Te repezi ca râma-n zid. Sau ca surdu-n dobă. Teoretic e „ca surdu-n tobă”, dar la noi, în Moldova, expresia e „că surdu-n doba”. Oricum, indiferent cum pronunţăm, e cam una şi aceeaşi expresie.
Râma, teoretic, simte, nu vede, şi, în „viteza” ei uimitoare, reuşeşte să se dea cu capu-n zid. Surdul, săracu’, pentru că nu aude, bate în tobă cât de tare poate, în speranţa că va auzi şi el ceva.
Aşa e şi cu noi. De foarte multe ori ne grăbim să tragem o concluzie, să ne spunem părerea, să certăm, să arătăm cu degetul, să acuzăm, în concluzie, ne repezim. Şi daca-am sta puţin şi am gândi, nu am mai fi nici rame, nici surzi…
Omida a servit ? Are nasul cam roşu hahahahahaha
Sau ne repezim să luptăm (o luptă pierdută din start) cu ceva care este, vizibil, cu mult peste puterile noastre. Aşa…ca disperaţii. 🙂
Păi nu, s-a lovit cu nasul de zid. 😆
Da, sau aşa…
Geniala zicala cu rama. Nu o stiam 🙂
Abia am descoperit site-ul, il rasfoiesc cu mare placere.
Felicitari pentru munca depusa!
Mulțumesc mult pentru aprecieri ! 🙂 Din cauza timpului, în ultima perioada nu prea am mai scris. Da’ mă reorganizez eu… 🙂