Sânul lui Avram. Explicația ar fi destul de simplă dacă am face referire la un copil și la a sa mamă. Adică, unde-i mai bine pentru un copil decât la sânul mamei, nu? Numai că, explicația expresiei nu vine de aici. Nici n-avea cum… Evident, o putem asocia, dar nu ar fi explicația corectă.
Mai întâi să vedem cine este Avraam? Avraam a fost primul personaj biblic care a optat pentru monoteism, recunoscându-l pe YHWH ca fiind unicul Dumnezeu. Venerația față de Avraam era vie și în perioada Noului Testament, el fiind respectat ca strămoș al poporului evreu și chiar a lui Mesia însuși. Fiind tatăl lui Ismael și a lui Ițhac, Avraam este considerat strămoșul comun, din care descind evreii, edomiții și arabii.
Cam ce loc are Avraam în fiecare religie, iudaism, creștinism, islam? Păi iată! In iudaism este primul și modelul patriarhilor, slujitorul lui YHWH, prietenul său, adevăratul părinte al lui Israel. Este modelul pietății perfecte, pildă de iubire adevărată față de Dumnezeu și de credință.
In creștinism, este înțeleptul care ascultă de Dumnezeu, este modelul lui amor spiritualis, este modelul vieții unei credințe curate și a unei abandonării totale.
Iar islamul îi oferă un loc destul de important în tradiția religioasă. Musulmanii pun creștinismul sub numele lui ’Isā (Isus); iudaismul sub numele lui Mūsa (Moise), iar pentru ei îl rezervă pe millat Ibrahīm (patriarhul Abraham). Lui Abraham îi sunt dedicate 25 de sure (suwre) (peste 250 de versete), în care Abraham este numit de 69 de ori). Abraham este asociat lui Muhammad: „O Dumnezeul nostru apleacă-te asupra lui Muhammad și alor săi așa cum te-ai aplecat asupra lui Ibrahim și alor săi; binecuvântează-l pe Muhammad și pe ai săi așa cum l-ai binecuvântat pe Ibrahim și pe ai săi” – așa se roagă musulmanii la chemarea zilnică a muzeimului; în fiecare zi, de cinci ori pe zi; așa la căsătorii și la înmormântări.
E clar, nu? Ați cam înțeles. Sânul lui Avraam, în limbajul biblic, este o metaforă. O metaforă care te duce cu gândul la Rai. Dar există și o poveste scrisă în Evanghelia după Luca, poveste care spune așa: „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in supţire; şi, în fiecare zi, ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu fărămiturile cari cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui, şi a strigat:, Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimete pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta. Fiule, i-a răspuns Avraam, adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată. Bogatul a zis: Rogu- te, dar, părinte Avraame, să trimeţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Avraam a răspuns: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Nu, părinte Avraame, a zis el; ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi. Şi Avraam i- a răspuns: Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”
Cam asta ar fi și povestea, și explicația A trăi ca-n sânul lui Avram. Adică a-ți fi bine, a trăi fără griji, a trăi în liniște și fără nevoi. Iar dacă mai aveți și voi ceva de adăugat, lăsați un comentariu mai jos. 🙂
