Îl cunoașteți pe Semanticus? Era (și cred că încă mai este) o prezență frecventă pe acest blog… Dar pe domnul Claudiu Degeratu, expert in securitate națională, internațională, NATO, UE, apărare si studii strategice? Trebuie să știți că este una și aceeași persoană, la care eu țin foarte mult. 🙂
Ei bine, nu cred că este zi lăsată de la Dumnezeu în care Semanticus să nu aibă o întrebare… 🙂 Și, nu cu mult timp în urmă, se întreba: de unde vine expresia a fi dus cu pluta? pentru ca plutăritul era o meserie care necesita curaj, atentie si coordonare.
Evident că răspunsurile nu s-au lăsat așteptate. Iar unul dintre comentarii venea de la domnul Liviu Tiță, comandant de navă, și expert în ale datului cu pluta pe mări și oceane (așa îmi place mie să-l alint, pentru că și la el țin tare mult), 🙂 comentariul spunând așa: Plutăritul e(ra) pe rîu,în special pentru transportul buștenilor la vale,și aveau cîrme deci nu erau în derivă. Pe mare în schimb ești la voia valurilor/vînturilor,lipsit de control. Cred că de aici vine expresia. @ExpresiiRo ce zice?
Domnilor, după cum v-am răspuns și pe twitter, se pare că e o combinație între cele două explicații spuse de voi. Am întrebat cu mulți ani în urmă un bătrân din zona Bistriței despre această expresie. Și mi-a spus că pentru mulți din acea zonă era cam singura cale de a câștiga bani. În momentul în care cineva întreba “Mărie, Ion e acasă?” răspunsul era “Nu, e dus cu pluta.”
Apoi, așa cum bine ziceați amândoi, bătrânelul mi-a mai spus că a fi plutaș necesita multă îndemânare, dar și curaj, mulți considerând că doar un “nebun” s-ar putea aventura să mânuiască o plută. De aici și expresia Ești dus cu pluta. 🙂
Și, dus cu pluta cum sunt, am încercat să îmi dau cu părerea în stilu-mi caracteristic, cu un articol puțin mai glumeț, mai relaxant și mai ușor de citit pentru toată lumea. Însă, dacă doriți o abordare într-adevăr academică, doamna Rodica Zafiu a scris un articol excelent, plin cu tot felul de semnificații ale expresiei.
