Omuleţul Michelin m-a dus să-mi arate viitoar...

Cu câteva zile în urmă, mai exact în perioada 24 – 26 Octombrie, am avut plăcerea să fiu invitat la lansarea unui nou produs Michelin, în Valencia, Spania. Nu singur, ci împreună cu alţi câţiva “colegi de breaslă”, dacă-mi este permisă exprimarea. Şi ca să nu cumva să uit 😛 să vi-i prezint de la început: Roxana Ciuhulescu, prezentatoarea mesiunii Promotor (fetele mai întâi, nu-i aşa?), Sebatian Toma de la Automarket, Andrei Preoteasa de la Mercedes Club şi Mihai Ivaşcu de la Voom. Ce-am făcut acolo? Am fost la lansarea Michelin Primacy 3, aşa cum spuneam mai devreme, noul pneu produs de Michelin, pneu care va intra pe piaţa în lună Martie 2012.

Nu vreau să vă plictisesc cu un articol despre pneuri, însă ar fi bine şi v-aş sfătui să aruncaţi un ochi aici. Găsiţi mai multe detalii despre evenimentul din Valencia şi despre noua anvelopa lansată de Michelin.

Spuneam că nu vreau să vă plictisesc cu chestii tehnice, însă o să vă plictisesc cu felul în care ştie Michelin să facă un eveniment şi felul în care oamenii de la Michelin ştiu să se ocupe de tine.

Uite-aşa, într-o zi primesc un telefon de la Răzvan Diaconu, Operational Marketing Manager Michelin şi cel care ne-a însoţit la Valencia. Îmi spune pe scurt despre ce e vorba, îi spun că, în principiu, sunt de acord, însă mai aveam de pus câteva lucruri la punct. Se aranjează apele, îi dau omului mail şi iată-ne la aeroport. 🙂

Nu intru în toate amănuntele, însă vreau să vă spun că, aşa cum îi stă bine unei companii care se respectă, n-a lipsit nimic…dar absolut nimic. Începând de la hotel şi terminând cu evenimentul de pe circuitul Ricardo Tormo, unde, apropos, băieţii au creat un mic orăşel, pentru că totul să fie cât se poate de real. Problema e că asta nu-i tot. Ştiţi?! Uneori vine momentul în care fiecare dintre noi îşi pune întrebarea „da’ de ce mie? Da’ de ce eu?”. Vă răspund eu: pentru că fiecăruia dintre noi îi vine rândul. Şi acum mi-a venit mie. Marea companie aeriană Alitalia (cred. Că încă nu le-am găsit şi nu ştie nimeni unde sunt), ”decât” că mi-a pierdut bagajele. Ei bine, până la urmă, deşi nu era vina lor, cei de la Michelin, dar în mod special Răzvan, au avut grijă să nu-mi lipsească nimic. Dar absolut nimic. Ca să nu mai spun de telefoane, umblături etc. Însă despre asta o să vă povestesc în alt post, pentru că nu-i doar pierdutul bagajelor. Au fost mult mai multe. 🙂

Şi ca să nu spuneţi că-i normal să-i laud, că doar m-au dus în Spania, o să-i şi critic. În special pe Răzvan cu care am avut o discuţie despre Social Media şi neimplicarea lor în „partea asta de lume”. Sigură că nu ne-am bătut, însă a fost o discuţie „tăioasă” şi, sper eu, constructivă. Eu o ţineam pe a mea cu niscaiva conturi de Facebook şi Twitter, Ravzan o ţinea pe-a lui, că nu-i aşa simplu să întreţii nişte conturi oficiale ale unor companii. Eu ştiu că Răzvan a înţeles foarte bine ce am vrut eu de la viaţa lui, însă o mai spun o dată, poate văd şi alte companii mari care nu prea au treabă cu Social Media: „prieteni, ştiu că nu e simplu pentru o companie să fie prezentă pe Facebook, Twitter, Google+ şi altele. Noi, cei din Social Media, spunem doar că TREBUIE să fiţi prezenţi mai în toate cele menţionate. Ştim cu toţii că e complicat. Nu trebuie să ne spuneţi de ce e complicat. Trebuie doar să ne spuneţi că e un proces care, în cazul companiilor mari, necesită mai multă atenţie decât în alte cazuri, dar că faceţi tot ce puteţi pentru a intra în Social Media. Dacă alte companii au putut, puteţi şi voi. 🙂

Şi ghici ce?! Cum discutăm noi doi (Răzvan şi cu mine) despre Săuşăl Midia, numa’ ce aflu a doua zi că deja Michelin România şi-a făcut cont de Facebook. Şi tare m-am mai bucurat. Eram convins că se poate. Şi eram convins că băieţii de la Michelin au înţeles rolul Social Media. 🙂

Nu pot să nu închei cu mulţumirile de rigoare. Mulţumiri care se duc în principal către Răzvan şi apoi către toată echipa Michelin. Atât pentru invitaţie şi pentru eveniment, dar şi pentru sprijinul pe care mi l-aţi dat la greu. Mulţumesc! 🙂

Mai multe imagini în continuare Citește restul articolului

Redescoperă România 2011, Banat – Ziua 4

Cam greu de descris ziua patru din Redescoperă România 2011. E greu pentru că n-am vizitat nimic. Dar asta nu înseamnă că nu a fost o zi minunată. De ce? Deoarece la Sâmbătă de Sus, la hotelul la care am stat s-a adunat toată gaşca #dinRomania. Toată însemnând nu doar cei 20 de oameni din ultima ediţie. S-au adunat toţi nebunii frumoşi care au fost în Redescoperă România 2011. Toţi cei care în decursul anului s-au plimbat, au muncit, şi-au scris poveştile, ne-au arătat că în România sunt şi locuri pe care mulţi dintre noi nu le ştiam și care merită vizitate.

A fost o zi de relaxare, cu jocuri, concursuri şi alte multe surprize, în mare, socializare şi lucruri care ne-au făcut să ne simţim bine. De departe, din punctul meu de vedere, cel mai tare a fost concursul pe echipe. Să vă explic. Au fost 5 probe: „Mută-te pe ţeavă”, Recunoaşte şi refă nodul, Dă-i la poartă (pe jos, pe sus şi în bară), Arde-o pe Marghioala (trebuia să aprindem focul cu un cremene) şi Nimereşte cutia de bere. Arbitrii? Unu’ şi unu: Anca Bundaru, Doru Panaitescu, Toma Nicolau, Augustin Radu şi Andrei Zdetovețchi.

Trebuie să vă spun că a fost o mare hăhăială. Mare rău. În special la prima probă. „Mută-te pe ţeavă” s-a desfăşurat în felul următor: membrii echipei se aşează pe o ţeavă în ordinea lunilor în care s-au născut. Apoi, în timp de 10 minute trebuia să ne mutăm locurile, în aşa fel încât la final să fim aşezaţi în ordinea înălţimii, dar, toate astea, fără să coborâm de pe ţeavă şi fără să vorbim între noi. Imaginaţi-vă ce a fost acolo. 🙂

La Recunoaşte şi refă nodul nu cred că trebuie să vă mai spun despre ce e vorba, la Trage la poartă, aceeaşi poveste, însă, Arde-o pe Marghioala necesita ceva explicaţii. 🙂 Numele a fost dat de însuşi marele povestitor Augustin. Ideea era să aprindem un foc, având la dispoziţie un cremene, o coală de hârtie, o săpăligă şi lemne. Nu pare mare şmecherie, dar atunci când trebuie s-o faci într-un anume timp, treaba nu mai e aşa simplă pe cât pare. Iar la ultima probă a trebuit să nimerim o cutie de bere cu bilele cu care se joacă Pentaque. Ca să întelegeţi mai bine aveţi mai jos câteva imagini filmate de Răzvan Baciu.

Seara s-a terminat cu Decernarea premiilor Redescoperă România, unde fiecare dintre noi a primit câte o diplomă. Cu mesaj, evident. Nu-mi găsesc cuvintele pentru a vă spune cum a fost, dar vine filmuleţul facut tot de Răzvan.

Cam asta-i… S-a terminat. S-a terminat un lucru făcut frumos. S-a terminat un proiect care a reuşit să adune o mulţime de oameni frumoşi. S-a terminat un proiect care a făcut ceva pentru România si care va mai face multe pentru România. Va mai face, pentru că sunt sigur că Redescoperă România va continua. Şi pentru că un astfel de proiect trebuie să meargă înainte. Cât se poate de mult. De aceea, eu nu vreau să le spun colegilor “la revedere”, ci „pe curand”. Va rămane proiectul la care ţin cel mai mult şi pe care-l voi promova cât voi putea de mult aşa cum am făcut-o şi până acum.

Colegii, pe curând! 🙂

Festivitatea de premiere dinromania from razvanbb on Vimeo.

Redescoperă România este un proiect Petrom, împreună cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul Naţional al Ţaranului Român

Sursă foto 1-12 Ivo

Mai multe imagini în continuare Citeşte restul articolului

Redescoperă România 2011, Banat – Ziua 3

Se spune despre Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale Astra din Sibiu că, din reţeaua naţională a muzeelor în aer liber, ar cam fi unicat. Şi tind să fiu de acord cu spusele oamenilor, pentru că este foarte frumos şi foarte interesant construit. Ca să nu mai vorbim despre ce găseşti aici. Este în genul Muzeului Satului, dar are altceva, e altfel aşezat şi e şi asfaltat. 🙂 Mai degrabă e oarecum asemănător cu Muzeul Satului Maramureşean. În cea mai mare parte, discutăm despre tehnica populară, colecţie de unelte, instalaţii, sisteme de depozitare şi mijloace de transport. Proiectul iniţial a fost prezentat în 1962, de altfel, până în 1990 numindu-se Muzeul Tehnicii Populare, moment în care, proiectul a fost completat şi cu arhitectură populară sau monumente de cult religios.

Şi-am ajuns la Câlnic. La Cetatea Câlnic. Un loc care ascunde o istorie de vreo câteva sute bune de ani. Mai exact, anul construcţiei pare a fi 1272. Se mai povesteşte că în 1599 Calnicul a fost jefuit de armatele lui Mihai VIteazu. Asta, aşa, că mici detalii.

Cetatea arata foarte bine, deşi a trecut atâta vreme. Însă, nu cred că s-ar supăra nimeni dacă s-ar mai şi investi câte ceva. E pacat să laşi astfel de locuri să se părăduiască. Am intrat şi în crama care până în 1989 încă mai păstra butoaie cu vin. Butoaiele există, însă vinul a cam dispărut. N-am ratat ocazia de a urca în turn, unde, împreună cu Doru Panaitescu am tras puţin de limba unuia dintre clopote. Încet, doar cât să atingă marginea. Nu vreţi să ştiţi cum a răsunat în toată localitatea. 😀

Ne-am oprit pentru câteva minute şi la Cetatea Făgăraşului, da’ cum era cam târzior, am plecat spre Sâmbătă de Sus, de unde va şi scriu. Mai scurt azi, într-adevăr. Vedem ce-o mai fi pentru mâine. 🙂

Mic update cu sceneta “Nişte ţărani”. În rolurile principale Augustin si cu mine. Imaginile au fost filmate de Adrian Ciubotaru. 🙂

Redescoperă România este un proiect Petrom, împreună cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul Naţional al Ţaranului Român

Mai multe imagini ]n continuare Citeste restul articolului

Redescoperă România 2011, Banat – Ziua 2

Da, încep cu ziua doi, pentru că, după toate peripeţiile prin care am trecut zilele astea, după o noapte în care am dormit doar 3 ore, am ajuns şi eu alături de echipa Redescoperă România. Unde? Într-unul dintre oraşele mele preferate din ţară: Timişoara. Nu ştiu… oricât de obosit aş fi, oricât de necăjit aş fi, oraşul ăsta îmi schimbă tot. Mă face să zâmbesc, mă face să mă simt „acasă”. 🙂

Prima oprire a fost la Muzeul de Artă Timişoara, unde ne-a aşteptat doamna Claudia Mandi, muzeograf şi plastician, dar şi cea care ne-a prezentat muzeul. Nu ştiu dacă traseul pe care l-am făcut noi e şi cel care se face de fiecare dată. Am început cu sălile dedicate lui Corneliu Baba şi picturilor sale. E şi partea care pe mine m-a impresionat cel mai mult. Şi vă spuneam că felul în care ne-a fost prezentat muzeul. Am început cu pictorul Baba, ale cărui picturi te introduc într-o oarecare stare de tristeţe, am mers mai apoi la Sala Barocă şi am terminat cu partea de artă contemporană, care îţî schimbă optica şi te face să zâmbeşti. 🙂

Următoarea oprire a fost la Muzeul Satului Bănăţean. Frumuşel, dar încă se mai restaurează unele case, plus că lucrează la nişte alei. Însă merita o oprire de câteva minute şi o micuţă plimbare. Sunt câteva căsuţe chiar drăguţe.

Întotdeauna sportul e binevenit, aşa că am urcat până la Cetatea Şoimoş. Trebuie să ajungeţi aici. E atâta linişte… Plus că ne-au bucurat privirile câteva multe buburuze.Insă ce merită, e şi un aurcus/coborâş care scoate toată vlagă din tine. Mic sfat: nu veniţi cu încălţări nepotrivite. De preferat bocanci. În rest, spor la deal. 🙂

Apoi am ajuns la Castelul Săvârşin, castel construit între anii 1650-1680 şi care aparţine Familiei Regale Române. Cum mai totul a fost confiscat de comunişti la acea vreme, adică prin 1948, la fel s-a întâmplat şi cu proprietatea familiei regale. Totul a revenit familiei la 1 Iunie 2001. Pentru moment castelul se află în faza de restaurare, noi găsindu-i aici chiar pe arhitecţii care se ocupa de acest lucru. Şi ca să nu bateţi drumul degeaba, trebuie să ştiţi că nu se poate vizita (din nefericire), fiind proprietate privată. Însă, din fericire, atunci când va fi gata, părţi din domeniu vor putea fi vizitate. Imaginile pe care le vedeţi, au fost publicate cu acordul Casei Regale a României.

Ne-am oprit pentru două poze şi la Biserica Gurasada, una dintre cele mai vechi biserici din piatră din România.

Atât pentru azi. Ne auzim mâine. 🙂

Redescoperă România este un proiect Petrom, împreună cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul Naţional al Ţaranului Român

Mai multe imagini în continuare Citeşte restul articolului

Normal…

Netulburat? Doar un sinonim pentru normal.
Obişnuit? Poate fi un alt sinonim pentru normal. Oamenii au avut întotdeauna nevoie de normalitate. Sau nu? Ce înseamnă normalitate? Depinde… Depinde de fiecare.
Răgaz? Noi parcă nu mai avem… Ei, îmi dau senzaţia că au…
Molcomi? Aşa vi se par oamenii din clip, nu? Nu, nu-s molcomi. Sunt doar normali.
Acalmie? Nu pare a fi un oraş în stare de acalmie. Nimic nu prefigurează vreo perioadă de frământări care urmează a veni. În Normal, totul e normal. 🙂
Linişte? Dacă aş fi pus să rezum într-un cuvânt starea de normalitate, probabil, asta ar fi cuvântul: linişte.

NORMAL. Aşa se numeşte o localitate din Illinois, Statele Unite. Aşa se comportă oamenii care locuiesc zi de zi aici. Aşa pare şi felul în care maşinile se mişca pe stradă… Totul e cât se poate de normal… 🙂

Iar cei de la Mitsubishi au reuşit să folosească la maxim o astfel de oportunitate. Să se folosească de Normal, într-un mod cât se poate de normal… 🙂

Via TVDece