N-am ce face, Ruxa. Ştiu că dintre cele zece scrise de mine, ai recomandat şi tu câteva, dar n-avem ce face. Daca mulţi scriem despre aceleaşi locuri, înseamnă că, într-adevăr merită văzute, merită bătute cu piciorul, merită menţionate, merită, până la urmă, promovate, nu? 🙂

Transfăgărăşan – Este locul în care, dacă s-ar putea, aş vrea să ajung în fiecare an. E minunat. E vis. Şi aşa cum o spun şi alţii, este unul dintre cele mai frumoase drumuri din lume.

Alba Iulia – Despre Alba Iulia am scris acum câteva zile. Deşi nu am văzut tot oraşul, atât cât am văzut, respectiv Cetatea, m-a făcut să mă gândesc la faptul că voi reveni. Când? Nu ştiu, dar o voi face.

Vulcanii noroioşi – E locul care te duce cu gândul într-o altă lume, în altă dimensiune. Chiar dacă pare un loc foarte ciudat, totul e cât se poate de plăcut.

Dunărea la Cazane – Să ştiţi că zona, în mare, nu m-a dat pe spate, E una din parţile sărace ale României şi acest lucru se vede cu ochiul liber. Insă, dacă ajungeţi prin acele locuri, n-ar trebui să rataţi Cazanele şi Statuia lui Decebal. Ai senzaţia că peisajele nu-s reale. Iar statuia, este mai mult decât impresionantă.

Sighişoara – E locul care mi-a rămas în suflet. Eram în concediu şi am ajuns in Sighişoara seara târziu. Am căutat un loc în care să stăm la masă. Şi am ajuns la Hotel Sighişoara. Deşi era târziu, printre noi erau şi persoane care parca ar fi vrut o ciorbă. Am fost primiţi în crama hotelului, unde unul dintre chelneri s-a comportat cu noi cum de puţine ori mi-a fost dat să văd. Dar pana la urmă nu ăsta e rolul articolului. Am vrut doar să vă spun că un simplu om, ne-a făcut să ne simţim ca acasă. Cât despre Sighişoara, nu ştiu dacă sunt multe de spus. Ştiu că mulţi aţi fost acolo. Şi dacă nu aţi fost, vă sfătuiesc s-o faceţi.

Citește restul articolului