Cred că Nătăfleaţă era un fel de Isaac Newton. Deoarece, altfel, nu-mi explic de unde ar veni expresia Pică pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă.
Pentru că aşa i-a picat şi lui Newton mărul în cap, omul nostru începând să-şi pună întrebări despre cum stă treaba cu gravitaţia, nu? 🙂
Oricum, para e doar un fruct care şi-a găsit loc între expresiile noastre româneşti, iar Nătăfleaţă e doar un personaj care pot fi eu, sau, de ce nu, chiar tu… Cu toţii putem fi Nătăfleaţă, cu toţii putem aştepta să ne pice para, cum, la fel de bine, cu toţii, uneori, aşteptăm mură-n gură, sau ne punem întrebarea „oare muieţi-s posmagii”? 🙂
Sau nu-i aşa? Aveţi alte explicaţii?
