Expresii Românesti

       Sincer, n-am văzut niciodată cum se încurcă un pui în lână, însă, cu prima ocazie, o să încerc asta. 🙂

Din câte am înţeles, în Ardeal se spune „a bâjbâi că puiu-n lână”, dar cei mai mulţi cunosc varianta te-ncurci ca puiu-n lână. Chiar şi aşa, un lucru e clar: dacă pui un pui în lână, mititel cum e, cu ghieruţele lui mici, sigur se vor încurca pe acolo.

Uite-aşa ne încurcam şi noi uneori, fără să mai reuşim să ieşim la liman. Fie că e vorba de vreo treabă la muncă, fie că e vorba de vreo chestie personală din viaţa de zi cu zi, ajungem ca puiu-n lână. 🙂

Sursa foto

     Una dintre expresiile la care mi-ar prinde bine puţin ajutor. În sensul că nu găsesc de unde ar veni. Nu e clar cine e Calache. Nu e clar care e prenumele lui. Sau asta e prenumele? Nu e clar de ce fix el a avut boala asta. Şi, până la urmă, de ce doar Calache a avut boala asta…

Din câte îmi dau seama, în cazul în care Calache a avut vreo boală, a fost destul de gravă. Că altfel nu înţeleg de ce lumea ar folosi expresia. Pe net am găsit doar că boala ar fi fost incurabilă, sau că ar fi fost epilepsie, sau că persoanele care suferă de boala asta sunt zăpăciţi, uituci, împrăştiaţi, trimiterile făcute fiind mai mult la mişto… Continue reading “Ai boala lui Calache” →

    Nu ştiu unde-s Cucuieţii din Deal, însă ştiu că există şi localităţi cu numele ăsta. Cucuieţii Vechi şi Cucuieţii Noi se află undeva în raionul Rîşcani, Republica Modova. Şi sunt convins că măcar aţi auzit ceva bancuri legate de localnicii din Cucuieţii din Deal.

Oricum, expresia e folosită atunci când vrem să jignim pe cineva spunând că e de la ţară, de la marginea lumii, e de undeva unde cu greu poţi ajunge, departe de „lumea dezlănţuită”. De genul „unde ai auzit că s-a întâmplat asta? Ei unde… la Cucuieţii din Deal.” Deci nu e destul că sunt din deal, mai sunt şi cucuiaţi. 🙂 Continue reading “La Cucuieţii din Deal” →

          A fi urâtă cu crengi. Sau a fi urâtă cu spume. N-am nici cea mai vagă idee de unde ar putea veni expresia asta, dar, din câte înţelegem, în momentul în care spui despre cineva că e urât/urâtă cu crengi, e grav, nene. E foarte grav. Tipul/tipa poate fi monumentul mondial al urâţeniei.

Ce e mai interesant, e faptul că de cele mai multe ori, această expresie, din câte am auzit atunci când e folosită, se îndreaptă către latura feminină.

Şi ce e şi mai interesant, tot săpând pe net să văd de unde s-a născut expresia, am găsit pe Scribd.com un document intitulat Argoul Românesc. La punctul 5.5 din document, este dezbătut subiectul Frageologie, de unde mi-a permis să extrag şi eu paragraful pe care-l vedeţi mai jos. Continue reading “A fi urâtă cu crengi” →

         Te repezi ca râma-n zid. Sau ca surdu-n dobă. Teoretic e „ca surdu-n tobă”, dar la noi, în Moldova, expresia e „că surdu-n doba”. Oricum, indiferent cum pronunţăm, e cam una şi aceeaşi expresie.

Râma, teoretic, simte, nu vede, şi, în „viteza” ei uimitoare, reuşeşte să se dea cu capu-n zid. Surdul, săracu’, pentru că nu aude, bate în tobă cât de tare poate, în speranţa că va auzi şi el ceva. Continue reading “Te repezi ca râma-n zid” →

Sau a muri. Aşa e cunoscută la noi expresia a o mierli.

Căutând zilele trecute să văd despre ce e vorba, am găsit un fel de explicaţie. Conform acesteia, mierlele sunt nişte păsări foarte sensibile la zgomote. Atunci când se sperie (şi o fac foarte des), îşi pierd direcţia de zbor şi se lovesc de clădiri sau între ele.

Oare de aici să vină şi vorba noastră? Oricum, DEX-ul ne spune ce și cum, dar eu aş fi fost curios dacă într-adevăr explicaţia găsită de mine e şi cea adevărată. Continue reading “A o mierli” →

        Nu ştiu cum şi de ce a dispărut măgarul în ceaţă, dar se pare că a făcut-o în Ungaria. Pentru că de acolo am găsit că ar veni proverbul… Şi există, oarecum şi în limba engleză sub forma Disappear like a grey donkey in the fog.

Deci, până la urmă, nu-i chiar o expresie românească. Oricum, la noi expresia e folosită atunci când vrem să ne cotim, să ne retragem de undeva, să plecăm fără să fim văzuţi, să ne „evaporăm”. Continue reading “A dispărea ca măgarul în ceaţă” →

        Din câte am înţeles de pe la amicii pe care-i am, expresia Te uiţi că omidă la sudura nu e una tocmai folosită prin toată ţara. De altfel, nici alte expresii care au acelaşi înţeles nu sunt folosite în toate zonele ţării. Şi de aceea, o să le las pentru alte articole.

Unde vrea să te ducă expresia? Exact acolo unde trebuie. Şi, dacă cineva îţi spune „Te uiţi că omida la sudură”, de cele mai multe ori nu e de bine. Înseamnă că te uiţi puţin cam cu gura căscată, cam ca tatăl viţelului care se uită la poartă noua. 🙂 Continue reading “Te uiţi că omida la sudură” →

      Cred că această expresie este una dintre cele mai folosite pe meleagurile noastre. Nu ştiu dacă este cineva care să n-o fi auzit sau folosit vreodată. Plus că de aici au apărut şi o mulţime de expresii derivate. Dar despre ele, în alte articole.

N-am stat să sap prea mult ca să găsesc de unde vine expresia Te uiţi ca viţelul la poartă nouă. Însă eu am o explicaţie. N-am idee câţi dintre voi au avut sau au bunici la ţară. Mi-am petrecut multe vacanţe de vară la ţară, împreună cu bunicii. Ei bine, la sate, seara, animalele care au fost peste zi pe imaş la păscut, se întorc acasă. Există situaţii în care proprietarii merg si-si aduc singuri vacile de la păscut, la fel cum există şi unii ţărani care lasă porţile deschise, iar vacile, când se întorc, intra singure în ogradă. Continue reading “Te uiţi ca viţelul la poartă nouă” →

            Asemănător expresiei C-aşa-i în tenis, nici în cazul expresiei N-am găsit altă rimă, nu cred ca este nevoie de prea multe explicaţii din partea mea. Toma Caragiu şi Mircea Diaconu ne povestesc despre ce-i vorba.

Şi merge perfect şi pentru bloggeri. Chiar aşa…de unde vă alegeţi voi subiectele? 🙂

Sursa video