva – Paşi către Viaţă (sprijină Secţia de Oncologie Pediatrică a Spitalului Marie Curie din Bucureşti).

Cine sunt cei patru? Iulian? Fost publicitar. Alexandru? Fotograf la Jurnalul Naţional. Nicu? Biciclist şi corporatist. Dacia? Una berlina 1310 (an 2003), care, de altfel, e prima Dacie care ajunge până în Monglia în acest fel, prima Dacie care participă la acest raliu… Raliul umanitar Mongol Rally 2012.

Două luni. Atât va dura „expediţia” lor, vor străbate cam 15.000 de km şi vor trece prin 15 ţări: Cehia, Slovacia, Ungaria, România (da, pentru că pleacă din Praga), Bulgaria, Turcia, Georgia, Azerbaidjan, Turkmenistan, Ukbekistan, Tadjikistan, Kîrgîstan, Kazahstan, Rusia şi Mongolia, linia de finish fiind Ulan Bator, capitala Mongoliei. Peste ce mai trec? Peste niscaiva zone deşertice, Gobi fiind una dintre ele, apoi urmează Pamirul, unde se afla şi cea de a doua cea mai înaltă şosea din lume (peste 4.500 metri), urmând să vadă şi lacul Baikal, marea Aral şi marea Caspică.

Bun ! V-am spus pe scurt mai tot ce am citit şi văzut despre ce înseamnă Mongol Rally 2012 şi prin ce urmează să treacă Dacioţii. Şi cum stăteam eu aşa… într-un weekend, numa’ ce aflu că băieţii sunt invitaţi într-o emisiune televizată. Ei bine, tot atunci am aflat că nu sunt singurii români care pleacă în Mongolia. Alături de ei vor fi şi trei zăbăuce de fete. Pot spune din nou că am avut un şoc… Nu pentru că sunt şi alţi români prezenţi, ci pentru simplul fapt că sunt fete… Da… 3 moţate simpatice rău, 3 moţate la care ţin tare mult: Andreea, Ramona şi Cristiana. Cum s-au „poreclit” ? Fire Fairies, ele formând şi prima echipă exclusiv feminină care va participa la cel mai mare raliu caritabil din lume.

Şi dacă mai sus nu v-am spus, nu este o cursă de viteză sau victorie. E o cursă pe cont propriu, fără vreo asistenţă tehnica sau medicală, fără maşini „de back-up”. Este doar o „cursă” grea, pe care toată lumea spera să o termine, o cursă prin intermediul căreia se strâng doar bani pentru a ajuta. Şi asemănător Dacioţilor, şi fetele Fire Fairies îşi vor îndrepta fondurile strânse tot către fundaţia Lotus Children’s Centre, fundaţie care are grijă de copii abandonaţi şi abuzaţi din Mongolia. Sigur… nu se limitează doar la asta, din fondurile strânse urmând a ajunge bănuţi şi pentru cauze mai apropiate de sufletele noastre, mai exact pentru a o ajuta pe Andra Bogoi. Plus că maşina lor (Renault Kangoo) va fi donată statului mongol.

Deci… cine-s moţatele? Andreea Tron, Ramona Enache şi Cristiana nu Cristina (da? Să fim bine înţeleşi… ) Andreea? Studentă la arhitectură, din Slobozia, moţata care o să împlinească 23 de ani fix când va fi în Turkmenistan. Ramona? Tot arhitectură. Şi moldoveancă de-a mea :D. Nu-i place bicicleta, însă e cea mai bună prietenă cu volanul, iar scaunul din stânga „se mulează perfect pe fundul ei”. Hooo, bre… că nu eu zic, ea zice… :)) (şi o iubesc… pentru că nici ei nu-i place facebook-ul :D). Cristiana? Nu, nu e bibliotecara, însă se descrie ca fiind un şoarece de bibliotecă extrem de activ, un şoarece care dacă nu dansează cel puţin o dată pe săptămână, o ia pe câmpii. Are 26 de ani, e agent literar şi, în acelaşi timp, hedonistă.

Cum aşa… ?! Deci cum aşa… ?! Da, fraţilor… oamenii ăştia chiar pleacă în Mongolia. De fapt, au plecat chiar azi… Cam asta-i povestea lor… De ce-i apreciez ? În primul rând pentru ceea ce fac. Apoi, pe fiecare în parte, pentru că băieţii pleacă la bordul unei Dacii, iar fetele, deşi pleacă la volanul unui Renault Kangoo, sunt fete. Să nu înţelegeţi greşit, n-am nimic cu femeile la volan, dar 3 fete… ?! 15.000 de kilometri? Nu e simplu, credeţi-mă. De aceea, doamnelor, domnilor… da… voi 6… Plecăciuni şi jos pălăria !

O să fiu alături de ei în fiecare zi, o să urmăresc în fiecare zi dacă au mai scris ceva, fie că e twitter, fie că e facebook, o să stau cu sufletul la gură până în momentul în care vor ajunge în Mongolia şi se vor întoarce acasă. Şi aştept şi cărţile scrise după această experienţă. Cu autograf, da? Se aude, Andreea, Ramona, Cristiana, Jules, Molo, Nicu ? Că nu accept altfel…

Drum bun şi să aveţi grijă de voi !

PS: Pozele sunt “furate” cu “nerușinare” de aici și de aici. Să sperăm ca nu mă vor da în judecată…

Am citit pana la aceasta varsta cat am putut din William Shakespeare. Dar aceasta stire chiar ma face sa ma gandesc daca ceea ce stiu, e toata opera?!…nu e toata opera?!…

Un cercetator britanic, pe numele sau John Casson, sustine ca dupa trei ani in care a studiat, analizat si testat aceste lucrari, a ajuns la concluzia ca “Phaeton”, “Mucedors”, “Thomas din Woodstock”, “O tragedie din Yorkshire”, “Locrine si Arden din Faversham” si “Cardenio”, apartin marelui dramaturg.

Sa fie oare adevarat?

Sursa The Telegraph via Descopera

Eu sunt de parere ca genele se transmit si inca un exemplu imi dovedeste acest lucru. Micutul din imagine este copilul unei familii de emigranti indieni, tatal doctorand, iar mama cu doua mastere la activ. Se numeste Pranav Veera si este un geniu. Unii spun ca este mai inteligent decat Einstein. Eu nu as spune acest lucru, dar, da, IQ-ul sau este deasupra celui obtinut de Albert Einstein. Diferenta de 16 puncte. Einstein avea 160, Pranav are 176.

Memoria vizuala a baietelului este uluitoare, acesta tinand minte tot ce vede si fiind capabil sa reproduca fara nici cea mai mica problema. Stie la perfectie numele presedintilor americani si ordinea in care acestia au fost învestiti, iar daca il intrebi cine a fost presedintele numarul 4, iti va spune cu ochii inchisi. Numara pana la un million fara sa greseasca, face calcule complicate, spune alfabetul invers. In maxim doua zile orice joc de pe consola Wii este facut “varza” si poate cea mai tare din “indeletnicirile” sale este sa-l intrebi o anumita data aflata intre 2000 si zilele noastre si iti va spune pe loc ziua respectivei date.
Ce credeti ca vrea sa se faca atunci cand va fi mare? Astronaut, normal. Nici nu ma gandeam la alt raspuns.

Sursa

Inca un filmulet in continuare

Nu. Nu e nici o gluma si nici vreo prelucrare in Photoshop. Fotografia este cat se poate de reala.

El este Johnny, un purcelus ce tocmai s-a nascut la o ferma din Marea Britanie. Animalutul face parte din rasa Kunekune (o sa-l mai gasiti scris si Kune kune, Kune-kune sau Kune) si este cel mai mic purcel din lume.

Este o rasa extrem de rara, cu aproximativ 3.000 de exemplare la nivel mondial si este originar din Noua Zeelanda. Purcelusii Kunekune poat fi de mai multe culori: alb cu negru, brun-roscat, alb, auriu, cafeniu si maron. In momentul in care ajung la maturitate, purcelusii Kune cantaresc intre 50 si 80 de kg.

De la inceputul anului si pana acum s-au nascut 10 exemplare din aceasta rasa. Se vede foarte bine si din imagine, dar va dati seama cat de mici sunt, daca atunci cand s-au nascut cei trei, adica Johnny si cei doi frati ai sai, incapeau fara probleme in mana fermierului?

Sursa Descopera si Wikipedia

Omu’ strange semnaturi (aprox. 1 milion trebe) pentru a depune cererea sau ce-o fi asta si pentru ca Guvernul nipon sa-i poata indeplini dorinta.
Bun bun. Dar eu totusi am o intrebare. Ce ne facem cu nebunii care-or vrea sa se casatoreasca cu Duffy Duck, sau cu Minnie Mouse, sau cu Donald Duck, sau cu Daisy Duck, sau, mai rau, cu Road Runner?