O expresie de care mi-a adus aminte mama chiar atunci când eu eram răcit cobză. 🙂
O folosim atât de des, pentru că răcim foarte des. Şi, căutând, am găsit ceea ce vedeţi mai jos. Da, mi-am permis să pun aici cu copy-paste, pentru că e mult prea frumos explicat de către domnul Adrian Bucurescu. Mult prea frumos…
Pe scurt, cobza, acest instrument minunat, se aude tare. La fel de tare te auzi şi tu când tuşeşti pentru că eşti răcit. Şi cum nu vreau s-o lungesc, o să vă las cu scrierea domnului Bucurescu, scriere despre care vă povesteam mai devreme… 🙂
Grație marelui nostru rapsod Tudor Gheorghe, cobza mai poate fi văzută și ascultată pe scenă, nu doar în prăfuite muzee. Astăzi rară, cobza era foarte răspândită pe vremuri, îndeosebi în Muntenia, Oltenia, Moldova și Bucovina.
Zugrăvită, apare în picturile murale ale mai multor mânăstiri și biserici, începând din veacul al XVI-lea.Prin excelență instrument lăutăresc de acompaniament, se compune dintr-o cutie de rezonanță adâncă, formată din mai multe „doage” din lemn de nuc și paltin, numită „burduf” sau „bârdan”, o „față” dintr-o scândurică de molid și un „gât” scurt și larg din lemn tare, cu „cuierul” răsfrânt înspre spate.
Strunele sunt legate de un „cordar” din lemn de brad fixat pe partea inferioară a „feței” și întinse cu ajutorul unor „cuie” de lemn tare.
Cobza are între 8 și 12 coarde, orânduite în patru coruri din câte sau trei. În orice grup de coarde poate fi una mai groasă.
Cele groase, numite de obicei „burdoaie”, sunt acordate cu o octavă mai jos față de cele subțiri. Strunele sunt călcate cu toate degetele mâinii și ciupite cu o pană de gâscă. Mai ales aceste „burdoaie”, au dus la ciudată expresie răcit cobză, adică răcit foarte tare, căci, cum se știe, o răceală puternică este însoțită întotdeauna de tuse zgomotoasă.
De altfel, în unele zone, cobză mai înseamnă și gură, iar popular, a cânta la cobză înseamnă „a denunța; a trăda”, iar a duce cu cobza, înseamnă „a înșela; a minți”.
Poate că tot de la sunetele cobzei se trage și altă expresie, a se face cobză, adică „a se îmbăta foarte tare”, căci se știe că bețivii, în genere, fac și scandal.
Prin extensie, s-a ajuns la sensul de „tare”, și așa s-a creat încă o expresie, a lega pe cineva cobză, adică a lega pe cineva strâns, ca să nu poată scăpa.
Băi, Bucurescule, ceauşistule, tu ai gândit când ai scris asta: “… cobza era foarte răspândită pe vremuri, îndeosebi în Muntenia, Oltenia, Moldova şi Bucovina.” ? Sau ai gândit cu mintea de oltean, cea cu colţuri ?
Unde altundeva mai era răspândită, bă răspândacule ? Îţi spun eu unde mai era răspândită: la bulgari, la sîrbi, la greci şi la muscali ! Pricepi ? Acolo !
Şi să afli şi tu că Bucovina e tot în Moldova !
Nu m-am gandit niciodata pana acum de semnificatia expresiei…ei, azi am mai aflat ceva , se pare. Multumim 🙂
Cu multă plăcere! 🙂
Dragă domnule @grigorescu23, atunci când o să scrieți (măcar cât de cât) românește, când o să puneți virgulele la locul lor și, pentru că m-ați supărat, când o să folosiți diacritice, există o oarecare posibilitate să vă aprob comentariul. Până atunci, pa! Chiar dacă-l cunoașteți pe Bucurescu… 🙂
Explicaţiile mi se par greşite. Legat cobză nu înseamnă legat tare, că dacă e încătuşat cineva nu se spune că e legat cobză. Legat cu frînghia înseamnă legat cobză, atunci cînd frînghia e petrecută în jurul corpului cuiva de mai multe ori.
Expresia “răcit cobză” nu e decît o exprimare greşită, o copie după expresia “legat cobză”.
Cobză nu este nicăieri sinonim pt gură, chiar dacă se spune că…”l-a dus cu cobza” sau “a cîntat la cobză” în sens că a denunţat pe cineva. Ca să fie sinonim ar trebui să se spună “azi n-am pus nimic in cobză” cu sens de nu am mîncat, sau “îmi clănţăne dinţii în cobză”.
Nu am auzit niciodată expresia “m-am făcut cobză” cu sens de “m-am îmbătat”. Cu acest sens am auzit “m-am făcut cuc” şi “m-am făcut cui”, “m-am făcut criţă”.
Cobza poate fi văzută mai rar la Tudor Gheorghe, dar mai des în tarafele de muzică populară.
Dl prof. Adrian Bucurescu nu are dreptate in acest caz.
Unde vezi tu în articol că cineva a scris ceva de expresia ”legat cobză”? Dar despre “m-am făcut cobză” cu sens de “m-am îmbătat”? Toate acestea sunt interpretări care au fost date de-a lungul timpului, prietene…
Aaa, și să nu uit: pluralul cuvîntului ”taraf” e ”tarafuri”.
În altă ordine de idei, mai treci pe la noi. Te mai așteptăm, dragă Florin Croitoru. 🙂