Month: February 2012

           V-aţi uitat vreodată la coşurile făcute din papură? Au destul de multe noduri. Şi nu sunt la fel de greu de găsit precum un ac în carul cu fân. Numai că, în cazul expresiei noastre, e vorba de cu totul altceva.

Nu ştiu de ce, uneori, ne place să căutăm nod în papură. Pentru că papura e frumoasă, dreapta, fără noduri aşa cum unii copaci au. Şi mă refer la acele porţiuni care marchează locul de ramificaţie al crengilor pe un trunchi. Continue reading “A căuta nod în papură” →

   Înseamnă a umbla fără rost, a umbla creanga, teleleu, brambura, fără ţintă.

Însă, dacă facem referire strict la expresia a umbla în dorul lelii, cred că ar mai fi o explicaţie. Şi ca întotdeauna, DEX-ul ne ajută. Lele poate fi şi termenul folosit atunci când un copil sau tânăr de la ţară se adresează unei femei mai în vârstă, poate fi folosit şi ca femeie rea, imorală, chiar curvă. Dar, în poezia populară a fost folosit şi ca femeie tânără, iubită, mândruţă. Continue reading “Umblă-n doru’ lelii…” →

… cutărică.

Echivalent cu faţă de melc obosit, faţă de gură de canal, faţă de spate de bloc, faţă de buzunar întors. Şi echivalent chiar cu din spate liceu, din faţă muzeu, sau cu din spate regină, din faţă ruină.

Cred că e clar că expresia e folosită atunci când vorbim despre o persoană urâtă. Şi nu ştiu dacă ar fi mai multe de spus… 🙂 Continue reading “Ce faţă de confort trei are…” →

     Cred că ar trebui să întreb vreun cunoscător sau vreun crescător de gâşte de unde ar putea veni expresia asta. Pentru că n-am nici cea mai vagă idee… Dar, din câte am mai citit, gâştele clar nu mor dacă le dai orz.

Să fie vorba despre faptul că orzul e mai bun pentru alte animale şi l-am strica pe gâşte? Oricum, folosim expresia Strici orzul pe gâște atunci când vrem să accentuăm că nu-i cazul să-i dăm cuiva un anumit lucru pe care acesta să nu fie capabil să-l preţuiască, să-l merite, să se folosească de el la adevărata valoare… Continue reading “Strici orzul pe gâşte…” →

       Am auzit foarte des expresia asta. Şi cred că nu sunt singurul… O ştiu de când eram copil şi cred că şi voi aţi auzit-o spusă de către bunicii sau părinţii voştri, nu?

Nici eu n-am ştiut de unde vine, dar, căutând pe net, am găsit diverse articole despre creşterea iepurilor. Şi am aflat că urechiaţilor nu le place nici frigul, dar nici căldura excesivă. Şi de aceea, atunci când sunt temperaturi extrem de ridicate, deşi unii spun că iepurilor nu trebuie să le dai apa (lucru complet greşit), le place să lângă un cub de gheaţă. 🙂 Continue reading “E frig de te ling iepurii” →

         Cu o trimitere clară către expresia Ştie ţăranul ce-i şofranul, cred că nu mai există cineva care să nu înţeleagă sensul expresiei Ştie ţăranul ce-i ciocolata.

La fel de peiorativ folosită, expresia noastră are şi continuare. Şi dacă nu aţi ştiut-o, iată: ştie ţăranul ce-i ciocolata, mănâncă hârtia şi-aruncă bucata. Deşi e greu de crezut că mai sunt oameni care să nu fi mâncat vreodată ciocolată, expresia poate avea un sâmbure de adevăr. Continue reading “Ştie ţăranul ce-i ciocolata” →

          Ar fi două explicaţii. Prima îmi aparţine. Şi mă gândesc că de multe ori vrem să avem şi borşul pe foc, dar şi peştele în iaz. Un fel de Şi satul, dar şi cu slănină-n pod.

Cred că e clar, un om despre care spui că vrea să aibă şi borşul pe foc, dar şi peştele în iaz, mai ales dacă iazul e proprietate personală, nu poate fi altul decât vreo „rudă” cu Hagi Tudose, „reprezentant ilustru al zgârceniei avare”, aşa cum bine spune istoricul literar Al. Săndulescu. Dacă poate „păpa” fără să se folosească de resursele proprii, e perfect. Dacă nu, mai vedem… Şi avem mulţi astfel de oameni printre noi… Continue reading “A fi şi cu borşul pe foc, şi cu peştele în iaz” →

     O altă expresie a cărei provenienţă nu mi-e cunoscută. O folosim atunci când vorbim despre cineva căruia nu-i place munca, nu face nimic, stă şi leneveşte toată ziua. De genul „ce mai face Ionel? Ei, ce face… taie frunze la câini…”.

E căt se poate de clar pentru toată lumea că un câine nu va mânca niciodată frunze, aşa că nu văd de ce omul nostru i-ar tăia frunzele (că nu cumva să se înece). Continue reading “Taie frunze la câini…” →

Nu ştiu de câte ori aţi auzit voi expresia asta, dar la noi în Moldova se foloseşte foarte des. Şi e foarte simplu de explicat. O folosim când aşteptăm un răspuns, când aşteptăm o scrisoare (mai nou, un mail), când aştepăm ca o anumită persoană să facă ceva şi acel ceva nu mai vine, când aşteptăm curierul cu vreun colet, când aşteptam orice, şi acel ceva vine atât de greu.

Aşa cum spuneam, explicaţia e simplă. Când ne frământă pe noi toate astea? De obicei, dimineaţa. În fiecare dimineaţa când aşteptam să se întâmple toate cele enumerate de mine mai sus. Când vin vacile? Seara. Vacile se întorc de la păşune întotdeauna seara. Mai mult, niciodată nu se grăbesc. Deci din momentul în care noi începem să fim nerăbdători, până în momentul în care vom primi acel ceva, ne vom spune în gând… „hai, frate, că vin vacile…”. 🙂 Continue reading “Hai, că vin vacile…” →

         Evident, face trimitere către expresia Din Spate liceu, din faţă muzeu, dar şi către La spate păpuşă, la faţă mătuşă.

Şi e clar: discutăm despre o femeie, dar şi despre o expresie 50:50. În sensul că, aşa cum spune şi DEX-ul, e pe jumătate admirativă și pe jumătate peiorativă. Spatele arată minunat, dar faţa lasă mult de dorit…

Încă nu e clar ce înseamnă Din spate regina, din faţă ruină? Aruncaţi un ochi aici. 🙂 Continue reading “Din spate regină, din față ruină” →