Uite altă expresie care nu ştiu de unde ar veni: a-ţi lua inima-n dinţi.
Bun… e clar… toată lumea ştie s-o folosească. Ne agăţam de ea atunci când eram tineri şi, noi băieţii, făceam ce făceam şi puneam vreun bileţel în banca fetei care ne plăcea. Şi, de ce nu, şi invers, adică atunci când vreo fată avea vreun băiat care-i era drag. Ne agăţăm de ea atunci când, la muncă, şeful ne deranjează cu ceva şi spunem „ei, ce?! Îmi iau inima-n dinţi şi-i spun ce am pe suflet”. Bineînţeles, exemplele ar putea continua…
Pentru că, până la urmă, asta e sensul expresiei: a-ţi face curaj, a îndrăzni, a trece peste orice teamă şi a spune ceea ce gândeşti. 🙂
Deci? Aveţi o explicaţie? Ştiţi de unde vine expresia? Hai, luaţi-vă inima-n dinţi şi spuneţi mai jos în comentarii… 🙂
Posibil ca omu’ care-si ia inima-n dinti sa o simta la limita, de parca ar musca din ea – teama de neprevazut, teama de a fi curajos… Ce mai, important e sa aiba inima, ca apoi se descurca el 🙂
Da, uite o explicaţie la care nu m-am gândit. Ar putea fi aşa cum spui…
Jacques Martel spune despre dinti ca simbolizeaza partea de decizie a corpului nostru, in timp ce inima este cea care ne da imboldul sa ne punem in practica deciziile, foarte succint prezentat; ce vreau sa spun este ca ‘imi iau inima in dinti’ are mult de-a face cu acest curaj, imbold din dragoste(inima) de a duce la bun sfarsit ceea ce am decis ( dintii). Hrana spirituala ca si cea fizica iau primul contact cu gura si cu inima, mestec sau poate nu reusesc sa mestec in totalitate ceea ce primesc, pentru ca nu sunt sigura de ceva si nu ma hotarasc, imi sunt afectati si dintii, si ma vor durea , imi este afectata si inima pentru ca nu primeste hrana ce-i trebuie si atunci sufera…Sa-mi iau inima in dinti este cel mai sanatos lucru de facut pentru minte , suflet si corp, asadar. 😉 O seara buna!