Pompe funebre

          Nu, nu e o expresie românească, e doar o denumire. Dar amicul Sorin Patiu m-a întrebat de unde ar putea veni această denumire, Pompe Funebre. Și încerc să-i dau și lui, și vouă, o explicație. Plauzibilă, zic eu. 🙂

Pompa. Ce e pompa… O să rămâneți surprinși, dar pompa, chiar dacă voi știți că e chestia aia care ajută la împingerea unui lichid (în special apă), aia despre care vă tot vorbesc meșterii când vin și vă meșteresc fie pe la centrala termică, fie la hidroforul din curte, pompa aia nu e cea din denumirea noastră. Cred că, și e doar părerea mea, denumirea de pompă a fost oarecum „furată” și folosită pentru a scoate în evidență faptul că acel mecanism pune cumva în mișcare un volum foarte mare de lichid. Continue reading “Pompe funebre”

Colac peste pupăză

      Hmmm… Destul de greu, veți spune… Până la urmă, ce legătură poate avea o pupăză cu un colac, nu?! Exceptând faptul că o pasăre mănâncă pâine. Și, mai ales, de ce Colac peste pupăză. Ei bine, prieteni, nimic mai simplu. Pupăza despre care e vorba în expresia noastră de azi nu are nicio legătură cu pasărea pe care o știți voi din Amintirile din Copilărie scrise de Ion Creangă. Și o să vă explic mai jos despre ce e vorba.

Și să le luăm pe rând la explicat. Trebuie să știți că, în tradiția noastră, românească, Colacul este considerat atât simbolul fertilității, dar și un preparat care are legătură cu moartea. Poate de asta, la unele nunți la care veți merge, o să participați la momentul în care fie mireasa, fie nașa, rupe colacul deasupra capului miresei. După ce se rupe, bucățile sunt aruncate în forma crucii peste capul miresei, spunându-se că acei care apucă, prind și mănâncă bucăți din el vor avea noroc. Continue reading “Colac peste pupăză”