Oare de câte ori n-am dat peste oameni care şi-au dat arama pe faţă? Oare de câte ori n-am dat peste oameni care ne-au dezamăgit fără să ne gândim măcar o secundă că ar putea face acest lucru? Cu toţii avem parte de astfel de oameni…
De unde vine expresia? N-aveam nici cea mai vagă idee, dar la Citate Celebre am găsit o posibilă explicaţie. Care spune cam aşa: demult, în vremuri apuse, banii erau făcuţi din argint sau aur. În funcţie de valoare sau de ţară, probabil. La fel ca şi acum, existau falsificatori. Şi, printre altele, ce falsificau falsificatorii? 🙂
Monede. În sensul că le făceau din aramă şi le acopereau cu un strat extrem de subţire de aur sau argint. Evident, după ceva timp, din cauza uzurii, monedele îşi pierdeau pojghiţa din metal preţios, rămânând aramă curată.
Uite-aşa şi cu oamenii noştri. La început par buni, mieroşi, plăcuţi… ce mai… pâinea lui Dumnezeu. Ca mai apoi, să-şi dea arama pe faţă şi să ne arate cât de prefăcuţi sunt…
