Ce se poate vizita în judeţul Vaslui
Atunci când am aflat că Sebi şi Robert vor ajunge şi în Vaslui cu Redescoperă România pe 2 roţi, m-am gândit că ar fi cazul să văd pe unde să-i duc şi ce ar putea vizita, deşi cam ştiam ce ar fi de văzut. Şi în oraş şi în judeţ. Cum ei n-au avut timp să meargă în toate aceste locuri, m-am gândit că ar fi bine să le pun pe toate într-un articol, că…nu se ştie niciodată. Poate le va fi de ajutor celor care vor mai face parte din proiectul Redescoperă România, sau le va fi de ajutor celor care sunt în trecere prin judeţ şi ar vrea să ştie cam ce se poate vizita în zona asta a ţării.
Aşa cum spuneam, o să împart articolul în două, mai exact “în oraş” şi “în judeţ”.
În oraş
1. Muzeul Judeţean Ştefan cel Mare
2. Mausoleul lui Peneş Curcanul
3. Biserica Domnească „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”
4. Şantierul arheologic Curţile Domneşti
În judeţ
1. Podul medieval din Cănțălărești
2. Mareşalul Constantin Prezan, Comună Dumeşti, sat Schinetea
3. Casa memorială Elena Cuza şi Conacul Rosetti-Solescu, Soleşti
4. Movila lui Burcel şi Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena
5. Casa Memorială Emil Racoviţă, Comună Dăneşti, sat Emil Racoviţa
6. Podul Înalt
7. Podul Elena Cuza
Şi să începem.
1. Muzeul Judeţean Ştefan cel Mare
Pe 18 Octombrie 1974, printr-o dispoziţie dată de către Consiliul Popular de la acea vreme, se înfiinţează ceea ce se va numi Muzeul Judeţean Vaslui şi care, după aproximativ un an, pe 27 Septembrie, îşi deschide porţile. În primă fază, acesta a avut un profil mixt, istorie şi etnografie, iar acum, secţiile sunt împărţite astfel: Istorie veche şi arheologie, Istorie medievală, Istorie modernă şi contemporană, Cultură şi civilizaţie, Tezaur – Numismatică – Medalistică, Etnografie şi artă populară, Artă românească contemporană.
Sursa
2. Mausoleul lui Peneş Curcanul
„Plecat-am nouă din Vaslui,
Şi cu sergentul, zece,
Şi nu-i era, zău, nimănui.
În piept inima rece…”
Probabil ştiţi despre ce vorbesc. Peneş Curcanul este eroul Războiului de Independenţă din 1877. Pentru cei care nu ştiu, numele real al acestuia este Constantin Ţurcanu şi la acea vreme, era sergent în Regimentul 13 Dorobanţi. Pentru el, dar şi pentru alţi eroi care au luptat în acest război, a şi fost construit Mausoleul Peneş Curcanu. Opera aparţine sculptorului I. Scutari şi a meşterilor italieni Luise Severiano şi Victor Bibuitto, şi se află situat în cimitirul central din Vaslui.
Sursa
3. Biserica Domnească „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”
Probabil toată lumea ştie că se spune despre Ştefan cel Mare că a ctitorit atâtea biserici, câte lupte a câştigat. Una dintre acestea este în Vaslui şi se numeşte Biserica Domnească „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”. A fost construită în 1490 pe locul unei biserici mai vechi, iar în 1820 a fost reconstruită de către Maria Cantacuzino, văduva logofătului Costache Ghiga şi proprietar al târgului Vaslui. Evident, de-a lungul timpului au mai avut loc lucrări de restaurare, ultimele fiind făcute între 1913-1930.
Pentru cunoscători şi interesaţi, biserica este un monument reprezentativ al arhitecturii, una dintre particularităţi fiind pronaosul care este supralărgit. Apoi, intrarea vest este zidită din piatră şi cărămidă aparentă, faţada este realizată din arcături, ocnițe de piatrã şi discuri din ceramică smălţuită. Tot pe faţada vest se afla şi pisania în limba slavonă, sculptată în piatră în 1940.
Sursa
4. Şantierul arheologic “Curţile Domneşti”
Alături de Biserica Domnească despre care tocmai am vorbit, exista şi Şantierul Curţile Domneşti, despre care v-am povestit atunci când Sebi şi Robert au ajuns la Vaslui. Nu vă mai spun nimic decât că sper că va veni o zi când se vor relua lucrările aici.
Sursa 1, 2
Cam atât ar fi mai important în Vaslui, asta excluzând zona centrală unde, în faţa Consiliului Judeţean, stă frumos statuia lui Ştefan cel Mare. Acum să trecem la judeţ.
1. Podul medieval din Cănțălărești
Şi încep tot cu un loc pe care amicii din Redescoperă România pe 2 roţi l-au văzut. Nici despre acesta nu o să vă spun prea multe, pentru că deja am făcut-o aici, însă o să vă reamintesc povestea care spune că, de fapt, aici ar fi fost Bătălia de la Vaslui şi nu acolo unde acum există Statuia Ecvestră a lui Ştefan cel Mare.
Sursa
2. Mareşalul Constantin Prezan, Comuna Dumeşti, sat Schinetea
Dacă tot aţi ajuns la Cănţălăreşti, ar fi păcat să nu mai bateţi încă 20-30 km până în satul Schinetea, comuna Dumeşti (înspre Roman), să vedeţi conacul care a aparţinut mareşalului Constantin Prezan. Acesta s-a născut pe 27 Ianuarie 1861 în satul Sterianul de Mijloc, comuna Butimanu (Dâmboviţa) şi a murit pe 27 August 1943 în satul Schinetea, judeţul Vaslui.
A fost unul dintre cei trei mareşali ai Armatei Române din toate timpurile şi membru al Academiei Române. A fost înălţat la acest rang în 1930 împreună cu Alexandru Averescu şi a urcat toate, dar absolut toate treptele ierarhice, de la sergent până la mareşal.
Aşa cum spuneam mai sus, în localitatea Schinetea se afla conacul care a aparţinut acestuia, unde este şi înmormântat împreună cu soţia sa Olga.
Sursa 1, 2
3. Casa memorială Elena Cuza şi Conacul Rosetti-Solescu, Soleşti
Mergem în cealaltă parte a judeţului, adică spre Iaşi. La 15 kilometri de Vaslui se află localitatea Soleşti, locul în care s-a născut Elena Cuza şi locul în care încă mai exista şi Casa Memorială. Spun “încă”, pentru că, din păcate, casa se afla în ruină.
Totuşi ceva poate fi vizitat: casa Rosetti-Solescu, biserica, mormintele familiei Elena Cuza. Tot acest ansamblu se afla pe lista monumentelor istorice din Vaslui. Şi ca să fie mai exact, acesta cuprinde: Conacul Rosetti-Solescu, parcul cu arborii seculari, zidul de incinta şi Biserica Adormirea Maicii Domnului. Aşa cum spuneam, în curtea bisericii sunt înmormântaţi mai mulţi membri ai familiei: Elena Cuza, soţia lui Alexandru Ioan Cuza, mama sa Ecaterina Rosetti, fiica logofătului Dumitrache Sturza, Gheorghe Rosetti (1853-1916) și soția sa Olga Giers-Rosetti (1853-1924), fiica ambasadorului francez la Petrograd.
Sursa 1, 2
4. Movila lui Burcel şi Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena
Lăsaţi Soleştiul în spate şi mergeţi mai departe către Iaşi. La doar câţiva kilometri o să daţi peste Movila lui Burcel, loc care are o poveste aparte, poveste pe care o s-o vedeţi puţin mai jos. Aici o să găsiţi şi Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena. Prima „piatra” a fost pusă în 1996 mulţumită arhimandritului Ştefan Guşă, însă în toamna anului 2005, din cauza unui scurtcircuit, biserica a ars complet. În locul acesteia au fost ridicate alte două biserici, una din lemn pentru călugări, alta din piatra pentru cei care vin aici. Trebuie să mai ştiţi că la movilă nu exista apă potabilă. Eforturi au fost, s-a forat până la 300 metri adâncime, dar nimic. Totuşi s-au găsit câteva izvoare de coastă cam la 1 km distanţă, dar cum nu au fost fonduri să ajungă aducţiunea până aici, apa se cară cu sacaua cam de la 2 km.
Şi iată ce spune şi povestea Movilei lui Burcel: „Într-o zi de sărbătoare, domnul Ştefan cel vestit, domnul cel nebiruit, umbla prin ţară să vadă cum trăiesc oamenii. Pe un deal a întâlnit un om: ara, cu un plug tras de un singur bou. Mirat, vodă s-a apropiat de dânsul şi l-a întrebat: „Cum te cheamă, omule?” „Şoiman, măria ta, Şoiman al lui Burcel”. „De ce ari în zi de sărbătoare, când toată lumea se odihneşte ori se veseleşte, cu cântece, la horă?” „Sunt om sărac, măria ta, şi invalid”. „Da?… se miră iar voievodul, văzând că, în adevăr, Şoiman nu avea mâna dreaptă. Unde-ai pierdut mâna?” „Apăi, în focul luptei la Vaslui, măria ta, mi-a căzut ghioaga din mâna de o sabie păgână; dar n-a căzut numai ea, a căzut şi mâna mea cu turcu-alăturea. Ciung fiind, nu pot munci ca lumea. De aceea am ajuns sărac: n-am nici boi, nici plug. M-am rugat de cei bogaţi, dar n-au vrut să-mi împrumute un plug. Atunci, aşa ciung cum mă vezi măria ta, am prins un bou dintr-o cireada furată de tătari, iar un om bun la inimă mi-a împrumutat plugul. Mi l-a dat însă numai pentru ziua asta, de sărbătoare, când el se odihneşte. De aceea, măria ta, îmi ar ogoraşul acum, în zi de sărbătoare”.
Ştefan Vodă a ascultat povestea lui Şoiman şi, cum era om drept şi iubitor de popor, a grăit: „Şoimane, ia punga aceasta şi cumpără-ţi plug cu şase boi, iar dealul acesta ţi-l dăruiesc ţie tot, ca să-l ai de plugărie”. „Mulţumesc, măria ta, s-a închinat Şoiman în faţa lui vodă, punând genunchiul la pământ; eşti bun şi darnic. Mulţumesc şi mă bucur că voi avea de unde să-mi scot pâinea cea de toate zilele. Rău îmi pare însă că nu mai pot merge la război. Numai cu stânga nu pot trage cu arcul. Şi nici ghioaga n-o mai pot mânui cu vârtute”.
Când a rostit cuvântul război, voievodul Ştefan şi-a amintit că-l cunoştea pe Şoiman din bătălia de la Vaslui. L-a îmbrăţişat şi i-a zis: „De folos ţării tot poţi fi, Şoimane. Pentru că eu ţi-am dat în stăpânire acest deal, ca în vârfu-i să te-aşezi ca stejar să priveghezi, şi duşmanii de-i vedea, c-au intrat în ţara mea, tu să strigi cât îi putea: Sări, Ştefane, la hotară, c-a intrat sabia-n ţară! Atunci eu te-oi auzi, ca un zmeu m-oi repezi şi nici urmă-a rămânea de duşman în ţara mea”.”
Sursa 1, 2
5. Casa Memorială Emil Racoviţă, Comuna Dăneşti, sat Emil Racoviţă
Acum, cum vreţi. La Casa Memorială Emil Racoviţă din satul cu acelaşi nume, puteţi ajunge în două feluri. Fie după ce aţi ieşit din Vaslui ajungeţi în satul Moara Domnească unde faceţi stânga (spre Fereşti) şi apoi ţineţi drept, fie de la Movila lui Burcel, mergeţi înainte spre Codăeşti, unde faceţi stânga.
Emil Racoviţa s-a născut la Iaşi, însă şi-a petrecut copilăria la Șurănești. Aşa se numea satul înainte de a deveni „Emil Racoviţă”. N-o să vă povestesc toată viaţa şi activitatea savantului. Google vă stă la dispoziţie. Însă o să vă spun că în casa memorială o să găsiţi obiecte legate de copilăria acestuia, diverse fotocopii, dar şi diverse lucruri care au legătură cu viaţa şi activitatea academicianului Emil Condurachi şi a lui Grigore Th. Popa, reprezentant al Şcolii de Anatomie Funcţională Iaşi, cei din urmă fiind fii ai acestui sat.
Sursa 1, 2
6. Podul Înalt – Bătălia de la Vaslui
Despre Podul Înalt ce-aş putea să vă spun? Cred că mai nimic. Aţi învăţat cu toţii la şcoală, aţi citit, aţi căutat pe Google. Dacă încă nu aţi făcut nimic din toate astea, ar fi timpul. 🙂
Sursa 1, 2
7. Podul Elena Cuza
Despre Podul Elenei Cuza nu se ştiu foarte multe lucruri. Sau n-am căutat eu foarte adânc. Însă toată lumea din zonă-l ştie că fiind Podul Elenei Cuza. Dacă ştiţi mai multe despre el, poate-mi lăsaţi un comentariu.
Cam asta-i. Nu-s multe, dar merită văzute. Cât despre alte obiective de care am uitat sau pe care nu le ştiu, la fel, vă rog să-mi spuneţi în comentarii, mai jos. Şi când sunteţi în zonă, daţi un semn. 🙂
PS: Am pus şi câteva poze din Vaslui, pentru că i-am promis Ionelei, acum, că tot se construieşte. Evident că voi reveni cu altele când totul va fi gata. Şi sper să nu treacă ani. 🙂
Surse foto 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9
7 Responses to “Ce se poate vizita în judeţul Vaslui”
Leave a Reply
Subscribe & follow
Multumeeeeeeeeeeeeesc, Sorin!:)
Cu cea mai mare plăcere! 🙂 Și vă aștept la Vaslui. 🙂
Daca imi este permis as mai propune niste locatii, din periplul meu zilnic prin judet:
1. Biserica de lemn din Cetatuia:
2. Stejarul de la Corlatesti si un pic mai incolo de stejar sunt ruinele unei biserici despre care se spune ca, pe vremea lui Ceausescu au vrut sa o darame autoritatile, insa s-au defectat utilaje, au murit si muncitori si a ramas doar altarul in picioare. Nimeni nu vrea sa dea detalii prea multe despre ce s-a intamplat acolo. Satenii pe care i-am intrebat mi-au dat informatii evazive, tuturor le e frica.
Interesant… N-am ştiut. O să încerc să ajumg pe acolo. Mulţumesc!
nu am stiut ca ai atatea de vizitat in Vaslui !
Atâtea?! Mie mi se par atât de puţine… 🙂
[…] clipă. L-am promovat cât am putut, am scris România când am putut, am încercat să-l ajut cum am putut, chiar şi atunci când a fost făcut pe două roţi. Acum, fac şi eu parte din echipă. Şi abia […]
Manastirea Fastaci. Peisajul e e vis!!!!!!!!!!!!