Aţi văzut vreodată cum se uită rața la planor? Da’ cum se uită omida la sudură? Dar cum se uită curca-n lemne? Nu? Nici eu!

Însă, un lucru mi-e clar: toate animalele despre care veţi auzi în expresiile româneşti că se uită cumva, toate, dar absolut toate se vor uita fix ca viţelul la poartă nouă. Mirate, întrebătoare, de ce nu, imbecile uneori…

Problema ştiţi care-i? Că toate expresiile de agest gen, cele pe care le veţi auzi, nu se referă la ele, la animale. Se referă la noi, oamenii… Noi ne uităm ca rața la planor, ca omida la sudură, că viţelu’ la poartă noua etc.

Sursa foto

Din câte am înţeles de pe la amicii pe care-i am, expresia Te uiţi că omidă la sudura nu e una tocmai folosită prin toată ţara. De altfel, nici alte expresii care au acelaşi înţeles nu sunt folosite în toate zonele ţării. Şi de aceea, o să le las pentru alte articole.

Unde vrea să te ducă expresia? Exact acolo unde trebuie. Şi, dacă cineva îţi spune „Te uiţi că omida la sudură”, de cele mai multe ori nu e de bine. Înseamnă că te uiţi puţin cam cu gura căscată, cam ca tatăl viţelului care se uită la poartă noua.

Poate exista şi varianta frumoasă, atunci când te uiţi mirat, curios, emoţionat.

Păreri?

Sursa Foto