Ar fi două explicaţii. Prima îmi aparţine. Şi mă gândesc că de multe ori vrem să avem şi borşul pe foc, dar şi peştele în iaz. Un fel de Şi satul, dar şi cu slănina-n pod.
Cred că e clar, un om despre care spui că vrea să aibă şi borşul pe foc, dar şi peştele în iaz, mai ales dacă iazul e proprietate personală, nu poate fi altul decât vreo „rudă” cu Hagi Tudose, „reprezentant ilustru al zgârceniei avare”, aşa cum bine spune istoricul literar Al. Săndulescu. Dacă poate „păpa” fără să se folosească de resursele proprii, e perfect. Dacă nu, mai vedem… Şi avem mulţi astfel de oameni printre noi…
Cea de a doua explicaţie vine de la DEX. Şi spune că nu e bine să ne lăudăm cu un lucru înainte de a reuşi să facem acel lucru. Şi nu spune rău. Întâi prinde peştele, aruncă-l în oală şi apoi vorbim. 
O să revin şi cu alte sinonime ale expresiei, dar până atunci, rămânem la peşte şi la borş.
