Sorin Grumazescu | despre...tot ce vreti voi

O poveste cu o amendă

Se făcea că era o seară frumoasă de vineri. Eu mă întorceam acasă de la Bucureşti. Conduceam liniştit un MINI pe care tocmai ce-l luasem în teste şi cu care urma să plec la Timişoara. Ştiu că nu e o scuză, dar fără să-mi dau seama, probabil, am apăsat mai tare pedala de acceleraţie. Şi, de după un colţ, apăru un nene poliţist. A întins frumos mâna şi m-a oprit cat se poate de regulamentar.

Am tras pe dreapta, a venit la maşina, eu am dat geamul jos, el s-a prezentat şi m-a întrebat dacă ştiu de ce m-a oprit. I-am răspuns că n-am nici cea mai vagă idee, iar el m-a informat ca am depăşit puţin limita de viteză în localitate. Nu l-am contrazis. Aşa o fi fost. Mi-a cerut actele şi s-a îndreptat către maşina de poliţie, unde mi-a întocmit binecunoscutul proces verbal de contravenţie. Fusesem prins de către radar cu viteza de 70 km/h în localitate. Concluzia? 2 puncte de penalizare şi 134 lei amendă. Am semnat fără probleme şi am plecat.

Fiind vineri seara, nu mai aveam unde plăti cei 67 lei care reprezentau jumătate din minimul amenzii. Şi cum duminică plecam la Timişoara, urma să plătesc acolo. Primul lucru pe care l-am făcut luni, a fost să mă prezint la Primăria din Timişoara, ca un cetăţean onorabil ce mă aflu, unde am plătit amenda.

Citeste restul articolului

10 locuri care merită văzute in România

N-am ce face, Ruxa. Ştiu că dintre cele zece scrise de mine, ai recomandat şi tu câteva, dar n-avem ce face. Daca mulţi scriem despre aceleaşi locuri, înseamnă că, într-adevăr merită văzute, merită bătute cu piciorul, merită menţionate, merită, până la urmă, promovate, nu? 🙂

Transfăgărăşan – Este locul în care, dacă s-ar putea, aş vrea să ajung în fiecare an. E minunat. E vis. Şi aşa cum o spun şi alţii, este unul dintre cele mai frumoase drumuri din lume.

Alba Iulia – Despre Alba Iulia am scris acum câteva zile. Deşi nu am văzut tot oraşul, atât cât am văzut, respectiv Cetatea, m-a făcut să mă gândesc la faptul că voi reveni. Când? Nu ştiu, dar o voi face.

Vulcanii noroioşi – E locul care te duce cu gândul într-o altă lume, în altă dimensiune. Chiar dacă pare un loc foarte ciudat, totul e cât se poate de plăcut.

Dunărea la Cazane – Să ştiţi că zona, în mare, nu m-a dat pe spate, E una din parţile sărace ale României şi acest lucru se vede cu ochiul liber. Insă, dacă ajungeţi prin acele locuri, n-ar trebui să rataţi Cazanele şi Statuia lui Decebal. Ai senzaţia că peisajele nu-s reale. Iar statuia, este mai mult decât impresionantă.

Sighişoara – E locul care mi-a rămas în suflet. Eram în concediu şi am ajuns in Sighişoara seara târziu. Am căutat un loc în care să stăm la masă. Şi am ajuns la Hotel Sighişoara. Deşi era târziu, printre noi erau şi persoane care parca ar fi vrut o ciorbă. Am fost primiţi în crama hotelului, unde unul dintre chelneri s-a comportat cu noi cum de puţine ori mi-a fost dat să văd. Dar pana la urmă nu ăsta e rolul articolului. Am vrut doar să vă spun că un simplu om, ne-a făcut să ne simţim ca acasă. Cât despre Sighişoara, nu ştiu dacă sunt multe de spus. Ştiu că mulţi aţi fost acolo. Şi dacă nu aţi fost, vă sfătuiesc s-o faceţi.

Citește restul articolului

Cetatea Alba Iulia

Nu fusesem niciodată în Alba Iulia. Şi dacă nu erau şi câţiva oameni pe care voiam să-i văd, nu ştiu dacă ajungeam acolo prea curând. Poate doar dacă aş fi fost în trecere. Mare greşeală…

Mare greşeală, pentru că e un oraşel care merită văzut. Eu am stat foarte puţin, pentru că atât mi-a permis timpul, dar am reuşit să văd parte din Cetate. Acolo m-am şi întâlnit cu Andrei, Marius şi George. şi după ce am stat la bârfe vreo oră, am luat cu baieţii la pas Cetatea. Frumos loc. Foarte frumos. Nu ştiu cum arăta înainte ca să pot face o comparaţie, însă acum arată excelent. S-au investit mulţi bani, unii ar spune că-s prea mulţi,dar a meritat. E un loc care nu merită să fie lăsat în paragină.

De ce am scris acest mic articol? Ca să vă dau un sfat. Când vă aflaţi într-un loc şi aveţi puţin timp liber, aruncaţi un ochi pe hartă, vedeţi ce aţi mai putea vizita aproape de zona în care sunteţi, și mergeți. Oriunde v-aţi afla, cu siguranţă mai aveţi ceva în apropiere pentru care merită să vă rupeţi câteva ore.

Şi credeţi-mă, nicio fotografie nu arată realitatea. E incomparabil. Mergeţi să vedeţi cu ochii voştri. E cu totul altceva. Aşa şi cu Alba Iulia. N-aveţi timp să vedeţi tot oraşul şi ce mai ascunde el? Opriţi-vă măcar pentru Cetate. N-o sa vă pară rău… Aşa cum spunea şi Răzvan, cred că este cea mai frumoasă cetate pe care am văzut-o vreodată.

 

Cetatea Alba Iulia from trafictube on Vimeo.

Mai multe imagini în continuare Citește restul articolului

Dacă ar fi să plec mâine, destinația ar fi...

 

…ar fi mai multe. 🙂 Vali, te anunţ cu dragă inimă că una am tăiat-o de pe listă, deși aș vrea să mă întorc cât de curând acolo. Și se numește Egipt.

Oricum, prima oprire ar fi în America de Sud. Aș lua „la pas” Venezuela, Peru, Bolivia, Paraguay, Chile și Argentina. Evident, aș trece și prin Cuba. E păcat să ajung în zonă și să nu-mi iau niște tutun adevărat, nu? 🙂

Apoi aș traversa întinderea aia albastră de pe hartă și m-aș opri în Maroc (visez la Casablanca de când eram mic), aș trece prin Mauritania și m-aș opri fix în Africa de Sud.

As urca puțin către Madagascar, și pentru că nu aș putea păși direct, aș fi nevoit să traversez Indian-ul pana în Maldive (loc unde m-aș opri doar pentru o lună de plajă) :). De aici, e simplu: la o aruncătură de piatră, e una din ţarile pe care imi doresc de ceva vreme să le văd: Thailanda. Nu ştiu ce are ţara asta, dar mă atrage rău de tot.

Cu un boccealâc în spinare, aş lua la pas Myanmar-ul, Nepal-ul şi India. Și nu ştiu cât de obosit aş fi, dar cred că m-aş opri şi în China, Japonia şi, nu în ultimul rând, Mongolia.

N-am spus de ce vreau să ajung în toate aceste locuri. Nu, clar nu pentru cumpărături. Toate aceste locuri ascund tradiţie, cultură, valori, istorie, lucruri care merită văzute, lucruri care merită sa-ţi intre în suflet. Văzute aşa…aşezat. O astfel de călătorie n-aş vrea să o fac în câteva zile. Şi dacă aş putea să-mi pun geanta-n spate şi să plec, probabil mi-ar lua cam un an să pot călca tot ce-mi place. Aşa cum spuneam, încet, în timp, aşezat, fără grabă.

Ştiţi? Am văzut zilele trecute la unul din posturile TV povestea unei doamne care e trecută în Cartea Recordurilor pentru că a traversat tot globul pe jos. Acum este menajeră (dacă am înţeles bine) în Italia. În interviu, doamna respectivă spunea că tot ce a facut legat de călătoria ei, a făcut pentru România, pentru ţara ei. Şi acum nimeni n-o bagă în seamă.

Am înţeles, e necăjită. Dar cu toate astea, îmi pare rău s-o spun, un astfel de lucru îl faci DOAR pentru tine. O călătorie în jurul lumii nu o poţi face decât pentru tine. Pentru sufletul tau… Atât. 🙂

Sursa Foto

PR Beta 2011 – Ana Bulgăr

 

Despre Ana nu știu ce să spun. A rămas același om pe care l-am cunoscut online cu mult timp în urmă, același om pe care l-am cunoscut offline la How To Web și omul care pune umărul și face ceva frumos cu Redescoperă România. O cunoașteți? Bine. E foarte bine. N-o cunoașteți? Nasol… Ar fi timpul… 🙂