Sau a muri. Aşa e cunoscută la noi expresia a o mierli.
Căutând zilele trecute să văd despre ce e vorba, am găsit un fel de explicaţie. Conform acesteia, mierlele sunt nişte păsări foarte sensibile la zgomote. Atunci când se sperie (şi o fac foarte des), îşi pierd direcţia de zbor şi se lovesc de clădiri sau între ele.
Oare de aici să vină şi vorba noastră? Oricum, DEX-ul ne spune ce și cum, dar eu aş fi fost curios dacă într-adevăr explicaţia găsită de mine e şi cea adevărată.
Aveţi alte păreri?
Later edit: Un banc simpatic scris de Dan pe Twitter: – Bunicule, tu ştii să faci ca mierla? – Nu, nu cred. Dar de ce? – Tati a zis c-o să fim bogaţi când ai s-o mierleşti. 😆
mierla a mierlit
Până când şi mierlele o mierlesc, nu? 😆
Am gasit aici, in comentarii, ca mierla ar fi fost pasarea despre care dacii credeau ca ridica sufletul mortului la cer, si de aici ar veni si expresia.
Citez din comentariul in care am gasit explicatia:
“Enciclopedia Dacica”: “Mierla era pasărea morţii, atât la daci, cât şi la etrusci, care o menţionează în Liber Lintaeus ca fiind cea care ridică sufletul mortului la cer. Rolul funerar al mierlei la daci se deduce din verbul “a o mierli”, cu înţelesul de a muri.”
Uite-aşa, astăzi am mai învăţat ceva. În căutarile mele nu găsisem şi explicaţia asta…
Mulţumesc! 🙂