Nu, nu e o expresie românească, e doar o denumire. Dar amicul Sorin Patiu m-a întrebat de unde ar putea veni această denumire, Pompe Funebre. Și încerc să-i dau și lui, și vouă, o explicație. Plauzibilă, zic eu. 🙂
Pompa. Ce e pompa… O să rămâneți surprinși, dar pompa, chiar dacă voi știți că e chestia aia care vă ajută să umflați roțile, fie ele de mașină sau bicicletă, sau aia de ajută la împingerea unui lichid (în special apă), aia despre care vă tot vorbesc meșterii când vin și vă meșteresc fie pe la centrala termică, fie la hidroforul din curte, pompa aia nu e cea din denumirea noastră. Cred că, și e doar părerea mea, denumirea de pompă a fost oarecum „furată” și folosită pentru a scoate în evidență faptul că acel mecanism pune cumva în mișcare un volum foarte mare de aer/lichid.
Și știți de ce zic asta? Pentru că acest cuvânt, pompa, provine din latinescul pompa, care înseamnă alai, cortegiu plin de fast, suită, stralucire, splendoare. Cuvânt pe care-l folosim și noi azi spunând „Am fost la o petrecere cu pompă” sau “Am fost la o înmormântare cu pompă”. Cât despre funerar sau funebru, nu cred că e cazul să vă mai spun ce înseamnă… Știți sigur de unde vine și ce înseamnă.
Explicați finală a definiției Pompe Funebre și de ce cred eu că de aici ar putea veni? Foarte simplu: asociez volumul mare de apă care intră într-o pompă de la centrala voastră termică cu „volulmul” mare de oameni care participă la o înmormântare, exact ca un alai. 🙂
Și, dacă mă înșel și aveți alte explicații, vă rog să mă corectați în comentariile de mai jos. 🙂
