N-am fost niciodată un elev model. N-am excelat niciodată la şcoală. Am spus-o şi o voi recunoaşte oricând. Am avut doar câteva obiecte care mi-au plăcut şi la care am învăţat. Patru, mai exact… Iar unul dintre ele a fost Limba şi Literatura Română. O să vă spun o mică poveste. Și sunt convins că ai mei părinţi, după atâţia ani şi la vârsta pe care o am, n-or să mă mai certe… 🙂

Eram elev… Şi-mi plăcea să citesc! Citeam tot ce prindeam, indiferent că vorbim despre şcoala generală, indiferent că vorbim despre liceu. Şi aveam un birou, care în partea de sus avea un sertar. Ei bine, fie că aveam de învăţat la chimie, fie că aveam de învăţat la fizică, fie că aveam de învăţat la matematică, eu citeam… Citeam orice care nu avea legătură cu obiectul respectiv… Citeam Moromeţii, citeam Ion, citeam Răscoala, citeam La Medeleni, citeam Dumbrava Minunată, citeam Nunta Domniţei Ruxandra, citeam Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă, citeam Baltagul, citeam Neamul Șoimăreștilor, citeam Popa Tanda, citeam Mara, citeam O scrisoare pierdută, citeam Doua loturi, citeam Conul Leonida fata cu reacţiunea, citeam D-ale carnavalului… În concluzie, citeam! Şi în momentul în care mama sau tata se apropiau de camera mea, aruncam cartea respectivă în sertar, îl închideam şi mă prefăceam că învăţ la obiectele pe care le aveam pentru a doua zi. Să nu înţelegeţi că le ignoram, dar învăţam atât cât considerăm că-mi vor fi de ajutor pentru viitor… 🙂

De ce am făcut introducerea asta? Pentru că la toată povestea mea există o parte frumoasă, dar şi o parte tristă. Partea frumoasă e că, acum 20 – 30 de ani, copii nu sufereau din cauza lipsei cărţilor. Oricine avea posibilitatea să citească din titlurile pe care vi le-am înşirat mai sus. Partea tristă e că acum sunt extrem de mulţi copii care, poate, ar face exact ce făceam eu când eram la scoală… Ar citi… Dar n-au de pe ce…

Citește restul articolului