Month: January 2012

     Discutăm azi despre o expresie niţel mai complicată. Întotdeauna am crezut că e a noastră. Şi atunci când mi-a fost propusă de Ancuţa, săpând, am realizat că nu e aşa. Mai mult, din câte am găsit, are şi ceva ani de când circula. Adică de pe la 1530.

Deci treaba stă în felul următor: expresia se referă la schimbarea în sac a unui purceluş cu o pisică atunci când era vândut la piaţă. Cei mai în vârstă îşi aducă aminte… Purceii la piaţa erau vânduţi în saci legaţi şi nu vedeai ce-i acolo. Vedeai doar că se mişca ceva în sac şi nu bănuiai că acolo nu e un purcel ci o pisică. Continue reading “Te-am prins cu mâţa-n sac” →

       Pe cuvânt dacă ştiu de unde vine expresia asta. Am căutat… am căutat… şi nimic. N-am găsit despre ce ar fi vorba. Poate n-am căutat eu bine. Şi de aceea, v-aş ruga să mă ajutaţi să aflăm de unde vine A lua o piatră-n gură.

Pentru cei care nu ştiu, spunem „Ia o piatra-n gura” atunci când ajungem în zone necunoscute, case proaspăt construite, locuri în care nu am mai fost până atunci. Ceva de genul “Ai mai fost până acum la Xulescu în vizită? Nu. Atunci ia o piatra-n gura.”. Sau “ai mai fost până acum în Maramureş? Nu. Păi trebuia să iei o piatra-n gura.”. Continue reading “A lua o piatră-n gură” →

       Până la urmă, expresia În spate liceu, în faţă muzeu ar avea oarecum acelaşi înţeles că şi expresia Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul.

Însă, de cele mai multe ori, când folosim expresia asta, ne referim la cu totul altceva. Şi, de cele mai multe ori, e vorba despre o femeie. Dacă încă nu aţi auzit pe cineva folosind-o, aveţi toate şansele ca în viaţa voastră, vreodată, să auziţi „o ştii pe aia? Nu! De ce? Frăţioare, e din spate liceu, din fata muzeu.”. Continue reading “În spate liceu, în faţă muzeu” →

        Aţi văzut vreodată un măr mare, frumos, dar care pe interior e mâncat de viermişori? Cam aşa-i şi cu Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul.

Imaginaţi-vă un magazin, care la intrare anunţa tot felul de reduceri, iar dacă intri, descoperi că, de fapt, nu e chiar aşa. Imaginaţi-vă un restaurant pe care-l vedeţi frumos, liniştit, cu de toate, dar care are servicii de toată jena, cu chelneri nervoşi, sictiriţi, supăraţi că-i cereţi ca supa să fie caldă. Continue reading “Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul.” →

       Dacă ar fi să mă întrebaţi pe mine, expresia e niţel greşită. Păi dacă nici ţăranul nu mai ştie ce-i şofranul, nu mai ştie nimeni.

Şi dacă printre voi mai sunt care nu ştiu ce-i acela şofran, DEX-ul ne spune că este o plantă erbacee cu frunzele lungi şi înguste, cu florile violet şi linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, bucătărie şi industrie.

Deci sunt convins că mare parte dintre ţărani ar cam şti ce-i şofranul. Mai greu e cu noi, ăştia de la oraş, care de foarte multe ori nu ştim, sau nu vrem, de încăpăţânaţi ce suntem, Continue reading “Ştie ţăranu’ ce-i şofranu’” →

      Bine… în expresia Ca musca-n fundul calului, în loc de cuvântul fund, ar putea fi folosit lejer un altul, dar… 🙂

Teoretic, aş fi mers mai mult pe varianta ca albina-n fundu’ calului, dar cred că şi musca-şi face treaba fără nici cea mai mică problemă… Numai gândiţi-vă cum ar fi să păţim şi noi aşa ceva, huh? 🙂

Aşa şi cu oamenii uneori… Ne băgăm ca musca-n fundu’ calului. Suntem inoportuni, deranjăm, reuşim să stingherim, supărăm, plictisim, enervăm. Continue reading “Te bagi ca musca-n fundul calului” →

         De foarte multe ori ne legăm la cap fără să ne doară. Din punctul meu de vedere, toţi, fără excepţie, am făcut-o măcar o dată.

Ne băgăm în discuţii în care nu avem ce căuta şi suntem puşi la punct. Ne băgăm în tot felul de găinarii şi nu ieşim bine. Ne căutăm de treabă acolo unde nu ne este locul. Încercăm să ieşim în faţă cu tot felul de chestii, dar descoperim că greşim.

Pe de altă parte, la serviciu, pe stradă, oriunde vreţi voi, vrem să facem să fie bine, iar mai apoi suntem marginalizaţi, daţi la o parte, pentru că „ne credem deştepţi”, pentru că vrem să „fim noi mai cu moţ”. Continue reading “Nu te lega la cap dacă nu te doare (proverb)” →

O expresie care mi-a fost propusă de Nicu.

Ce să mai discutăm… Să moară şi capra vecinului e una dintre expresiile care caracterizează perfect spiritul românesc. Adică, dacă ăla are, eu de ce nu am? Dacă eu am păţit, să păţească şi el. Să-i fie şi lui rău. Ce? Numai mie să mi se întâmple toate?

Invidia… Invidia o să ne omoare… N-o lungesc… Cred că Daniel Iancu explică perfect expresia Să moară şi capra vecinului, nu credeţi? 🙂

Sursa Foto

         Aţi auzit până acum de expresia Viaţa lui Berilă? Dar de „faci armată cât Berilă”. De prima, probabil da. De cea de a doua, mai puţin, mai ales că acum, armata nu mai este obligatorie.

Deşi ştiu exact la ce se referă expresiile, încă nu mi-e clar care e numele adevărat al omului: Andrei Berilă, sau Iancu Berilă? Un lucru e sigur: Berilă a fost criminal în serie. Se pare că Andrei Berilă apare în mai multe texte jurnalistice şi poliţieneşti, în vreme ce Iancu Berilă, are ceva poveşti mult mai clare. Cel din urmă ar fi unul dintre cei mai sângeroşi asasini ai României, omul acţionând în timpul celui de al doilea Război Mondial, victimele sale fiind în special brutari. Continue reading “Ai viaţa lui Berilă” →

       Sincer, n-am văzut niciodată cum se încurcă un pui în lână, însă, cu prima ocazie, o să încerc asta. 🙂

Din câte am înţeles, în Ardeal se spune „a bâjbâi că puiu-n lână”, dar cei mai mulţi cunosc varianta te-ncurci ca puiu-n lână. Chiar şi aşa, un lucru e clar: dacă pui un pui în lână, mititel cum e, cu ghieruţele lui mici, sigur se vor încurca pe acolo.

Uite-aşa ne încurcam şi noi uneori, fără să mai reuşim să ieşim la liman. Fie că e vorba de vreo treabă la muncă, fie că e vorba de vreo chestie personală din viaţa de zi cu zi, ajungem ca puiu-n lână. 🙂

Sursa foto