Month: April 2016

          Nu, nu e o expresie românească, e doar o denumire. Dar amicul Sorin Patiu m-a întrebat de unde ar putea veni această denumire, Pompe Funebre. Și încerc să-i dau și lui, și vouă, o explicație. Plauzibilă, zic eu. 🙂

Pompa. Ce e pompa… O să rămâneți surprinși, dar pompa, chiar dacă voi știți că e chestia aia care ajută la împingerea unui lichid (în special apă), aia despre care vă tot vorbesc meșterii când vin și vă meșteresc fie pe la centrala termică, fie la hidroforul din curte, pompa aia nu e cea din denumirea noastră. Cred că, și e doar părerea mea, denumirea de pompă a fost oarecum „furată” și folosită pentru a scoate în evidență faptul că acel mecanism pune cumva în mișcare un volum foarte mare de lichid. Continue reading “Pompe funebre” →

          A vinde pielea ursului din pădure e un fel de A umbla cu cioara vopsită. Nu, nu înseamnă același lucru. Am spus „un fel de”, deci nu săriți cu gura pe mine.

Întrebare: ați fost vreodată înșelați? V-a păcălit cineva vreodată? Sau măcar a încercat? În sensul că să vă promită ceva, adică “dă-mi banii de avans acum, că săptămâna viitoare, când îți aduc produsul, îmi dai și diferența.”. Și cum n-am venit eu să vă aduc acel lucru, așa n-a venit nici persoana respectivă (mai mult, nici n-a mai răspuns la telefon), iar voi ați rămas cu buza umflată?! 🙂 Continue reading “A vinde pielea ursului din pădure” →

         Nu știu câți dintre voi au auzit expresia Ieftin ca braga. Bănuiesc că nu prea mulți, iar cei care au auzit-o au deja o anumită vârstă. Cei mai tineri sigur au auzit-o și ei, dar nu prea știu de unde ar putea veni, ce e braga și, până la urmă, de ce așa de ieftină braga asta.

Și s-o luăm metodic. Să vedem mai întâi ce e braga. Este o băutură răcoritoare, cu foarte, dar foarte puțin alcool și cu produse de fermentație acidă, o băutură apărută undeva în secolul X. Se obține (teoretic) prin fierberea meiului măcinat și apă, gustul este dulce-acrișor și, dacă mai aveți ocazia să beți pe undeva, o să observați că este tulbure (nu arată chiar bine). 🙂 Continue reading “Ieftin ca braga” →

       Nu e foarte greu de explicat expresia A ști ca pe tatăl nostru. Doar unii dintre voi (și mă refer la cei care nu au vreo legătură cu credința) să n-o-nțeleagă. 🙂

Eu nu mai știu care sunt primele poezii pe care le învață copiii când sunt mici. Pe vremea mea (da, sunt mai în vârstă, ce să fac?!…) ordinea era ceva de genul următor: Cățeluș cu păru’ creț, Melc, melc, codobelc, Zdreanță etc, și, puțin mai târziu, Tatăl nostru, poezie pe care m-au învățat-o bunicii mei. Până la urmă “Tatăl Nostru” e o “poezie”. Fie ea și cu versuri albe, dar e o “poezie”. Acum depinde de fiecare ce înțelege din acestă poezie. Continue reading “A ști ca pe Tatăl Nostru” →

         Știți cum se uita broasca la barieră? Exact cum se uită rața la planor, cum se uită omida la sudură și, poate cea mai cunoscută dintre expresii, cum se uită vițelul la poarta nouă.

Bine… n-o să vedeți vreodată o broască uitându-se la barieră și întrebându-se ce e cu ea acolo, dar expresia există și o folosim. Sau, mă rog, e folosită în diverse zone ale tărișoarei ăsteia.

Da, ați înțeles bine, folosim expresia Te uiți ca broasca la barieră atunci când vrem să scoatem în evidență faptul că acea persoană e mirată că n-a mai văzut acel lucru despre care se vorbește. Continue reading “Te uiți ca broasca la barieră” →

      Hmmm… Destul de greu, veți spune… Până la urmă, ce legătură poate avea o pupăză cu un colac, nu?! Exceptând faptul că o pasăre mănâncă pâine. Și, mai ales, de ce Colac peste pupăză. Ei bine, prieteni, nimic mai simplu. Pupăza despre care e vorba în expresia noastră de azi nu are nicio legătură cu pasărea pe care o știți voi din Amintirile din Copilărie scrise de Ion Creangă. Și o să vă explic mai jos despre ce e vorba.

Și să le luăm pe rând la explicat. Trebuie să știți că, în tradiția noastră, românească, Colacul este considerat atât simbolul fertilității, dar și un preparat care are legătură cu moartea. Poate de asta, la unele nunți la care veți merge, o să participați la momentul în care fie mireasa, fie nașa, rupe colacul deasupra capului miresei. După ce se rupe, bucățile sunt aruncate în forma crucii peste capul miresei, spunându-se că acei care apucă, prind și mănâncă bucăți din el vor avea noroc. Continue reading “Colac peste pupăză” →