Hai, fiți sinceri… Cu toții o facem uneori. Cu toții frecăm menta… De ce? De ce o facem? De fapt, nu. Mai întâi haideți să explicăm pentru toată lumea ce înseamnă A freca menta. Dacă nu e clar, folosim expresia atunci când ne e lene să facem un lucru. Sau când avem de făcut o anumită treabă, dar suntem atât de (dacă mi-e permis cuvântul) „procrastinați”, încât o lăsăm pentru ultimul moment. Sau când efectiv n-avem chef să facem ceva. Ce mai… n-avem chef, ne e lene și frecăm menta! Punct!
Acum… De unde vine expresia? Pentru că e adevărată. Sau cel puțin așa credem. În vremuri demult apuse, cam de pe vremea imperiului roman, la curțile marilor domni era un angajat care, înainte de a fi servită mâncarea pentru mai marii cetății, fortului, cortului etc, avea obligația să frece acea masă cu mentă pentru ca „boierii” să aibă în timpul festinului un miros cât mai plăcut.
Evident că această slujbă era, oarecum, vânată. Pentru că, nu-i așa, toată lumea voia să frece menta. Plus că era “o slujbă grea, și istovitoare, și plină de pericole, și complicată, și dură, și dificilă, și întortocheată, și sinuoasă”, și oricum mai vreți voi să fie… 🙂
Ei bine, nimic nu s-a schimbat de atunci și până acum. Încă avem oameni doritori de slujbe în care se freacă menta, încă avem oameni care freacă menta fie că vorbim despre bugetari sau despre companiile private, ce mai… E mare cere pe piață de frecători de mentă! Și-o să mai fie. Cel puțin în România. 🙂
