Expresii Românesti

      Cum adică A trece ca gâsca prin apă? De unde vine expresia asta și ce vrea să însemne? Ce-o fi cu gâsca? Ce-o fi cu apa? Oare se referă la cât de bine înoată o gâscă? Nu! Sub nicio formă! 🙂

Dar, spuneți-mi voi mie dacă ați văzut vreodată vreo gâscă udă. Sau vreo rață. Sau vreo lebădă. Sau vreo altă anzeriformă. Ați văzut? Nu cred! Și știți de ce? Explicația-i foarte simplă: sunt “dotate” cu o glandă care se numește uropigiană. Ce face glanda asta? Secretă un produs uleios cu care pasărea își unge penele cu ajutorul ciocului. Continue reading “A trece ca gâsca prin apă” →

        Sânul lui Avram. Explicația ar fi destul de simplă dacă am face referire la un copil și la a sa mamă. Adică, unde-i mai bine pentru un copil decât la sânul mamei sale, nu? Numai că, explicația expresiei nu vine de aici. Evident, o putem asocia, dar nu ar fi explicația corectă.

Mai întâi să vedem cine este Avraam? Avraam a fost primul personaj biblic care a optat pentru monoteism, recunoscându-l pe YHWH ca fiind unicul Dumnezeu. Venerația față de Avraam era vie și în perioada Noului Testament, el fiind respectat ca strămoș al poporului evreu și chiar a lui Mesia însuși. Fiind tatăl lui Ismael și a lui Ițhac, Avraam este considerat strămoșul comun, din care descind evreii, edomiții și arabii. Continue reading “Ca-n sânul lui Avram” →

        Cum adică A se aduna ca la urs?! Exact la fel cum se adună lumea ca la mort. Fix la fel. Mulți! Numai că e o mică diferență în ceea ce privește nuanța expresiei și de unde vine ea. Ideea e că, da, atunci când auzi că a venit ursul, e clar că te duci să-l vezi…

Însă, legat de expresia noastră, treaba stă în felul următor: dacă discutăm despre tradiția românească din preajma sărbătorilor de Crăciun, e clar că lumea se adună pentru a vedea acel „urs”. Și aveți un filmuleț mai jos. Dar dacă discutăm despre ursul de la o grădină zoologică? Ce ne facem? Că și acolo vine multă lume… 🙂 Continue reading “A se aduna ca la urs” →

       A da la rațe… O expresie destul de greu de explicat, în sensul că e nițel, să-i spunem, grețoasă. Dar asta e! Trebuie explicată, nu? Știu, mulți dintre voi n-ați trăit la țară. Și nu prea aveți de unde să știți cam ce mănâncă rațele. Teoretic, e clar, sunt „vegetariene”, nu? Mănâncă iarbă, sau cam tot ce e verde și crește din pământ. Singurul lucru pe care mulți nu-l știți e că acea iarbă trebuie tocată. Mărunt, mărunt. Lucru pe care oamenii de la țară îl fac. Toacă pentru a da la rațe. 🙂

De unde vine expresia? Nimic mai simplu! Ați tăiat vreodată mărunt mărar, pătrunjel, leuștean pentru a pune în mâncare? Cam așa ar trebui să arate și mâncarea pe care o mănâncă rațele. De ce trebuie să le fie tocată atât de mărunt pentru a o mânca? Nu mă întrebați! Probabil nu pot mânca altfel, vinovat fiind, cred, ciocul lor plat. Continue reading “A da la rațe” →

        Nu știu dacă ar fi cazul să mai explic expresia A se aduna ca la mort… Cred că e destul de simplu de înțeles. Oricum, atunci când e o înmormântare, lumea vine. Mulți pentru că au cunoscut-o pe acea persoană, mulți pentru pomana de după.

Marea problemă nu e asta… Problema e că, în România, lumea se adună ca la mort și în alte situații. La coadă la ajutoarele sociale (deși mulți ar putea merge la muncă), la reduceri la diverse produse electrocasnice (sau pentru gătit) din diverse magazine, deși multe dintre ele le sunt complet nefolositoare, la produse alimentare (să zicem că aici aș înțelege), pe la incendii (nelăsându-i să-și facă treaba pe cei de la Salvare, ISU etc), pe la accidente etc. Continue reading “A se aduna ca la mort” →

        De ce A da apă la moară? De ce să-i dai unei mori apă?! Și ce face cu ea?! O să vedeți un filmuleț mai jos… Exact! Apa aia pune în mișcare o roată! Roată care pune în mișcare alte rotițe și „ustensile” ale unei mori. Totul pentru a măcina. Pentru a face din grâu făină. Oricum, când folosim expresia nu ne referim strict la asta. Expresia are cu totul un alt înțeles. 🙂

Atunci când spunem “I-am dat apă la moară” ne referim la o persoană. Cuiva i-am dat apă la moară. De ce? Ca să funcționeze! Exact ca o moară. Da, prieteni, ați înțeles foarte bine. Am provocat acea persoană la un dialog, la o discuție, am făcut-o să-și spună punctul de vedere pentru că se pricepe, am vrut să scot de la ea un secret, ceva… Continue reading “A da apă la moară” →

        Hai, fiți sinceri… Cu toții o facem uneori. Cu toții frecăm menta… De ce? De ce o facem? De fapt, nu. Mai întâi haideți să explicăm pentru toată lumea ce înseamnă A freca menta. Dacă nu e clar, folosim expresia atunci când ne e lene să facem un lucru. Sau când avem de făcut o anumită treabă, dar suntem atât de (dacă mi-e permis cuvântul) „procrastinați”, încât o lăsăm pentru ultimul moment. Sau când efectiv n-avem chef să facem ceva. Ce mai… n-avem chef, ne e lene și frecăm menta! Punct!

Acum… De unde vine expresia? Pentru că e adevărată. Sau cel puțin așa credem. În vremuri demult apuse, cam de pe vremea imperiului roman, la curțile marilor domni era un angajat care, înainte de a fi servită mâncarea pentru mai marii cetății, fortului, cortului etc, avea obligația să frece acea masă cu mentă pentru ca „boierii” să aibă în timpul festinului un miros cât mai plăcut. Continue reading “A freca menta” →

         Și tot apropos de Treaba-i ceas și E doxa… Treaba poate să meargă și brici. Ce este un brici? Un instrument care taie. Da’ știi cum taie, fate?! Rău de tot! Taie atât de bine încât te poți bărbieri cu el.

Ce legătură poate avea un brici cu o treabă? Ei bine, o treabă poate fi atât de bine făcută exact la fel cum taie un brici. Evident, dacă-l ascuțit. Dacă nu, îți vei ciopârți și fața, dar și treaba… Nimic nu va ieși perfect. 🙂 Continue reading “Cum merge treaba? Merge brici” →

      Apropos de Treaba-i ceas… Amicul Jax mi-a adus aminte de o expresie care încă se folosește în România: E doxa! Cine e doxa? Până la urmă, ce e doxa? Ei bine, doxa e Doxa… Vorbim despre o companie elvețiană care face ceasuri. Și, așa cum spuneam și în articolul trecut, ceasurile elvețiene sunt cam cele mai bune ceasuri din lume.

De unde a apărut expresia E doxa? Și cum e folosită de către noi? Nimic mai simplu. Un ceas elvețian merge brici. Cu greu pierde vreo secundă în lunga-i viață pe care o petrece pe mâna noastră. Își face treabă perfect, fără greșeală. Cine doxa? Cine poate fi doxa? Un om! Un om care își face bine treaba, care nu întârzie niciodată lucrările și le face foarte bine, care are o vastă cultură generală, un om cu care ai ce vorbi indiferent de temă și de la care ai de învățat. Hai să-i spunem, un fel de geek. Iar expresia exact așa este folosită… Continue reading “E doxa!” →

      Spune drept… Te ţine cureaua să sari cu paraşuta? Dar să faci bungee jumping? Dar să faci rafting? Dar să… Bine, ca să faci toate astea, trebuie mai întâi să ştii cum se fac şi apoi vine întrebarea dacă te ţine cureaua să le faci…

Încă nu e clar ce înseamnă? Păi, gândiţi-vă… Dacă ar fi să facem referire doar la alpinişti, ei se asigura cu niscaiva curele. Şi, în principiu, sunt siguri pe acele curele, deci nu-şi fac probleme în a avea curaj, a fi în stare să, a cuteza să facă alpinism, nu? Indiferent că vorbim despre cel sportiv, indiferent că vorbim despre cel utilitar. Pentru că, până la urmă, despre asta e vorba şi-n expresia noastră… A avea curaj să faci ceva. Continue reading “Te ţine cureaua?!” →