Eu aş cam avea două explicaţii pentru expresia Apa trece, pietrele rămân. Acum… o să vă rog şi pe voi să vă daţi cu părerea, pentru că nu prea am găsit explicaţii de unde vine şi ce ar însemna. Şi să vedem la care rămânem…

Prima explicaţie ar fi ca noi vorbim, nimeni nu ne băga în seamă. Noi facem ceva, nimeni nu observă. Noi încercăm să facem un lucru pe care-l considerăm bun, alţii se fac că nu observă.

Cea de a doua explicaţie, ar fi ca lucrurile rele trec, cele bune rămân. Oamenii răi se perindă pe lângă noi, cei buni rămân. Exact ca pietrele, aşa şi prietenii… Puternici, buni, leali. Ei rămân!

Deci? Care ar fi varianta corectă? Eu tind să cred că prima ar fi cea ok. Sau mă înşel? Dar parcă nici cea de a doua nu-i de dat la o parte…

Sursa foto

Pe cuvânt dacă ştiu de unde vine expresia asta. Am căutat… am căutat… şi nimic. N-am găsit despre ce ar fi vorba. Poate n-am căutat eu bine. Şi de aceea, v-aş ruga să mă ajutaţi să aflăm de unde vine expresia A lua o piatră-n gură.

Pentru cei care nu ştiu, spunem „Ia o piatra-n gura” atunci când ajungem în zone necunoscute, case proaspăt construite, locuri în care nu am mai fost până atunci. Ceva de genul “Ai mai fost până acum la Xulescu în vizită? Nu. Atunci ia o piatra-n gura.”. Sau “ai mai fost până acum în Maramureş? Nu. Păi trebuia să iei o piatra-n gura.”.

Ştiţi de unde vine? Aveţi vreo explicaţie? Lăsaţi un comentariu mai jos.

Sursa Foto