Ce faci…
…atunci când simţi că nu mai poţi? Ce faci dacă ţi se pare că ceea ce faci nu te mai reprezintă? Ce faci dacă simţi nevoia să refulezi? Ce faci dacă vrei s-o iei de la capăt? Ce faci dacă trăieşti într-o societate cu principii, în special dacă acele principii ţin de religie? Ce faci dacă acele principii nu sunt şi ale tale? Ce faci dacă lumea din jurul tău merge după acele principii şi tu eşti privit/ă cu ură?
Ce faci dacă trăieşti doar pentru cei din jur? Ce faci dacă ai o familie, un copil, dar simţi că locul tău nu mai e acolo? Ce faci dacă fericirea celorlalţi nu e şi fericirea ta? Ce faci dacă simţi nevoia să râzi, dar nu poţi, pentru că nu ai motive? Ce faci dacă afară e înnorat, dar în sufletul tău vrei să fie soare? Ce faci dacă vrei să iubeşti şi vrei să fii lasat/ă să iubeşti? Ce faci dacă vrei o altfel de independenţă şi nu o independenţă dependentă?
Până la urmă, ce faci dacă vrei mai mult? Da, tu, cititorule drag! Tu! Ce faci? Ai curajul să laşi tot pentru a o lua de la capăt? Pentru că orice ai spune, ai nevoie de ceea ce se cheamă „curaj” pentru a te rupe de tot ce a fost şi a te aseza la o nouă linie de start.
Deci, ce faci?
PS: V-aş sfătui să vedeţi A Price Above Rubies. O să vă dea de gândit…
8 Responses to “Ce faci…”
Leave a Reply
Subscribe & follow
Great minds think alike :).
Acum cateva zile scriam si eu ceva asemanator. O fi astenia de primavara vinovata?
În cazul meu, nu. Mi-a rămas întrebarea asta în cap imediat ce am văzut filmul. Atunci am şi schiţat articolul, dar nu l-am publicat până acum. 🙂
Un ceai de valeriana si s-a rezolvat cazul 🙂
Înainte, sau după ce ne aşezăm la linia de start? 🙂
Da’ ne asezam impreuna? 🙂
Era o întrebare pentru cei care vor s-o ia de la capăt. :))
Nu stiu unde am citit si cand (oricum demult) urmatorul indemn, pe care nu l-am mai uitat: Sa devii cel ce esti. Mi se intampla si cred ca se intampla tuturor cateodata sa simta ca nu rezoneaza cu cei din jur, cu ceea ce fac, cu mediul inconjurator in general. Ca nu sunt autentici, nu sunt liberi si intr-o oarecare masura, s-au ratat, tradandu-se pe ei insisi.
Raspunsul meu la ceea ce intrebi foarte frumos este… nu stiu. Sper totusi ca e un raspuns de moment.
Mi-a placut mult articolul:)
Mulţumesc! 🙂
Într-adevăr, e greu de răspuns la o astfel de întrebare. Probabil, cel mai corect răspuns este “Nu ştiu”. Deşi e foarte simplu să spui “Da, mă rup de toate şi o iau de la capăt”. Problema vine abia când eşti pus în acea situaţie. 🙂