Hmmm… Destul de greu, veți spune… Până la urmă, ce legătură poate avea o pupăză cu un colac, nu?! Exceptând faptul că o pasăre mănâncă pâine. Și, mai ales, de ce Colac peste pupăză. Ei bine, prieteni, nimic mai simplu. Pupăza despre care e vorba în expresia noastră de azi nu are nicio legătură cu pasărea pe care o știți voi din Amintirile din Copilărie scrise de Ion Creangă. Și o să vă explic mai jos despre ce e vorba.
Și să le luăm pe rând la explicat. Trebuie să știți că, în tradiția noastră românească, colacul este considerat atât simbolul fertilității, dar și un preparat care are legătură cu moartea. Poate de asta, la unele nunți la care veți merge, o să participați la momentul în care fie mireasa rupe colacul deasupra capului ei, fie nașa rupe colacul deasupra capului miresei. După ce se rupe, bucățile sunt aruncate în forma crucii peste capul miresei, spunându-se că acei care apucă, prind și mănâncă bucăți din el vor avea noroc.
Numai că, vedeți voi, colacul, de cele mai multe ori, este considerat o ofrandă adusă la înmormântări și parastase. Termenul de “colac” provine din ebraică și înseamnă „pâine dospită”. Iar în limba slavonă “kolo” înseamnă “cerc”. Ei bine, la fel ca și coliva, are cam același simbol. Ambele simbolizează trecerea omului prin viață și un pod către lumea de dincolo. Mai exact, un ciclu, un cerc care se închide, o legătură între noi, cei prezenți, și cei dragi nouă, cei care au trecut la veșnicie.
Să trecem la pupăză. Da, pupăza este tot un colac, dar care este folosit (din câte am citit) exclusiv la nunți. În unele zone este facută la nași acasă sâmbătă seara înaintea nunții și este considerată un dar din partea soacrei pentru mireasă, iar pupăza se împarte între mireasă și fetele de lângă ea (domnișoarele de onoare) considerându-se că fiecare fată se va mărita cu cine își dorește. În alte zone feciorii apropiați mirelui (domnișorii de onoare 🙂 ) primesc această pupăză, iar cel care reușește să-l rupă în două din prima încercare este socotit ca fiind cel mai vrednic și mai bun dintre ei.
Revenind, ce treabă are Colacul peste Pupăză? Nimic mai simplu. Colacul este folosit (teoretic) pentru chestii triste, pupăza (la fel de teoretic) pentru lucruri care ne aduc lumină în suflet și care ne bucură. Și ce-ar fi mai rău decât să avem parte de o veste rea atunci când suntem mai bucuroși și mai fericiți? Ce-ar fi mai urât decât să auzim de un necaz mare atunci când ne bucurăm mai mult de ceva?
Ce-ar fi mai urât?! Păi asta, dragilor! Momentul în care am fi nevoiți să folosim expresia „Colac peste pupăză…”…
Chiar daca explicatia de mai sus cu colac la inmormantari si pupaza la nunti este corecta, cred ca sensul uzitat al expresiei este:
Necaz mare venit peste alte griji
Un rău nu vine niciodată singur
La un necaz se mai adaugă încă o nenorocire
Sursa: adev.ro/nm0vzt
Păi am spus eu altceva? Spune tu, Sandu. 🙂
Ai cam spus!! Ca o veste rea venita intr un moment de bucurie. Si nu asa cum bine a explicat primul comentatar..ca un rau venit peste alt rau! Deci??
Domnule, @blacksheep4ever, hai că dumneavoastră vă citez din articol, că văd că nu prea l-ați citit cum trebuie, sau nu l-ați înțeles…
Citez: “Ce-ar fi mai urât?! Păi asta, dragilor! Momentul în care am fi nevoiți să folosim expresia „Colac peste pupăză…”…”.
Ia mai citește mătăluță o dată ce-am scris. Sau nu… hai că-ți explic: colacul e pentru tristețe, pupăza pentru bucurie, da? Ca să pricepi sensul articolului. Nu este un rău venit peste alt rău. E o tristețe venită peste o bucurie.
Acum e clar? De asta nu-și dorește nimeni să fie nevoit să folosească expresia Colac peste pupăză.
PS: Să nu te superi, dar mai pune mâna pe o carte de limbă română. Comentatar? Ce e un comentatar? Aaa, și nu uita de diacritice.