Urmarind cu mare interes si placere “o transmisiune in direct de la fata locului”, in care Vlad Petreanu ne povestea de pe contul sau de Twitter cum decurge procesul de instalare al geamurilor termopan din locuinta in care acesta obisnuieste sa salasluiasca si vazand si micul sau articol “Tic-tac tic-tac”, m-a furnicat sa scriu si eu peripetiile pe care le-am avut cu montarea unor astfel de obiecte, atat de folositoare si “care-ti ridica putin standardele”.

Totul a inceput intr-o seara, dupa o ploaie torentiala, cand am observat ca pe alocuri, vechile mele geamuri din lemn, erau putrezite. Povestind in stanga si-n dreapta in zilele urmatoare, o persoana apropiata mie, “nu spui cine, persoana insemnata” (sa-i spunem Petre), se ofera sa ma ajute, cunoscand patronul unei firme care se ocupa cu tamplaria termopan. Cum si de ce sa ma ajute, n-are nici o importanta. As lungi povestea si asa prea lunga.

Toate bune si frumoase, Petre discuta cu patronul, care ii cere o amanare de vreo doua saptamani, deoarece are comenzi pe care trebuie sa le onoreze. Nici o problema, am inteles aspectul. Oricum nu stateam in apa. Inca. Trec cele doua saptamani, sun la Petre, Petre suna patronul care mai cere o amanare din acelasi motiv. Inteleg din nou, fara probleme. Trece saptamana, vineri sun la Petre, Petre suna patronul, patronul da raspunsul, Petre ma suna inapoi si imi spune ca vinerea urmatoare la ora 8, mesterii sunt la mine. Sa specific un lucru: de fiecare data, Petre i-a spus patronului ca “frate, nu ma duce cu vorba. Omul meu trebuie sa-si ia o zi de concediu pentru asta si e putin mai complicat cu serviciul lui.” Vine ziua de vineri. La ora 7.30 punct folie pe jos, folie pe diversele spatii de depozitare pe care le am (sifonier, dulapuri, etc). Sticla la balcon scoasa, geamurile bucatarie si sufragerie deschise, asteptau cu teama flex-ul care urma sa apara pentru a le tortura.

Se face 8. Se face 9. Se face 10. Se face 11. Sun la Petre, Petre suna patronu’. Nimic. Nici un raspuns. Petre ma suna si imi spune ca omu’ nu raspunde la telefon. Fiind o persoana rabdatoare de felul meu, il rog pe Petre sa-l mai sune si sa vada ce se intampla. Nimic. Omu’ nu raspundea la telefon si gata. Intre timp se face 1.30, pun mana pe oferta firmei si sun. Imi raspunde o tanti. Urmeaza discutia.

Citeste restul articolului