Apăi, fraților, de când cu internetul ăsta, vedem o grămadă de mașini frumoase. Spune-mi tu, cititorule, că nu te uiți la ele ca la mașini străine! Puteți să spuneți ce vreți, dar, cei pasionați de mașini, se uită. Dacă le vedem și în realitate, e deja altă discuție. Ne oprim, le analizăm, ne lipim fețele de geamul din dreapta cu mâinile puse precum ochelarii de cal, doar-doar ’om vedea și bordul “cu cât prinde la oră”.
Însă mie, cel mai mult îmi plac cei care se așează lângă ele și-și fac o poză, un selfie, ceva. Așaaa… ca și cum ar fi a lor. Apoi dau poza pe Facebook. Și încep, nenică, să curgă like-urile și comentariile: Mamăăă, ce bine arăți! Moamă, da’ ce mașină ți-ai tras! Tracțiune integrală? Tuuu, e decapo? Wow, ce spoilere are. Da… e mișto! Dar dacă nu-ți pui și „bară din aia de taur” în față, degeaba.
De ce? De ce toate astea? Pentru că amicii ălora, unii dintre ei, sunt uimiți, mirați. Nu știu cât pentru mașină, dar mai mult se miră de unde a avut bani Xulescu să-și ia asemenea frumusețe.
Dar, revenind, exact așa facem cu toții atunci când vedem ceva ce ne place. Fie că vorbim despre o clădire, despre o pictură, despre un film, despre un concert al unui artist pe care-l iubim, despre o mâncare și, de ce nu, chiar despre o femeie sau un bărbat. Ne uităm fix ca la mașini străine! 🙂
