Mură-n gură

Am citit atent articolul lui Adrian. Şi, Doamne, câtă dreptate are. Am zâmbit… deşi nu era zâmbetul meu… Am zâmbit… dar a fost un zâmbet amar… Şi nu, clar nu e vina lui Adrian pentru zâmbetul meu amar… Vina aparţine, dacă vreţi, esenţei acelui articol…

Dar să trecem peste partea tristă şi să vedem de unde vine expresia. A-ţi da cineva mură-n gură e un fel de Pică pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă. De unde a apărut? Chiar n-am idee, dar pot să-mi dau cu părerea. Şi nu mă gândesc la altceva decât la faptul că murul nu are nevoie de vreo atenţie deosebită. Nu trebuie udat, nu trebuie stropit, nu trebuie să-i faci mai nimic. În fiecare an el va face mure, deci vin cam de-a gata, fără muncă prea multă.

Într-adevăr, mai lipseşte cineva care să-ţi şi bage mura-n gură, exact ca-n Povestea unui om leneş, scrisă de Ion Creangă, şi a sa expresie „muieţi-s posmagii”. Dar despre asta, în alt articol.

PS: pe cuvânt dacă ştiu cum aş putea explica mai bine această expresie. Însă, Nina Casian a ştiut perfect să ne arate cum e să trăieşti În ţara lui Mură-n Gura. 🙂

În ţara lui Mură-n Gură,
Totu-mi este pe măsură.
Când mă scol de dimineaţă,
Nu la şapte, ci la zece,
Vine-o tavă cu dulceaţă
Şi-un pahar cu apă rece.

Şi dulceaţa zice: ia-mă!
Şi paharul zice: bea-mă!
Ia-mă! Bea-mă!
Uşor de zis!
Însă gura s-o deschizi,
Nu-i deloc aşa uşor!
-Ajutor! Ajutor!
Linguriţa, grijulie,
Îmi deschide gura mie.
Ei, aşa mai merge, zic,
Dacă mă ajuţi un pic!

Dar e timpul să fac baie!
Apa intră în odaie
Cu volanele-i albastre.
– Ne-adresăm domniei voastre!
– Cum doriţi să fiţi spălat?
Uite-aşa, culcat în pat!
Cum doriţi să fiţi lăut?
Uite-aşa, în aşternut!
Iar acum, prosopul cel pufos
Se înclină, moale, până jos
-Eu să vă frec aş vrea, pe spate
-Nu, vai de mine, nu se poate!
Întreabă-te şi întreabă-mă
Cum pot să ies din plapumă?
Afară-i frig, în pat e cald
La urma urmei, nu mă scald!

În ţara lui Mură-n Gură,
Căşti o gură cât o şură,
Şi îndată-ţi pică-n ea,
Tot ce vrei şi tot ce ai vrea!
Sărmăluţe-n foi de viţă,
Supă caldă, tocăniţă,
Cozonac, compot, halviţă
Cârnăciori şi ciulama,
Murături, et cetera.

Am mâncat, de m-am umflat!
Nu-i nimic, o macara, iată că pe sus mă ia
Şi m-aşează după plac,
Colo-n umbră-ntr-un hamac.
Huţa-huţa, ce să zic,
Bine-i când nu faci nimic.
Lecţiile stau pe masă,
Dar de lecţii nici nu-mi pasă.
Stau şi moţăi în hamac,
Ele singure se fac.

-Dragă aritmetică, nu ştiu ce te-mpiedică
Să rezolvi vreo trei probleme!
Eu de fleacuri nu am vreme!
Draga mea gramatică,
Nu fi antipatică!
Nu fi, zău, nesuferită!
Şi transcrie într-o clipită
Exerciţiile mele!
Vezi că eu n-am timp de ele!
Hai, draga mea istorie,
N-am chef să am memorie!
Ţine minte tu mai bine,
Cine s-a luptat cu cine,
În ce an, şi-n care loc!
Eu să-nvăţ nu am timp deloc!

În ţara lui Mură-n Gură,
Am prieteni pe măsură!
Vreţi să vi-i prezint cumva?
S-a făcut! Poftiţi încoa’!
Ăsta-i Puiu-prinde-muşte,
Asta-i Lica-vreau-galuște.
Ăsta-i Miță-strâmba-nas
Ăsta-i Duță-mielul-gras
Asta-i Sanda-somn în gene
Şi-asta-s eu: burduf de lene.

Toata-toata ziulica,
Aţi văzut? Nu fac nimica.
Şi programul se încarcă.
Astfel, nu e de mirare,
Că ceva mă-mbie parcă
Şi mă trage la culcare.
Ah! Îmi este somn de pic!
Şi-apoi, prea mult am vorbit cu voi!
Când vorbesc mai multişor
Obosesc îngrozitor!

În ţara lui Mură-n Gură
Somnul repede te fură!
Nici n-ai timp să spui la lună
…Noapte bună!…

Sursa Foto