Month: January 2016

        Știți cum e când te tai și îți ajunge cuțitul la os? Nasol… Vă spun eu. Și, dacă încă n-ați experimentat acest lucru în bucătărie, vă asigur că, măcar o dată în viața asta, o s-o faceți.

Aoleu… Știți cum ustură?! Rău de tot! Oricum, să vă feriți să aveți experiența asta cu o lamă sau chiar cu o foaie de hârtie! E și mai rău. Chiar dacă n-ajunge la os. Însă cred că ați înțeles bine de unde vine expresia asta. Cred că ați înțeles că trebuie să fiți prevăzători cu tot ce faceți. Zi de zi! Continue reading “A ajunge cuțitul la os” →

          Zilele trecute, amicul canadian Ozzie (cunoscut în lumea interlopă „twiteristică” și drept Jax) n-are ce face și întreabă pe twitter cam de unde ar veni expresia A rupe fâșul. De aici, o întreagă discuție în care, împreună cu (nu-l știți voi… pe twitter ’Nea Mielu’ Ăl’ Rău, mă implică și pe mine. Le explic frumos că mi-e destul de greu să explic expresia asta aici, pe Expresii Românești. Dar ei, nimic. Mai ales ’Nea Mielu.

Ok, îmi zic. Cum fac să explic expresia astfel încât să nu afectez imaginea blogului. Nu de alta, dar mă știți om care nu vorbește urât și trivial pe blog. Plus… nu mai punem că intră pe aici cucoane și domnișorici. Și știți cum sunt ele… simțitoare… Și-am găsit o soluție. Așa că, să începem! Continue reading “A rupe fâșu’” →

          Cred că ați auzit de multe ori expresia Te lupți cu morile de vânt, nu? Dar de unde vine și ce-i cu ea v-ați întrebat? Cine și de ce s-ar lupta cu niște mori de vânt? Ei bine, „vinovat” este scriitorul spaniol Miguel de Cervantes Saavedra. Sau, mă rog, într-o carte de-a lui, un cavaler se luptă cu morile de vânt. Cartea se numește Don Quijote de la Mancha, iar cavalerul este, evident, Don Quijote.

Dacă încă nu ați citit-o, ar trebui! Nu doar pentru faptul că este o satiră la adresa romanelor cavalerești apărute în Spania în acea perioadă, adică undeva pe la sfârșitul secolului XVI, ci și pentru faptul că este considerată o capodoperă a literaturii universale. Continue reading “Te lupți cu morile de vânt” →

         Apăi, fraților, de când cu internetul ăsta, vedem o grămadă de mașini frumoase. Spune-mi tu, cititorule, că nu te uiți ca la mașini străine! Puteți să spuneți ce vreți, dar, cei pasionați de mașini, se uită. Dacă le vedem și în realitate, e deja altă discuție. Ne oprim, le analizăm, ne lipim fețele de geamul din dreapta cu mâinile puse precum ochelarii de cal, doar-doar ’om vedea și bordul “cu cât prinde la oră”.

Însă mie, cel mai mult îmi plac cei care se așează lângă ele și-și fac o poză, un selfie, ceva. Așaaa… ca și cum ar fi a lor. Apoi dau poza pe Facebook. Și încep, nenică, să curgă like-urile și comentariile: Mamăăă, ce bine arăți! Moamă, da’ ce mașină ți-ai tras! Tracțiune integrală? Tuuu, e decapo? Wow, ce spoilere are. Da… e mișto! Dar dacă nu-ți pui și „bară din aia de taur” în față, degeaba. Continue reading “Te uiți ca la mașini străine” →

         O expresie care mi-ar fi fost destul de greu a o explica. Și nici măcar nu-s convins că e explicația corectă. Vedeți voi?! Indiferent cât ați săpa internetul acesta după o explicație, veți găsi următoarele: A pune batista pe țambal = a ascunde ceva, a tăinui, a minți, a o lăsa mai moale. Corect, de altfel. Pui batista, ascunzi coardele, și nu se mai văd.

Numai că mie nu-mi „sunau” foarte bine explicațiile. Și-am făcut următorul test. N-am țambal acasă. Dar am două chitare. Le-am luat pe ambele și le-am zdrăngănit. Sunete perfecte! La ambele. Apoi am aruncat o cârpă peste coarde. Și nu s-a mai auzit nici un sunet. Continue reading “A pune batista pe țambal” →

      Cum adică A trece ca gâsca prin apă? De unde vine expresia asta și ce vrea să însemne? Ce-o fi cu gâsca? Ce-o fi cu apa? Oare se referă la cât de bine înoată o gâscă? Nu! Sub nicio formă!

Dar, spuneți-mi voi mie dacă ați văzut vreodată vreo gâscă udă. Sau vreo rață. Sau vreo lebădă. Sau vreo altă anzeriformă. Ați văzut? Nu cred! Și știți de ce? Explicația-i foarte simplă: sunt “dotate” cu o glandă care se numește uropigiană. Ce face glanda asta? Secretă un produs uleios cu care pasărea își unge penele cu ajutorul ciocului. Continue reading “A trece ca gâsca prin apă” →

        Sânul lui Avram. Explicația ar fi destul de simplă dacă am face referire la un copil și la a sa mamă. Adică, unde-i mai bine pentru un copil decât la sânul mamei sale, nu? Numai că, explicația expresiei nu vine de aici. Evident, o putem asocia, dar nu ar fi explicația corectă.

Mai întâi să vedem cine este Avraam? Avraam a fost primul personaj biblic care a optat pentru monoteism, recunoscându-l pe YHWH ca fiind unicul Dumnezeu. Venerația față de Avraam era vie și în perioada Noului Testament, el fiind respectat ca strămoș al poporului evreu și chiar a lui Mesia însuși. Fiind tatăl lui Ismael și a lui Ițhac, Avraam este considerat strămoșul comun, din care descind evreii, edomiții și arabii. Continue reading “Ca-n sânul lui Avram” →