A fi urâtă cu crengi. Sau a fi urâtă cu spume. N-am nici cea mai vagă idee de unde ar putea veni expresia asta, dar, din câte înţelegem, în momentul în care spui despre cineva că e urât/urâtă cu crengi, e grav, nene. E foarte grav. Tipul/tipa poate fi monumentul urâţeniei.
Ce e mai interesant, e faptul că de cele mai multe ori, această expresie, din câte am auzit atunci când e folosită, se îndreaptă către latura feminină.
Şi ce e şi mai interesant, tot săpând pe net să văd de unde s-a născut expresia, am găsit pe Scribd.com un document intitulat Argoul Românesc. La punctul 5.5 din document, este dezbătut subiectul Frageologie, de unde mi-am permis să extrag şi eu paragraful pe care-l vedeţi mai jos.
Amplificarea expresiei“ (Iordan 1937:…, Stoichiţoiu-Ichim 2001a: 124) acţionează în mod caracteristic în cazul frazeologismelor: unele cuvinte şi expresii primesc determinări suplimentare, care nu le modifică sensul sau conotaţiile afective, având un rol de intensificare şi unul ornamental, de exerciţiu de ingeniozitate şi variaţie stilistică: fraier a devenit fraier cu cioc, fraier coclit/oxidat, fraier cu sonerie; atributul …lu’ peşte e dezvoltat ca …lu’ peşte prăjit; sufletu’ (= „nimic“) se particularizează ca sufletu’ lui Avram Iancu; fratele meu e concurat de fratele meu alb sau fratele meu de suferinţă etc. Depreciativele pot fi întărite de formulele cu crengi („urâtă cu crengi“, zoso.ro) sau cu spume („urâtă cu spume“, 123urban.ro). Desigur, doar cunoaşterea exactă a etimologiei şi a evoluţiei sintagmelor argotice ne permite să stabilim dacă este vorba de amplificare sau, dimpotrivă, de scurtare; e posibil ca, în unele cazuri, să fi circulat mai întâi sintagmele lungi, reduse apoi de uz. Argoul e, totuşi, un limbaj mai curând al spectacolului lingvistic, decât al conciziei şi al eficienţei; amplificarea ludică şi estetică este mult mai frecventă decât elipsa.
Deci, să n-avem vorbe: Vali, vrei, nu vrei, o să rămâi „tatăl” expresiei A fi urâtă cu crengi… 🙂
folosesc urata cu crengi, urata cu flacari, urata cu spumele marii
😆 pe ultimele două nu le auzisem.
In loc sa spui “esti Muma Padurii”, spui mai…poetic “esti urata cu crengi” . Pana se prinde…ai timp sa pregatesti alta replica. hahahahaha
“Urata cu flacari” cred ca e un balaur…ceva :)))))))))
“urata cu spumele marii”…la gura? Este turbata, ma? Pentru ea merge “da-te-n sea foam”.
Adevarul e că nici voi nu sunteţi normali. :)))
vezi ca-ti spun cu sea foam :))))))))
tamabule pe voi ,filologilor cu par pe limba
1. Mă scuzați, ce înseamnă tamabule?
2. Primul cuvânt al unei propoziții începe cu o majusculă.
3. Virgula, atunci când trebuie folosită, se pune imediat după ultima literă a unui cuvânt. Nu după o pauză.
4. Orice propoziție se încheie cu un semn de punctuație.
5. Cât despre diacritice, nu mai are rost să vorbim.
Mulțumesc pentru comentariu! Te mai așteptăm! 🙂