Eu aş cam avea două explicaţii pentru expresia Apa trece, pietrele rămân. Acum… o să vă rog şi pe voi să vă daţi cu părerea, pentru că nu prea am găsit explicaţii de unde vine şi ce ar însemna. Şi să vedem la care rămânem…

Prima explicaţie ar fi ca noi vorbim, nimeni nu ne băga în seamă. Noi facem ceva, nimeni nu observă. Noi încercăm să facem un lucru pe care-l considerăm bun, alţii se fac că nu observă.

Cea de a doua explicaţie, ar fi ca lucrurile rele trec, cele bune rămân. Oamenii răi se perindă pe lângă noi, cei buni rămân. Exact ca pietrele, aşa şi prietenii… Puternici, buni, leali. Ei rămân!

Deci? Care ar fi varianta corectă? Eu tind să cred că prima ar fi cea ok. Sau mă înşel? Dar parcă nici cea de a doua nu-i de dat la o parte…

Sursa foto