O expresie de care mi-a adus aminte mama chiar atunci când eu eram răcit cobză.

O folosim atât de des, pentru că răcim foarte des. Şi, căutând, am găsit ceea ce vedeţi mai jos. Da, mi-am permis să pun aici cu copy-paste, pentru că e mult prea frumos explicat de către domnul Adrian Bucurescu. Mult prea frumos…

Pe scurt, cobza, acest instrument minunat, se aude tare. La fel de tare te auzi şi tu când tuşeşti pentru că eşti răcit. Şi cum nu vreau s-o lungesc, o să vă las cu scrierea domnului Bucurescu, scriere despre care vă povesteam mai devreme…

Grație marelui nostru rapsod Tudor Gheorghe, cobza mai poate fi văzută și ascultată pe scenă, nu doar în prăfuite muzee. Astăzi rară, cobza era foarte răspândită pe vremuri, îndeosebi în Muntenia, Oltenia, Moldova și Bucovina.
Zugrăvită, apare în picturile murale ale mai multor mânăstiri și biserici, începând din veacul al XVI-lea.

Prin excelență instrument lăutăresc de acompaniament, se compune dintr-o cutie de rezonanță adâncă, formată din mai multe „doage” din lemn de nuc și paltin, numită „burduf” sau „bârdan”, o „față” dintr-o scândurică de molid și un „gât” scurt și larg din lemn tare, cu „cuierul” răsfrânt înspre spate.

Strunele sunt legate de un „cordar” din lemn de brad fixat pe partea inferioară a „feței” și întinse cu ajutorul unor „cuie” de lemn tare.

Cobza are între 8 și 12 coarde, orânduite în patru coruri din câte sau trei. În orice grup de coarde poate fi una mai groasă.

Cele groase, numite de obicei „burdoaie”, sunt acordate cu o octavă mai jos față de cele subțiri. Strunele sunt călcate cu toate degetele mâinii și ciupite cu o pană de gâscă. Mai ales aceste „burdoaie”, au dus la ciudată expresie răcit cobză, adică răcit foarte tare, căci, cum se știe, o răceală puternică este însoțită întotdeauna de tuse zgomotoasă.

De altfel, în unele zone, cobză mai înseamnă și gură, iar popular, a cânta la cobză înseamnă „a denunța; a trăda”, iar a duce cu cobza, înseamnă „a înșela; a minți”.

Poate că tot de la sunetele cobzei se trage și altă expresie, a se face cobză, adică „a se îmbăta foarte tare”, căci se știe că bețivii, în genere, fac și scandal.

Prin extensie, s-a ajuns la sensul de „tare”, și așa s-a creat încă o expresie, a lega pe cineva cobză, adică a lega pe cineva strâns, ca să nu poată scăpa.

Sursa Foto