Amicul Ioan T. Morar (amic online pentru moment ) „mă trage de atenţie” într-un mesaj şi-mi aduce aminte de expresia „a da sfoară-n ţară”. Chiar uitasem de ea. Și bine a făcut că mi-a adus aminte. Ei bine, în cazul acestei expresii avem câteva mici probleme pe care o să încerc să vi le explic mai jos.

Expresia corectă nu e a da sfoară-n ţară, ci a da șfară-n ţară. Sau sfară. Exact cum s-a întâmplat cu expresia a drege busuiocul, cea corectă fiind a drege cu busuiocul. La fel cum nu sunt de acord cu expresia a obţine ceva moca, din punctul meu de vedere corect fiind a obţine ceva moaca, sau de-a moaca. Dar voi reveni legat de ultimul subiect.

Până atunci să vedem ce e cu sfoara şi șfara. Aşa cum spuneam, corect este șfară. Șfară, dacă e să ne luăm după DEX (şi au dreptate) este cuvântul vechi folosit pentru fum, cuvânt pe care, cel puţin noi în Moldova, încă-l mai folosim spunând „Doamne… ce şfărăraie ai putut să faci”. Semnalele cu fum erau folosite din vechi timpuri pentru a semnaliza ceva. Ştim cu toţii că le foloseau pe vremuri indienii, ştim cu toţii că, mai târziu, au fost folosite şi de tătuca Ştefan cel Mare.

Numai că, între timp, expresia s-a transformat din „a da șfară-n țară” în „a da sfoară-n ţară”. Nu mai contează… S-a transformat, asta e. Oricum, concluzia e următoarea: SMS-ul pe care noi astăzi îl trimitem doar apăsând câteva taste, pe vremuri era trimis prin intermediul șfării, al fumului, omu’ de pe dealul/muntele vecin îl vedea, făcea şi el un foc, trimitea mai departe “SMS-ul” şi tot aşa, până ajungea mesajul la cine trebuie…

Sursa Foto