Așa-i că din când în când vă mai uitați la paginile la care ați dat like în decursul timpului și ați avut un moment în care să vă întrebați „când Dumnezeu am dat eu like acestei pagini”? Eu am pățit-o și știu mulți care au pățit la fel. Ei, cam despre asta e articolul de azi. Despre promovarea unei pagini de Facebook prin intermediul Facebook. Da, aia cu bani. Și să încep povestea.

Săptămâna asta am făcut un test. Am vrut să văd ce se întâmplă cu o pagină de Facebook atunci când plătești pentru promovare. Și o să vă spun de la început că Facebook nu vă păcălește. Pentru banii pe care-i dați, Zuckerberg și băieții lui fac cu banii voștri exact ce vă spun. Nu mint cu absolut nimic. Numai că lucrurile nu stau chiar așa. Sau, mai bine spus, tu, în comparație cu ei, înțelegi altfel promovarea.

Bun! Mai întâi, după cum bine puteți vedea din prima imagine de mai jos, trebuie să-ți alegi un text care să te reprezinte, apoi domeniile de interes și țările unde dorești să fii promovat. Urmează pasul al doilea (imaginea 2), unde-ți alegi persoanele țintă (femei, bărbați sau ambii) și limitele de vârstă între care să se încadreze acei oameni.

Și, nu în cele din urmă, bugetul pe care ți-l permiți. Eu am ales un buget de 4 lei pe zi (cel mai mic fiind de 2 lei pe zi) și perioadă de promovare timp de 7 zile. Aici trebuie să știți că, în funcție de țările pe care ți le alegi, numărul de like-uri pe care ți-l promit cei de la Facebook poate crește sau poate scădea. În cazul meu, pentru cele 5 țări (România, Italia, Spania, Portugalia și Franța), ei mi-au promis între 2 și 8 like-uri în fiecare zi. Și s-au ținut de cuvânt. Am avut în fiecare zi undeva către maxim, adică 7-8 like-uri.

După cum bine vedeți în cea de a treia poză, după 7 zile de promovare sunt 60 de noi like-uri și 22,73 lei cheltuiți. Așadar, exact ce vă spuneam mai sus, s-au ținut de cuvânt.

Ei bine, după ce am stat și am analizat tot ce s-a întâmplat în aceste 7 zile, cred că pot să trag câteva concluzii. În primul rând, promovarea pe Facebook îți aduce cantitate și nu calitate (dar aici depinde și ce vrea fiecare). Omul pentru care am făcut acest text nu a vrut cantitate ci calitate. Ca să nu vă mai spun că nu a fost de acord de la început cu genul ăsta de promovare.

Și când spun că unii prin promovare vor calitate, mă refer la faptul că aceia își doresc pe pagina lor like-uri de la oameni interesați de acea pagină și de ce se întâmplă pe acea pagină de Facebook.

Nu știu… Poate a fost bugetul meu prea mic pentru perioada testată, dar ce mi-a adus mie Facebook pe pagină pe parcursul celor 7 zile?! Oameni care nu au nicio legătură cu „subiectul” în cauză, oameni cu conturi de FB nefolosite (pe care nu au scris niciodată nimic), oameni pe ale căror conturi, dacă te uiți, observi că au dat like la câteva mii de pagini și, nu în ultimul rând, oameni ale căror nume au ceva în comun cu numele proprietarului paginii la care au dat like (adică e același). Adică, mai pe înțelesul tuturor, din punctul meu de vedere, Facebook a luat cu arcanul niște oameni și “i-a făcut” să dea like.

Iar ca să nu avem “vorbe la proces”, din cei aproximativ 60 de oameni care au dat like, doar vreo 4-5 au dat like și conținutului paginii respective și nu doar paginii. Și aici mă refer la postările de pe pagină.

În concluzie, promovarea plătită pe Facebook nu e mare sfârâială. Așa cum spuneam, îți aduce cantitate și nu calitate. Acum depinde de fiecare. Daca vrei o pagină care “să dea bine” pentru că are niște mii de like-uri, îți recomand un buget de vreo 20-30 de lei pe zi și o perioadă de cel puțin o lună. Îți aduce FB like-uri de nu poți șă le duci. În schimb, dacă vrei calitate în ceea ce privește like-urile pe pagina ta, uită de promovarea plătită de Facebook și “mută-te la altă masă”. Încearcă altceva.

Analizați, cântăriți și vedeți ce vi se potrivește mai bine!

Sursa Foto

… băieţii de la Creative Monkeyz explică niţel, pe înţelesul tuturor, despre ce e vorba. Şi dacă n-aveţi timp să citiţi tot tratatul (îl găsiţi în română sau în engleză), apasaţi play mai jos.

Dacă vreţi să semnaţi şi una dintre petiţii, o găsiţi aici. Până acum au semnat 1.625.975 de oameni. Şi numărătoarea curge…

Daţi şi voi mai departe.

Later Edit: Se pare că există o persoană care a reclamat clipul la YouTube. dar a fost urcat de Cosmin Ioniță pe Vimeo, cu mențiunea clară că “Drepturile de autor apartin in totalitate echipei Creative Monkeyz“.

Romania Spune NU – ACTA! from Cosmin Ioniţă on Vimeo.

Via Cabral
Sursa Foto

Cel puţin in cazul meu, se poate. De fapt, trebuia să mă gândesc că se poate, ţinând cont că, probabil, sunt printre puţinii care nu au internet pe mobil, dar şi pentru că, poate, sunt printre cei care au o vârstă şi ştiu şi cum e fără internet.

Aşadar, după cum spuneam în ultimul articol, am încercat să stau o săptămână fără internet. Nu de tot, cu anumite “limite”, pe care le-am scris atunci. Şi mi-a ieşit. Ce-am făcut în săptămâna care a trecut? O grămadă de chestii. Partea interesantă e că nu m-am chinuit sa fac acele chestii. În sensul că nu îmi spuneam “m-am plictisit…oare ce să mai fac”. Au venit de la sine.

Am văzut/revăzut câteva filme, aproape am terminat de citit Vând kilometri, cartea lui Mihai Barbu (pe care v-o recomand din toată inima), am fost şi mi-am făcut un control la ochi (nu la unul ci la doi medici), dacă tot am avut treabă cu ochii am ajutat-o şi pe a mea mamă să-şi facă o pereche de ochelari, mi-am făcut ITP-ul la maşină, ocazie cu care am aflat că sunt câteva mici probleme pe la motor şi pe care le voi rezolva curând, plus tot felul de alte chestii casnice.

Sincer, nici nu ştiu cum a trecut timpul, fără să “sufăr”, fără să fiu atras măcar o secundă să văd ce se mai întâmplă pe net. Ah…ba da…a fost ceva care mi-a lipsit: maşinile. La capitolul ăsta mi-a fost cam greu, pentru că nu am intrat pe niciun site/blog despre maşini. Până duminică, când n-am mai rezistat şi mi-am scris câteva articole pentru a le publica astăzi.

Bun. Acum să spun şi de ce am făcut asta. Şi pentru că poate unii vă întrebaţi, dar vreau să-i răspund şi Marietei. Nu, nu e vorba de nicio campanie. Şi nu, după o săptămână chiar nu pot spune că mi-a lipsit net-ul. Probabil aş putea spune acest lucru după vreun an. Orice aţi spune voi, mulţi dintre noi suntem dependenţi de net. Dacă nu poate trece o zi fără să intrăm pe net, suntem dependenţi. Dacă nu putem, vorba lui Xplorio, să ne uităm la un film fără a căuta chestii despre actori sau fără a da un tweet, suntem dependenţi. Dacă suntem în zonă fără acoperire şi căutăm semnal cu telefoanele sau laptop-urile pe sus, suntem dependenţi. Dacă nu poate trece o zi fără a intra pe FB sau Twitter, suntem dependenţi. Ce mai…dacă nu reuşim să lăsăm o zi pc-ul sau telefonul pe masă, ca şi cum ar fi obiecte de mobilier, suntem dependenţi.

Am vrut doar să-mi dovedesc că nu sunt dependent. Ei bine, mi-am dovedit. Şi, Marieta, asta mi-a şi plăcut. Faptul că nu a fost nevoie să caut sa fac ceva anume pentru că mă plictisesc. Nu am avut nevoie de articole care să mă înveţe cum să-mi petrec timpul fără internet. Dacă aş fi avut nevoie de aşa ceva, atunci mi-aş fi zis “nasol…înseamnă că, probabil, am o problemă…” Şi da, include şi serviciul. În mare parte, la ce fac eu la serviciu, nu am nevoie de internet.

Acum, să-i răspund şi lui Adrian (care spunea că nu crede că rezist 3 zile fără net), dar şi vouă. Într-adevăr, inevitabil, am folosit net-ul săptămâna asta, dar doar pentru că am avut nevoie de nişte informaţii. Şi l-am folosit cam aşa: luni am avut nevoie de ceva informaţii despre Transalpina, marţi am avut nevoie de informaţii despre cum se poate curăţa o valva EGR (care e exagerat de scumpă), iar duminică, mi-am permis să văd ce au mai scris cei patru oameni pe care îi citesc în fiecare dimineaţă (da, au devenit patru :)), site-urile cu maşini despre care vorbeam mai sus şi m-am uitat să văd ce apare pe twitter la coloana “Mentions”, ocazie cu care mi-am scris articolul (deci automat am luat şi link-urile de care aveam nevoie) si am pus un banner pe blog. În rest, nimic. Nici alte site-uri, nici twitter, nici facebook, nimic.

Una peste alta, a fost interesant. Și dacă vreți o concluzie, da, internetul, fie că recunoașteți fie că nu, ne și ajută, dar ne și limitează. Mult…extrem de mult… Luaţi articolul ăsta ca pe o leapşă. Încercaţi şi voi să vedeţi cât puteţi rezista fără net. O să descoperiți multe lucruri pe care le puteți face și care nu au legătură cu internetul. Incredibil de multe…

Sursa Foto

Spuneam mai demult pe Twitter că vreau să fac un experiment, subiectul fiind “cum ar fi fără internet”. Alex mi-a luat-o puţin înainte şi a făcut experimentul. Numai că, eu vreau să încerc altceva.

Experimentul va dura o săptămână. Sau cel puţin aşa-mi propun. Însă, aşa cum spuneam, eu voi încerca altceva, în sensul că programul va fi cam aşa: timp de o săptămână nu voi scrie pe blog şi nu voi intra pe niciun site. Cu atât mai mult pe cele de socializare. Nici Twitter, nici Facebook, nimic. De fapt voi incerca să nu folosesc aroape deloc net-ul. Singurul lucru pe care-l voi face va fi următorul: dimineaţa şi seara îmi voi verifica mail-urile şi voi răspunde doar acelora care nu suferă amânare.

Fără Facebook sigur aş putea trăi, dar să vedem cât rezist fără blog, Twitter şi restul. Voi ce ziceţi? Reuşesc?

Haidi pa! Ne citim lunea viitoare.

Sursa Foto

Sorin Tudor porneste o leapsa. O leapsa interesanta despre cultura. Si despre internet. Iar eu o primesc de la MaresalX. Ce vrea leapsa asta de la noi? Ceva extreme de frumos. Ceva la care nu stiu daca m-as fi gandit vreodata. O leapsa care, asa cum spune si Sorin Tudor, suna simplu: ilustreaza printr-o melodie, modul in care internetul si-a lasat amprenta peste cultura.

Si eu nu cred ca poate fi ceva mai concludent decat Eric Whitacre si Lux Aurumque. Dirijorul s-a folosit de blogul sau, de pagina de Facebook si de Youtube, a trimis partiturile la vreo 185 de oameni, pentru ca apoi sa lipeasca totul intr-un perfect cor facut vreodata online.

Daca nu ati vazut acest video pana acum, e cazul sa o faceti. Restul, e tacere…

La cine merge leapsa? La Marieta, la Andreea Burlacu, la Andra Zaharia, la Tomi, la Cabral si la Cinezu. Si va rog, daca mai vrea cineva sa preia leapsa, e liber sa o faca. M-as bucura.

Later edit. Hait…m-a faultat Piticu. Si pentru ca m-a faultat, o sa-i dau cartonas rosu. Hai, lasa rasu’ si pune mana si scrie.