O poveste cu o amendă
Se făcea că era o seară frumoasă de vineri. Eu mă întorceam acasă de la Bucureşti. Conduceam liniştit un MINI pe care tocmai ce-l luasem în teste şi cu care urma să plec la Timişoara. Ştiu că nu e o scuză, dar fără să-mi dau seama, probabil, am apăsat mai tare pedala de acceleraţie. Şi, de după un colţ, apăru un nene poliţist. A întins frumos mâna şi m-a oprit cat se poate de regulamentar.
Am tras pe dreapta, a venit la maşina, eu am dat geamul jos, el s-a prezentat şi m-a întrebat dacă ştiu de ce m-a oprit. I-am răspuns că n-am nici cea mai vagă idee, iar el m-a informat ca am depăşit puţin limita de viteză în localitate. Nu l-am contrazis. Aşa o fi fost. Mi-a cerut actele şi s-a îndreptat către maşina de poliţie, unde mi-a întocmit binecunoscutul proces verbal de contravenţie. Fusesem prins de către radar cu viteza de 70 km/h în localitate. Concluzia? 2 puncte de penalizare şi 134 lei amendă. Am semnat fără probleme şi am plecat.
Fiind vineri seara, nu mai aveam unde plăti cei 67 lei care reprezentau jumătate din minimul amenzii. Şi cum duminică plecam la Timişoara, urma să plătesc acolo. Primul lucru pe care l-am făcut luni, a fost să mă prezint la Primăria din Timişoara, ca un cetăţean onorabil ce mă aflu, unde am plătit amenda.
Toate bune şi frumoase. Până acum vreo săptămână, când buna mea mamă, pensionară fiind, era în vizită la fostele ei colege de la Primărie. Fetele îi spun că am o sumă restantă de plată, probabil o amendă, mama mă sună, mă întreabă, îi explic că am plătit acea amendă, mama vine la mine, îi dau copia chitanţei, se întoarce la fete, le dă copia, fetele o anexează la documentele respective şi gata. Treaba ca şi rezolvată.
Din nou toate bune şi frumoase, dar până alaltăieri, când găsesc în cutia poştală un aviz prin care eram anunţat că am o recomandată venită din partea Primăriei. Am zâmbit şi am sperat să nu fie ceea ce cred eu. Ieri m-am dus la poştă şi am ridicat recomandata. Am deschis-o. Nu, nu mă înşelasem. Era ceea ce credeam eu, respectiv una bucată SOMAŢIE, prin care eram înştiinţat că figurez în evidenţa fiscală cu următoarele sume de plată (Amenzi 134 lei + 5 lei cheltuieli executare), pentru care s-a început executarea silită în temeiul titlului executoriului vieţii, emis de Serviciul Finanţelor Publice al Municipiului.
Cred că aţi înţeles cu toţii de ce am scris acest articol. Şi nu ştiu dacă ar mai fi de adăugat ceva. Nu cred că ar mai fi de adăugat ceva. Poate doar atât:
Alooooooo… primăriile… finanţele… poliţia…ne trezim şi noi?! Facem şi noi un sistem centralizat (mai cu talent)? Ca atunci când cineva plăteşte o amenda la ORICARE primărie din ţara asta, să fie şters automat din sistem? Dacă nu se poate, încercăm să ne sincronizăm? Să luăm cumva legătura, o primărie cu cealaltă, şi să anunţăm că un dobitoc (recte, eu), a achitat o amendă şi trebuie şters din listele de datornici (sau cum dracu’ s-o chema)? Şi dacă nici acest lucru nu s-a întâmplat, şi dobitocul (recte, eu) a adus hârtia care face dovada că a plătit amenda, să fim puţini mai atenţi şi să muncim (din nou mai cu talent), ca să nu-i mai trimitem somaţie dobitocului (recte, tot eu)?
Din păcate pentru voi (deşi nu cred că vă interesează), eu sunt unul dintre dobitocii care păstrează astfel de hârtii. Pe toate. Cel puţin un an. Dar ce face omul care aruncă toate chitanţele? Asta unu la mână. Doi la mână: poate încercăm, aşa cum spuneam, să ne sincronizăm puţin, pentru că, până la urmă, cele doua hârtii care formau acea somaţie, tuşul imprimantei care a tipărit acele hârtii, curentul folosit la calculatorul prin intermediul căruia s-au listat acele hârtii, plus plicul, timbrul şi taxa pentru poşta, SUNT PLĂTITE DIN BUZUNARUL MEU.
Vă mulţumesc! 🙂
4 Responses to “O poveste cu o amendă”
Leave a Reply
Subscribe & follow
Hahahaha, acum am înţeles de ce-ai fost absent în ultimele zile. Şi cât te-ai mai foit prin Timişoara să plăteşti amenda =))
Să ştii că n-are legatură cu faptul că am fost absent. Am fost absent din cu totul alte motive. 🙂
dobitocul care a aruncat chitanta ce trebue sa faca dupa ce primeste scrisoare ,citatie ,si somatie de executare ,ca nu prea inteleg cum sa procedez cu o amenda platita in alt oras ,trebuie sa merg acolo sa iau copie la chitanta ,trebuie neaparat mers personal/
Nu cred că trebuie să mergi personal. Adică n-ar fi normal… Incearcă să iei legatura cu Primaria din acea localitate si sper să-ti poată trimite o copie pe fax sau mail.
Succes! 🙂