A aştepta cu sufletul la gură

Ai avut vreodată emoţii? Ai avut vreodată inima mică, mică? Ai ţinut vreodată pumnii strânşi, strânşi, încât să-ţi laşi urme de unghii pe palme? Ai respirat vreodată repede, repede de emoţie? Ai simţit vreodată că-ţi crapă capul atunci când aşteptai un rezultat la vreun concurs?

Ai tremurat vreodată la şcoală/facultate pentru că nu ştiai dacă răspunsurile/lucrările/tezele tale au fost bune? Ţi-ai ros vreodată unghiile tot de emoţie? Ai simţit vreodată că ţi se urcă sângele la cap, şi nu de nervi, ci tot de emoţie? Ai stat cu teamă că rezultatele medicale nu sunt tocmai bune, deşi, teoretic, nu aveai de ce să te temi?

Până la urmă, ai aşteptat vreodată ceva cu sufletul la gură? Eu da! Şi, da, cititorule, explicaţia o găseşti “printre rânduri” în toate întrebările mele de mai sus… :)

Sursa Foto

Posted in Expresii Româneşti | Tagged , , , , | Leave a comment

Ce soacră tare ai…

Voi aţi auzit vreodată expresia asta? Pentru că la noi, în Moldova, se foloseşte foarte des. Când? Atunci când te nimereşti să intri într-o cameră unde lumea stă la masă. Şi, inevitabil, cineva îţi va spune „ce soacră tare ai! Ai nimerit la fix!”

La fel de inevitabil, vei fi poftit la masă, pentru că aşa suntem noi, oamenii… Primitori. Însă, de unde vine expresia, nu prea ştiu. Deşi am căutat. Şi am căutat nu doar la noi, sperând că o să găsesc ceva şi în engleză. Dar nimic… N-am nici cea mai vagă idee de unde poate veni expresia Ce soacră tare ai şi ce ar insemna că ai soacra tare

Sunt convins că originile sunt destul de vechi, dar n-am reuşit să descopăr de unde şi de ce. De ce e soacra şi nu mama, dacă face referire doar la ginere sau şi la noră… Nu mă taie capul… Şi de aceea, dacă ştiţi ceva, v-aş ruga să mă ajutaţi cu un comentariu lăsat mai jos. :)

Sursa Foto

Posted in Expresii Româneşti | Tagged , , , | 2 Comments

Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii…

Nu ştim cum o fi şi dacă e adevărata expresia Până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii, însă, probabil, cu toţii vom afla. Sau nu… :)

Oricum, aici, pe Pământ, expresia e cât se poate de adevărată. Indiferent cine e „Dumnezeu”, indiferent cine sunt „sfinţii”, suntem mâncaţi fără nici cea mai mică problemă. Că avem o treabă la Finanţe, că avem o treabă la Paşapoarte, că avem o treabă la Primărie, că avem o treabă la Consiliul Judeţean, că avem o treabă la Bancă sau că avem o treabă la Gardă Financiară, „sfinţii” ne vor păpa uşor, uşor. Pentru că aşa e: dacă avem o problemă pe care nu o putem rezolva, până ajungem la vreun şef al unei instituţii, angajaţii „îşi fac treaba”. :)

Sper că aţi înţeles de unde vine expresia noastră… Oricum, căutând pe net să văd ce şi cum, am găsit la ParohiaMacin4.org ce-o să pun în continuare cu copy/paste. Nu vreau să fiu înțeles greșit, dar mi s-a părut puţin comic…

Aceasta este o vorbă nu numai greşită, dar chiar dăunează Sfintei noastre credinţe. Se bazează această zicală pe versetul: “Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?” (1 Corinteni 6;2). Dar după cum se observă sfinţii vor judeca lumea, însă n-au omorât şi nici nu vor omorî pe nimeni, ba dimpotrivă se roagă, mijlocesc la Dumnezeu neîncetat pentru mântuirea noastră, fiind “casnici ai lui Dumnezeu”.

Sursa Foto

Posted in Expresii Româneşti | Tagged , , | 3 Comments

Apa trece, pietrele rămân…

Eu aş cam avea două explicaţii pentru expresia Apa trece, pietrele rămân. Acum… o să vă rog şi pe voi să vă daţi cu părerea, pentru că nu prea am găsit explicaţii de unde vine şi ce ar însemna. Şi să vedem la care rămânem…

Prima explicaţie ar fi ca noi vorbim, nimeni nu ne băga în seamă. Noi facem ceva, nimeni nu observă. Noi încercăm să facem un lucru pe care-l considerăm bun, alţii se fac că nu observă.

Cea de a doua explicaţie, ar fi ca lucrurile rele trec, cele bune rămân. Oamenii răi se perindă pe lângă noi, cei buni rămân. Exact ca pietrele, aşa şi prietenii… Puternici, buni, leali. Ei rămân!

Deci? Care ar fi varianta corectă? Eu tind să cred că prima ar fi cea ok. Sau mă înşel? Dar parcă nici cea de a doua nu-i de dat la o parte… :)

Sursa foto

Posted in Uncategorized | Tagged , , , | Leave a comment

A umbla cu jalba-n proţap

Ce înseamnă a umbla cu jalba-n proţap? Nimic altceva decât a protesta, a reclama, a-ţi cere drepturile, a veni cu o plângere la cei care te conduc, a te jelui, a cere insistent o favoare. Cam asta ar fi explicaţia.

Ce este proţapul? Un băţ, o prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea acum mulţi ani o plângere, o reclamaţie, care era dată domnitorului peste mulţimea care era prezentă la faţa locului. Mai exact, când domnitorul avea „audienţe”, se aduna ceva lume. În special cei necăjiţi, cei săraci, cei care aveau niscaiva probleme. Şi se povesteşte că, din cauza aglomeraţiei, asta era singura posibilitate de a-i da acestuia plângerea cu toate problemele pe care le aveai. Bine… nu era clar dacă se şi rezolvau, dar aveai o şansă… :)

Deşi citisem Ciocoii vechi şi noi, uitasem că expresia apare şi în romanul scris de Nicolae Filimon. Lucru pe care l-am găsit mulţumită Gabrielei Grimacea. Iar paragraful în care apare expresia, spune cam aşa:

Ei intrară în Bucureşti pe la opt ore de dimineaţă, tocmai când domnitorul se afla în divan şi, ca să atragă mai mult atenţiunea publică, unul dintr-înșii făcu un sul de rogojină şi, dându-i foc la partea de sus, îl puse în cap; apoi, scoţând jalba din sân, o puse în vârful unui proţap lung şi intră în curtea domnească.

În concluzie, vă duceţi cu jalbă-n proţap la mai marii voştri, sau staţi şi înduraţi până la nesfârşit? :)

Sursa Foto

Posted in Expresii Româneşti | Tagged , , , , | Leave a comment

Te ţine cureaua?!

Spune drept… Te ţine cureaua să sari cu paraşuta? Dar să faci bungee jumping? Dar să faci rafting? Dar să… Bine, ca să faci toate astea, trebuie mai întâi să ştii cum se fac şi apoi vine întrebarea dacă te ţine cureaua să le faci…

Încă nu e clar ce înseamnă? Păi, gândiţi-vă… Dacă ar fi să facem referire doar la alpinişti, ei se asigura cu niscaiva curele. Şi, în principiu, sunt siguri pe acele curele, deci nu-şi fac probleme în a avea curaj, a fi în stare să, a cuteza să facă alpinism, nu? Indiferent că vorbim despre cel sportiv, indiferent că vorbim despre cel utilitar. Pentru că, până la urmă, despre asta e vorba şi-n expresia noastră… A avea curaj să faci ceva.

Şi dacă tot am pus poza pe care o vedeţi mai sus, cam la fel e şi cu oamenii de afaceri. Ai tupeu şi rişti? E posibil să-ţi iasă, e posibil să nu-ţi iasă afacerea. Dar dacă te ţine cureaua, rişti… :)

Sursa Foto

Posted in Expresii Româneşti | Tagged , , , , | Leave a comment

Dar din dar se face Rai

Tot Turista Rătăcită e vinovată de expresia Dar din dar se face rai

Una peste alta, Dar din dar se face rai s-ar încadra mai mult la partea de proverbe şi mai puţin în partea de expresii. Cu toate astea, nu cred că i-ar sta rău şi în categoria Expresii Romaneşti, nu?

Ce înseamnă? Înseamnă a face bine cuiva, a ajuta pe cineva, a bucura pe cineva, a mulţumi pe cineva. Pentru că dacă vei face bine, vei primi bine. Dacă ajuţi, vei fi ajutat. Dacă bucuri, vei fi bucurat. Dacă mulţumeşti, vei fi mulţumit. Iar toate aceste lucruri, dacă ar fi să ne luăm după expresie, te duc în Rai. Locul unde e bine, e linişte, e pace, e… Rai, nu?

Hai să încercăm să mai facem şi bine, că de rău e plină lumea… Poate, cine ştie, dar din dar se face Rai:)

Sursa Foto

Posted in Expresii Româneşti, Proverbe | Tagged , , | 6 Comments

I-am făcut ciubotele…

Roxana mă întreba pe Twitter dacă am vreo idee de unde vine expresia I-am făcut ciubotele. Sincer, eu n-am auzit de ea până acum, însă am făcut legătura cu o altă expresie, des folosită pe la noi.

Deşi Roxana zice că „omul” de la care a auzit expresia spune că ar însemna ceva de genul „a se da bine pe lângă cineva, a peria”, a fi ceva asemănător cu „mă scuzaţi, vedeţi că era să aveţi o scamă pe rever”, eu cred că, totuşi, expresia face referire la A da papucii.

Acum, nu ştiu dacă persoana respectivă i-a dat papucii cu cremă ca să nu iasă omul pe stradă neîngrijit, la fel cum nu ştiu dacă i-a dat papucii în mâna ca să se încalţe cu ei înainte de a ieşi pe uşă. Şi, în ultimă fază, dacă nu ştie care-i stângul şi care-i dreptul, să se uite aici, mai sus, în imagine. Da, prietene, încalţă-te şi tai-o… Repede… :)

Dacă nu sunteţi de acord cu mine şi aveţi alte explicaţii, ştiţi ce trebuie să faceţi… Comentariile vă stau la dispoziţie. :)

Sursa Foto

Posted in Expresii Româneşti | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o…

Ea e Turista Rătăcită. Nu ştiu cât de rătăcită e, dar dacă ea spune că s-a rătăcit, cred că trebuie să găsim o cale s-o salvăm, nu? :) Oricum, ea e cea care mi-a amintit de expresia Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o. Şi-i mulţumesc pentru asta. :)

Oare tot Ion Creangă să fie iniţiatorul? Sigur, pentru cine nu ştie, expresia face referire la, spre exemplu, ideea de a da ceva cuiva la reparat, iar acel lucru se întoarce mai stricat decât a fost dat. În acelaşi timp, mai poate arăta surpriza sau decepţia care marchează dezacordul cu spusele cuiva.

Şi dacă tot vă povesteam despre spusele lui Ion Creangă, iată doar un fragment din spusele lui Dănilă Prepeleac:

„Și, trecând pe lângă un negustor cu pungi de vânzare, dă gânsacul pe-o pungă de cele pe talger și cu băierile lungi, de pus în gât. Ia el punga, o sucește, o învârtește ș-apoi zice: Na-ți-o frântă, că ți-am dres-o! Dintr-o pereche de boi de-a mai mare dragul să te uiți la ei, am rămas c-o pungă goală. Măi! măi! măi! măi! Doar știu că nu mi-i acum întâiași dată să merg la drum; dar parcă dracul mi-a luat mințile!”

Găsiţi toată povestea aici, însă eu tot cred că are și întelesul despre care vă ziceam mai sus: dacă tu spui/faci ceva, iar restul lumii nu va fi de acord cu tine, vei spune: na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o… Bine că sunteţi voi deştepţi… :)

Şi pentru că am avut ceva dezbateri cu cineva legat de expresia asta, vă rog să-mi lăsaţi un comentariu dacă aveţi alte păreri. :)

Sursa Foto

Posted in Expresii Româneşti | Tagged , , , , | 2 Comments

Sunt răcit cobză…

O expresie de care mi-a adus aminte mama chiar atunci când eu eram răcit cobză. :)

O folosim atât de des, pentru că răcim foarte des. Şi, căutând, am găsit ceea ce vedeţi mai jos. Da, mi-am permis să pun aici cu copy-paste, pentru că e mult prea frumos explicat de către domnul Adrian Bucurescu. Mult prea frumos…

Pe scurt, cobza, acest instrument minunat, se aude tare. La fel de tare te auzi şi tu când tuşeşti pentru că eşti răcit. Şi cum nu vreau s-o lungesc, o să vă las cu scrierea domnului Bucurescu, scriere despre care vă povesteam mai devreme… :)

Citește restul articolului

Posted in Expresii Româneşti | Tagged , , | Leave a comment