Expresia pagubă-n ciuperci mi-a fost propusă de către Lucian Chipuc. Pe Lucian îl mai găsiţi şi pe Twitter. Şi e omul căruia, din câte am observat, îi plac expresiile româneşti. Pentru că a comentat destul de des pe aici, dar mi-a şi promovat articolele. Deci nu pot decăt să-i mulţumesc!:)
Să revenim la pagubele şi ciupercile noastre. Sigur, pagubele sunt multe, ciupercile, mai ales dacă-s după ploaie, la fel de multe. Dar paguba nu-i la fel de mare dacă avem ciuperci multe, nu? Pentru că nu prea se vede, aşa-i? Nu se cunoaşte…
Şi, probabil, atunci când folosim expresia asta, nu ne referim la altceva decât la faptul că nu ne pasă de ceva. Suntem complet nepăsători în faţa unui anumit lucru. Unii pot merge până acolo încât sunt nepăsători chiar şi dacă au pierdut pe cineva din familie.
Vom spune doar atât: ce s-a întâmplat? Da? Pagubă-n ciuperci…
Ciupercile erau – şi încă mai sunt – culese de pe câmp, din pădure (deci nu necesitau cultivare, creştere, cules etc. sau să fie cumpărate), deci erau ceva “extra”, “bonus”, un plus. Pagubă în ciuperci înseamnă pagubă în ceva ce oricum era gratis, moca şi, în plus, din abundenţă. Să pierzi o parte din ceva ce oricum nu era propriu-zis “al tău” nu e mare pierdere. Şi, oricum, cresc altele. Nu? Eu aşa am considerat mereu expresia asta. 🙂
Excelent! Sună perfect explicaţia lu’ matale. 🙂