Ce înseamnă a umbla cu jalba-n proţap? Nimic altceva decât a protesta, a reclama, a-ţi cere drepturile, a veni cu o plângere la cei care te conduc, a te jelui, a cere insistent o favoare. Cam asta ar fi explicaţia.

Ce este proţapul? Un băţ, o prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea acum mulţi ani o plângere, o reclamaţie, care era dată domnitorului peste mulţimea care era prezentă la faţa locului. Mai exact, când domnitorul avea „audienţe”, se aduna ceva lume. În special cei necăjiţi, cei săraci, cei care aveau niscaiva probleme. Şi se povesteşte că, din cauza aglomeraţiei, asta era singura posibilitate de a-i da acestuia plângerea cu toate problemele pe care le aveai. Bine… nu era clar dacă se şi rezolvau, dar aveai o şansă…

Deşi citisem Ciocoii vechi şi noi, uitasem că expresia apare şi în romanul scris de Nicolae Filimon. Lucru pe care l-am găsit mulţumită Gabrielei Grimacea. Iar paragraful în care apare expresia, spune cam aşa:

Ei intrară în Bucureşti pe la opt ore de dimineaţă, tocmai când domnitorul se afla în divan şi, ca să atragă mai mult atenţiunea publică, unul dintr-înșii făcu un sul de rogojină şi, dându-i foc la partea de sus, îl puse în cap; apoi, scoţând jalba din sân, o puse în vârful unui proţap lung şi intră în curtea domnească.

În concluzie, vă duceţi cu jalbă-n proţap la mai marii voştri, sau staţi şi înduraţi până la nesfârşit?

Sursa Foto