Love Story sau Sad Story?
Dacă tot vorbeam zilele trecute despre muzica din filme, am zis că ar fi cazul să scriu un articol la care mă gândesc de ceva vreme. Subiectul? Filme de dragoste. Ce analizez? Clasificarea unor filme în categoria “Filme de dragoste”. Cine face această clasificare? Noi toţi. Uneori chiar marii critici de film. De ce o facem astfel? Nu înţeleg.
Adică înţeleg eu, dar nu prea e corect. Din punctul meu de vedere, nu orice film în care apare o poveste de dragoste, este un film de dragoste. Ştiu, în dragoste se mai şi plânge. Dar in unele filme de dragoste se plânge prea mult. Oamenii suferă, se chinuiesc, unii sunt bolnavi, alţii mor… Atunci cum poate fi aceea o poveste de dragoste? Cum poate fi acel film un film de dragoste? Am înţeles, oamenii se iubesc, iar povestea lor se întinde pe tot parcursul filmului. Dar de aici şi până la a fi un film de dragoste, mi se pare cale lungă. În cel mai fericit caz (dacă pot folosi cuvântul “fericit”) este un film trist, o dramă, povestea dureroasă a doi oameni care se iubesc.
Sa dezvoltăm puţin. Şi o sa iau ca exemplu câteva filme pe care nu cred că le-aţi ratat.
Putem să clasificăm Gone With the Wind ca fiind un film de dragoste? Dar despre Titanic ce părere aveţi? Aşa cum spuneam şi în titlu: Love Story sau Sad Story? Dar Ghost? Oare să vă întreb despre Romeo şi Julieta? Aţi văzut Sweet November? Cum poate fi acesta un film de dragoste? Drama? Da! Tragedie? Da! Cam astea ar fi categoriile în care eu încadrez toate aceste filme. Într-adevăr, fiecare dintre ele cu o poveste de dragoste, dar clar nu pot spune că sunt filme de dragoste.
Vreţi să ştiţi care ar fi după părerea mea câteva filme, într-adevăr, de dragoste, romanțioase? O să vă ofer doar trei titluri: The Sound of Music, Pretty Woman, You’ve Got Mail.
Ştiu, nu orice poveste de dragoste trebuie sa se termine bine. O poveste de dragoste, este o poveste de dragoste. Cu tot ce presupune asta: lacrimi, durere, suferinţă, zâmbete…tot. Dar cu toate astea, filmul de dragoste trebuie să înceapă frumos, să se desfăşoare frumos şi să se termine frumos, nu credeţi?
Ştiţi cum e? Ca în poveştile pe care le citeam în copilărie. Şi ne plăceau, nu? Şi Alba ca Zăpada, şi Capra cu trei iezi, şi Scufiţa Roşie, şi multe altele. Însa puţini dintre noi vedeam cât de malefică e mama Albei, sau masacrul pe care-l face lupul când reuşeşte să intre în casă, sau cruzimea cu care celalalt lup o mănâncă pe bunicuţă. Chiar dacă la final totul se termina cu bine.
Tocmai de aceea, în momentul în care mă uit la o poveste de dragoste şi zâmbesc de la început până la sfârşit, pot spune „da, am văzut un film de dragoste!”. Altfel…
8 Responses to “Love Story sau Sad Story?”
Leave a Reply
Subscribe & follow
Ai zis pe sufletul meu. Nici eu n-am inteles vreodata cum pot fi considerate “de dragoste” filmele alea. Poate “cu dragoste”.
De asta l-am si scris. Sa vad cat mai multe pareri. Pana acum, dupa comentariile de mai jos, e egalitate. 🙂
Dragostea nu insemana rauri de lapte si miere de dimineata pana seara, de la tinerete pan’la batranete. Nu inseamna confort continuu, siguranta nestramutata si zambet nemarginit. De ce le mai multe ori, nu e pace, nu e numai lumina.Este in acelasi timp obsesie, dependenta, frustrare si totodata placere, extaz, nebunie.
Asadar, pentru mine filmele care au legatura, macar putin cu trairile reale, sunt filme de dragoste ce merita vazute.
Intr-adevar avem nevoie si de basme si de happy-end, avem nevoie sa credem in forta Binelui, dar asta nu neutralizeaza realitatea si filmele ei.
Andreea, tu ai înţeles foarte bine ce am vrut eu să spun. Aşa este, în dragoste sunt prezente toate cele pe care le-ai enumerat tu. Şi e firesc să fie aşa. Însă, dacă ar fi cu moderaţie, totul ar fi perfect. Âsta e un aspect.
2. Eu m-am referit strict la încadrarea lor în “filme de dragoste”. Să nu mă înţelegi greşit. Iubesc toate filmele pe care le-am menţionat mai sus, dar nu le pot pune eticheta de “filme de dragoste”. Pur şi simplu nu pot. 🙂
PS: Cu un lucru, totuşi, nu pot fi de acord cu tine: în dragoste, obsesia şi dependenţa nu-şi au locul. E fix părerea mea. 🙂
Ca bine mai spui, Sorine!
Se zice “iubirea este cel mai frumos sentiment”. Cum asa, cand eu vad in filme ca este ceva de care trebuie sa fugi cat poti. Mai bine iti scoti maseaua de minte cu patentul.
Nu spun ca trebuie sa curga rauri de lapte si miere, da’ nici oceana de smoala.
Iubirea inseamna si obsesie,dependenta…dar frumos, delicat (cum spunem toti ca este iubirea) si nu la modul patologic,maniaco-depresive, etc.
Dupa logica filmelor “de dragoste”, cand auzi “m-am indragostit”, imediat iti vine sa spui “vai, naspa! Imi pare rau pentru tine! Ce trist!”. pentru ca urmeaza o perioada de tragedii, de intamplari oribile, de plans pana la epuizare psihica, unu’ moare, altu’ cade in cap si ramane la pat pt toata viata, dar…iubirea este frumoasa. Bleah! Exista si asemenea situatii, dar totusi.
Sau auzi “ce-am plaaaaaans, ce film trist, de dragoste. El moare si o bantuie pe ea. Ce iubire frumoasa!” Vis!
Mie imi place filmul “The ugly truth”. E cu iubire, e frumos, e vesel.
Parca am senzatia ca pe la americanii astia e cu iubirea horror. parca la italieni, spanioli…exista inca iubire frumoasa prin filme. Zic si eu…
Hai, că mai aveai puţin şi luam comentariul tău drept articol. 😆
Da, cam asta e şi părerea mea. Cât despre comparaţia americani-italieni/spanioli, e clar: latini=corazon, dar un corazon frumos. 😀
Exista inevitabil o determinare culturala care ne face sa ne asteptam ca la o poveste de dragoste trebuie sa zambim… de la inceput pana la sfarsit…
Dar e, in opinia mea, o determinare artificiala si la ea contribuie cu brio povestile de gen Alba ca Zapada.
Dragoste e si daca e suferinta. Dragoste e si daca e tristete.
Incadrarea in “filme de dragoste” ar trebui sa se bazeze pe ponderea pe care povestea de dragoste (indiferent daca zambim sau plangem la ea) o are in economia filmului… nu pe cat de frumos si de luminos se termina.
Îmi pare rău, dar în cazul meu, dacă la final mă podidesc lacrimile, nu pot spune că am văzut un film de dragoste. Pot spune doar că am văzut un film trist, cu o poveste de dragoste. 🙂