Nu e foarte greu de explicat expresia A ști ca pe Tatăl Nostru. Doar unii dintre voi (și mă refer la cei care nu au vreo legătură cu credința) să n-o-nțeleagă. 🙂
Eu nu mai știu care sunt primele poezii pe care le învață copiii când sunt mici. Pe vremea mea (da, sunt mai în vârstă, ce să fac?!…) ordinea era ceva de genul următor: Cățeluș cu păru’ creț, Melc melc codobelc, Zdreanță etc, și, puțin mai târziu, Tatăl nostru, poezie pe care m-au învățat-o bunicii mei. Până la urmă “Tatăl Nostru” e o “poezie”. Fie ea și cu versuri albe, dar e o “poezie”. Acum depinde de fiecare ce înțelege din acestă poezie. 🙂
Ideea e următoarea: îmi aduc aminte toate versurile poeziilor pe care le-am enumerat mai sus (nu c-ar fi foarte grele). Și au trecut ceva ani. Le știu la perfecție! Și despre asta e vorba și în expresia pe care v-am propus-o azi. Despre a ști foarte bine un lucru. Despre a-l ști la punct și virgulă.
Da, dragi cititori, atunci când veți auzi pe cineva spunându-vă „Te rog până mâine să înveți poezia, lecția, procedura, cursul, tema etc ca pe Tatăl Nostru” să știți că vrea să știți acel lucru foarte bine, pe de rost și fără greșeală. 🙂
